Daca tot lancezesc zilele astea am strans o colectie de nimicuri de prin stirile bizare sau interesante ale zilei din care sa-si aleaga fiecare ceva ce-i place sau ce-i displace, dupa gradul de masochism personal.
Cititi-le cu atentie, eu zic ca merita, daca imi puteti explica cate una va rog nu va abtineti :
1. Pana acum in Romania au fost efectuate 6 operatii de schimbare de sex, in asteptare sunt alte 20 de creaturi.
Partea inexplicabila e ca operatiile astea sunt platite din bugetul de stat CAS. In conditiile in care pentru operatii vitale oameni bolnavi sunt nevoiti sa isi puna viata pe tapet pentru colecte publice, sa demonstreze ca viata lor merita compasiunea unei donatii cat de mica.
2. In Japonia, iodul radioactiv emis de centrala nucleara ferfenita este tratat cu ... pastile de iod.
E drept ca eu fix la chimie era sa raman corijenta, dar la logica asta a chimiei acum imi gasesc scuze. (Bine, la matematica am fost pe la olimpiade si acum calculez mental 31-7=14.)
3. Un tanar antreprenor a pus bazele unei afaceri inedite in Cambogia : complex turistic format din corturi de lux, o noapte minim 100 de euro.
La fel ca si la stirea de mai sus, m-am blocat in logica. Deci ce-si spune omul cu venit peste medie dimineata, cand se trezeste plictisit? "Am nevoie de o vacanta, bani am, unde sa ma cazez? ... ? Stiu! La cort!"
Avand in vedere caracterul ionescian al ideei cort de lux, va las sa ghiciti voi nationalitatea antreprenorului emigrat in Cambogia.
4. La Question Pour un Champion, o reformulare negru-umoristica a lui Partir , c'est mourir un peu -
Mourir, c'est partir beaucoup.
5. Cristian Tudor Popescu cu o vorba de spirit comentand mascarada Wikileaks
"nu pot decât să presupun în legătură cu Wikileaks România ceea ce spunea profesorul Grigore Moisil despre o teză de doctorat: "aici sunt numai lucruri noi şi adevărate. Doar că lucrurile noi nu sunt adevărate şi cele adevărate nu sunt noi."
6. Mutu, in varianta lui lucida, a tinut sa il critice indirect pe antrenor dupa meciul in care le-a dat gol bucatarilor luxemburghezi. A doua zi a spus ca presa i-a interpretat in mod tendentios spusele.
Radu Paraschivescu, un scriitor cu o ironie de ardelean inteligent (bine, ca e timisorean el, da' nici la geografie n-am stat grozav), comenteaza excelent pe ton egal si calm episodul asta
"Asta e pacatul nostru, interpretam. De pilda, noi credem ca omul a spus chiar ceea ce a spus, nu ceea ce a vrut sa spuna."
7. Si, in cele din urma, presa ne-a batut ieri obrazul nostru de ipocriti barfitori ce suntem etaland datele celui mai nou sondaj de opinie, cum ca 93% din romani chipurile stiu de cele doua divorturi ale zilei, in vreme ce doar 67% stiu de intentia lui Basescu de a schimba Constitutia.
Asta in conditiile in care (banuiesc ca e adevarat episodul relatat de Mircea Badea) Irinel Columbeanu a cerut 5.000 de euro sa vina in studioul unei televiziuni de stiri in care sa vorbeasca ce-o putea el sa vorbeasca.
Rog sa se calculeze, doar asa, de dragul matematicii si al cutitului invartit in rana, in cati ani un doctor in ce domeniu vreti voi va obtine 5.000 de euro drepturi de autor din publicarea lucrarii sale de doctorat.
Sper ca v-a placut colectia de reflexii la intamplare ale lumii de azi. Mai completati cu ceea ce simtiti nevoia, eu am recurs la niste felii de lamaie.
Uite Cine mai canta gratis in Ploiesti zilele astea
Inainte sa dea criza-n trebsoarele noastre aveam concerte gratuite dupa pofta inimii bautorului de bere. N-am fost niciodata la chestioare din acelea, da' uite ca eu una am beneficiat acum, in vremuri de criza, de o astfel de reprezentatie audio - si gratuita si nepoftita.
Asta s-a petrecut prima oara acum trei saptamani. Era inca frig napraznic afara, aproape de zero grade pe timpul noptii.
Tot ma culcam pe la orele 1, fiindca atunci era ora de medicament.
Tot ma trezeam pe la orele 7, fiindca atunci era ora de trezire.
Cum eu am obiceiul de a-mi numara in fiecare seara turma de oi, pitici sau ce se mai intampla sa ma viziteze, abia pe la 2 noaptea daca adormeam.
Ei bine, si-n conditiile astea crunte pentru tineretea tenului meu, intr-una din nopti am parte si de-un supliment.
Pe la 3 noaptea ma trezeste un concert ... dar ce concert ! Nu-mi venea sa-mi cred urechilor. Bine, e drept ca nu credinta ma framanta pe mine atunci, ci tocmai urechile.
Pana la ora 4 - privita pe ceas - a tot durat concertul asta. Clar, frumos, sonor, imposibil de ignorat.
Nu stiu cine erau, nu stiu nici macar ce erau : or fi fost mierle, or fi fost pitigoi ... ?
Cert e ca mi-au tinut o simfonie care mi-a bulversat toata logica de om dormit doar vreo ora si m-au lasat cu doua intrebari existentiale noi.
Initial cand m-au trezit simfoniile astora pe doua voci mi-am zis ca tre' sa se fi luminat de ziua si deh, isi canta si ele bucuria unei noi dimineti, exuberanta unui nou rasarit si tot ce-au mai invatat si ele pe la scoala ca se canta.
Da' cand am rotunjit ochii n-am zarit nici o geana de lumina, nici macar fanta lui Craciunescu nu era. Si n-avea cum sa fie, ca doar ceasul arata 3 noaptea.
Si-atunc, in ritm de simfonie, am rasucit si eu pe toate coatele cele doua intrebari de care va ziceam :
de cand mama lor canta pasarile in miez de noapte?
siiii, mai ales, de cand mama acelorasi canta pasarile in miez de iarna, pe vreo zero grade? Nu trebuia sa fie prin tarile calde?
In fine, si tot asa am reflectat eu la zoologie timp de vreo ora. Sincer acum, am fost dintotdeauna perplexa de obiceiul de a vana mistreti de care n-ai nevoie, care nu ti-au facut nimic si care mai sunt si inchisi in tarc. Da' in noaptea aia s-a trezit in mine asa un instinct de vanator ca Ion Tiriac insusi abia si-ar fi rasucit mustata cat as fi aruncat eu cu facaletul in copac !
Si dupa o noapte de nesomn niste catze de mierle pot fi atat de exasperante incat ajunsesem sa ma intreb ce pana lor aveau atata de barfa.
Nu mi-as fi amintit de episod daca nu s-ar fi repetat asta noapte.
Deci eu atata va zic : vreti sa prindeti concertul asta in Ploiesti, grabiti-va, ca nu stiu cat mai garantez integritatea solistelor!
Si urati-mi o noapte plina de somn in sfarsit, ca uite ce povesti ajungeti sa suportati de la privarea de somn!
Asta s-a petrecut prima oara acum trei saptamani. Era inca frig napraznic afara, aproape de zero grade pe timpul noptii.
Tot ma culcam pe la orele 1, fiindca atunci era ora de medicament.
Tot ma trezeam pe la orele 7, fiindca atunci era ora de trezire.
Cum eu am obiceiul de a-mi numara in fiecare seara turma de oi, pitici sau ce se mai intampla sa ma viziteze, abia pe la 2 noaptea daca adormeam.
Ei bine, si-n conditiile astea crunte pentru tineretea tenului meu, intr-una din nopti am parte si de-un supliment.
Pe la 3 noaptea ma trezeste un concert ... dar ce concert ! Nu-mi venea sa-mi cred urechilor. Bine, e drept ca nu credinta ma framanta pe mine atunci, ci tocmai urechile.
Pana la ora 4 - privita pe ceas - a tot durat concertul asta. Clar, frumos, sonor, imposibil de ignorat.
Nu stiu cine erau, nu stiu nici macar ce erau : or fi fost mierle, or fi fost pitigoi ... ?
Cert e ca mi-au tinut o simfonie care mi-a bulversat toata logica de om dormit doar vreo ora si m-au lasat cu doua intrebari existentiale noi.
Initial cand m-au trezit simfoniile astora pe doua voci mi-am zis ca tre' sa se fi luminat de ziua si deh, isi canta si ele bucuria unei noi dimineti, exuberanta unui nou rasarit si tot ce-au mai invatat si ele pe la scoala ca se canta.
Da' cand am rotunjit ochii n-am zarit nici o geana de lumina, nici macar fanta lui Craciunescu nu era. Si n-avea cum sa fie, ca doar ceasul arata 3 noaptea.
Si-atunc, in ritm de simfonie, am rasucit si eu pe toate coatele cele doua intrebari de care va ziceam :
de cand mama lor canta pasarile in miez de noapte?
siiii, mai ales, de cand mama acelorasi canta pasarile in miez de iarna, pe vreo zero grade? Nu trebuia sa fie prin tarile calde?
In fine, si tot asa am reflectat eu la zoologie timp de vreo ora. Sincer acum, am fost dintotdeauna perplexa de obiceiul de a vana mistreti de care n-ai nevoie, care nu ti-au facut nimic si care mai sunt si inchisi in tarc. Da' in noaptea aia s-a trezit in mine asa un instinct de vanator ca Ion Tiriac insusi abia si-ar fi rasucit mustata cat as fi aruncat eu cu facaletul in copac !
Si dupa o noapte de nesomn niste catze de mierle pot fi atat de exasperante incat ajunsesem sa ma intreb ce pana lor aveau atata de barfa.
Nu mi-as fi amintit de episod daca nu s-ar fi repetat asta noapte.
Deci eu atata va zic : vreti sa prindeti concertul asta in Ploiesti, grabiti-va, ca nu stiu cat mai garantez integritatea solistelor!
Si urati-mi o noapte plina de somn in sfarsit, ca uite ce povesti ajungeti sa suportati de la privarea de somn!
Multumita noaptea sub plapuma
luni, 28 martie 2011
Cum sa nu-l laud? Inca si mai si, cum sa nu mi-l dedeochi? Ca asta mi-e mie, de cand am auzit eu vorba cu orice minune care nu tine decat la multipli de 3.
Si sunt deja vreo 3 ani cred de cand ma delectez cu compania lui.
L-am mai laudat eu si alta data, da' daca tot ma rasfata in halul asta nu pot sa ma fac ca nu observ ! Face el ce face si imi pare ca e facut special pentru mine. Poftim de ziceti si voi :
acum patru nopti - Black Celebration
acum trei nopti - Wrong
alataieri - Master and Servant
ieri noapte - I Feel Loved.
De unde stiu eu toate astea, desi nu stau langa el 24 din 24 de ore?
Simplu : cineva a facut playlist-ul Wyl fm sa se sinconcronizeze Depeche-urile fix peste orele mele de medicamente. Cum DM-ul n-o sa se amarasca niciodata pentru mine, indiferent de asocieri, rezulta ca re-actiunea s-a produs si antibioticele sunt ceva mai normale in sunetele astea.
Inca ma minunez de radioul asta. Cand are sa se prosteasca si el (ca toate minunile datatoare de nostalgii) voi cauta tot un format Adult Contemporary.
Da' unde mai gasesc eu post de radio ne-nisat care sa imi difuzeze Soldier of Fortune ?
Daca ma poate uimi cineva cu vreun raspuns ...
O singura nemultumire am : din cand in cand ma nimereste o pofta nebuna dupa Nirvana. Ei bine, eu una n-am gasit post de radio care sa difuzeze vreun cantec Nirvana. ORICE cantec Nirvana.
In rest, sa auzim de bine, fiecare pe unde auzim !
Si sunt deja vreo 3 ani cred de cand ma delectez cu compania lui.
L-am mai laudat eu si alta data, da' daca tot ma rasfata in halul asta nu pot sa ma fac ca nu observ ! Face el ce face si imi pare ca e facut special pentru mine. Poftim de ziceti si voi :
acum patru nopti - Black Celebration
acum trei nopti - Wrong
alataieri - Master and Servant
ieri noapte - I Feel Loved.
De unde stiu eu toate astea, desi nu stau langa el 24 din 24 de ore?
Simplu : cineva a facut playlist-ul Wyl fm sa se sinconcronizeze Depeche-urile fix peste orele mele de medicamente. Cum DM-ul n-o sa se amarasca niciodata pentru mine, indiferent de asocieri, rezulta ca re-actiunea s-a produs si antibioticele sunt ceva mai normale in sunetele astea.
Inca ma minunez de radioul asta. Cand are sa se prosteasca si el (ca toate minunile datatoare de nostalgii) voi cauta tot un format Adult Contemporary.
Da' unde mai gasesc eu post de radio ne-nisat care sa imi difuzeze Soldier of Fortune ?
Daca ma poate uimi cineva cu vreun raspuns ...
O singura nemultumire am : din cand in cand ma nimereste o pofta nebuna dupa Nirvana. Ei bine, eu una n-am gasit post de radio care sa difuzeze vreun cantec Nirvana. ORICE cantec Nirvana.
In rest, sa auzim de bine, fiecare pe unde auzim !
Cum sta treaba cu abtibildurile
duminică, 27 martie 2011
Gasesc pe tot mai multe siteuri cuvantul abtipild.
Initial mi-am hranit orgoliul din chestioara asta, ceva de genul "inca un indian pe care l-am intrecut la limba romana!".
Azi insa am gasit pe un nou site acelasi cuvant necunoscut mie. Si, recunosc, am cedat - am cautat in dexonline.
Pentru iubitorii de romane politiste cu final previzibil, da, corect este abtibild, asa cum gasiti aici.
Iar pentru persoanele cu intens spirit didactico-critic (cunosc eu vreo cateva) da, stiu, merit nota 4. Cel putin asa proceda invatatoarea mea - te intreba de vreo 5 ori cat fac 7X6, a treia oara deja ezitai, a patra oara te intepa cu intrebarea "esti sigur ca 42?", iar cand a cincea oara bolmojeai pierdut "...49?" pac! treceai la loc cu nota 5 !
Daca insa foloseai din prima cuvantul abtipild nu la nota 5 te incadrai, dar nici n-am sa dezvalui ce metoda ni se aplica, sa nu se scandalizeze nimeni de metodele educationale din alte vremuri.
p.s. Nu stiu de ce, dar tot cautand cuvinte de-astea pe net m-a lovit o pofta nebuna sa ma abtiguiesc. Din pacate tre' sa ma abtin de la abtiguire cel putin inca o saptamana. Ceea ce nu va doresc si voua!
Initial mi-am hranit orgoliul din chestioara asta, ceva de genul "inca un indian pe care l-am intrecut la limba romana!".
Azi insa am gasit pe un nou site acelasi cuvant necunoscut mie. Si, recunosc, am cedat - am cautat in dexonline.
Pentru iubitorii de romane politiste cu final previzibil, da, corect este abtibild, asa cum gasiti aici.
Iar pentru persoanele cu intens spirit didactico-critic (cunosc eu vreo cateva) da, stiu, merit nota 4. Cel putin asa proceda invatatoarea mea - te intreba de vreo 5 ori cat fac 7X6, a treia oara deja ezitai, a patra oara te intepa cu intrebarea "esti sigur ca 42?", iar cand a cincea oara bolmojeai pierdut "...49?" pac! treceai la loc cu nota 5 !
Daca insa foloseai din prima cuvantul abtipild nu la nota 5 te incadrai, dar nici n-am sa dezvalui ce metoda ni se aplica, sa nu se scandalizeze nimeni de metodele educationale din alte vremuri.
p.s. Nu stiu de ce, dar tot cautand cuvinte de-astea pe net m-a lovit o pofta nebuna sa ma abtiguiesc. Din pacate tre' sa ma abtin de la abtiguire cel putin inca o saptamana. Ceea ce nu va doresc si voua!
Cum m-am drogat eu la 14 ani si aflu abia azi
marți, 22 martie 2011
Saptamana asta am deschis o Agenda Medicala care, pentru stiinta persoanelor cu raceli speriate de o aspirina, e un index al medicamentelor existente pe piata.
Am eu problemele mele cu tusea inca din timpuri stravechi, iar relatia asta e atat de puternica incat ma suspectez ca sufar de episoade frecvente de somnambulism in care fumez in draci.
Si cum cautam eu azi in Agenda medicamente contra tusei, mi-am amintit de adolescenta.
Pe la 14 ani am avut un episod din asta de tuse, intins pe vreo luna de zile, de aveam impresia ca fie imi scuip plamanii, fie ajung cantareata de Opera. Asta in conditiile in care nu eram racita deloc atunci.
Maica-mea, om cu prea multa bagare de seama la boli, m-a trecut imediat pe medicamente. Stia ea ca se da Codeina contra tusei. Si-asa se facu de am luat eu, pe la 14 ani, Codeina timp de o luna de zile.
Acum, rasfoind din nou Agenda Medicala pentru leacuri contra tusei, am dat de informatia urmatoare :
Codeina, numită și metilmorfină, este un alcaloid natural din opiu.
De-abia acum imi dau seama si eu ce fraiera : in loc sa las Codeina sa-si faca efectele, eram iritata ca nu-mi trecea tusea ! Daca as fi stiut eu ...
p.s. pentru oricine are de gand sa incerce un set de senzatii tari cu Codeina ma simt nevoita sa adaug : un pahar de Murfatlar da oricand mai multa veselie decat o chimicala buna doar la neoprit tusea.
Am eu problemele mele cu tusea inca din timpuri stravechi, iar relatia asta e atat de puternica incat ma suspectez ca sufar de episoade frecvente de somnambulism in care fumez in draci.
Si cum cautam eu azi in Agenda medicamente contra tusei, mi-am amintit de adolescenta.
Pe la 14 ani am avut un episod din asta de tuse, intins pe vreo luna de zile, de aveam impresia ca fie imi scuip plamanii, fie ajung cantareata de Opera. Asta in conditiile in care nu eram racita deloc atunci.
Maica-mea, om cu prea multa bagare de seama la boli, m-a trecut imediat pe medicamente. Stia ea ca se da Codeina contra tusei. Si-asa se facu de am luat eu, pe la 14 ani, Codeina timp de o luna de zile.
Acum, rasfoind din nou Agenda Medicala pentru leacuri contra tusei, am dat de informatia urmatoare :
Codeina, numită și metilmorfină, este un alcaloid natural din opiu.
De-abia acum imi dau seama si eu ce fraiera : in loc sa las Codeina sa-si faca efectele, eram iritata ca nu-mi trecea tusea ! Daca as fi stiut eu ...
p.s. pentru oricine are de gand sa incerce un set de senzatii tari cu Codeina ma simt nevoita sa adaug : un pahar de Murfatlar da oricand mai multa veselie decat o chimicala buna doar la neoprit tusea.
Oare sa fie pentru toata lumea, Seara bune ?
sâmbătă, 19 martie 2011
Fiindca mi-a placut nazbatia lingvistica a lui Waven si fiindca tocmai m-am delectat cu un clip pe care nici nu cred ca l-am mai vazut pana asta seara, vi-l las si voua.
Sincer insa cantecul are viata, nerv, melodie, e fredonabil, e dansabil, tipele au voce, ba chiar tipele au si miscare scenica (parca asa ii zice acum) - ceea ce, in anii aia, era o raritate, veneai, cantai, n-aveai vreme nici sa tipi I love you la final.
Nu mai spun si de tinuta lor, fiindca poate sunt subiectiva aici - e una din fixatiile mele dintotdeauna, the little black dress si moda anilor '80-'90.
Numai ca in acel an a fost la mare moda fiorul european, castigatorul (am cautat pe Wikipedia) a fost Toto Cutugno cu "Insieme".
Waven, tre' sa recunosti, serile mele bune sunt macar mai putin photoshopate decat bunele tale de dimineti.
Despre ciclism, numai de bine. Chiar si-n absenta.
joi, 17 martie 2011
Si a fost cursa Paris-Nice si anul asta.
Iar eu din toate cele sapte zile abia l-am vazut pe Voeckler castigand intr-una din zile.
De fiecare data cursa asta ma ia pe nepregatite, e prea in iarna pentru mine, iar la mine cu iarna nu rimeaza decat patinajul si sariturile cu schiurile.
Poate la anu' se imprimavareaza si la noi mai devreme, ca sa nu mai ajung sa aflu tot de pe blogul lui Mihnea ca a inceput La Course au Soleil si sa imi dau seama cu suprindere ca deja am ajuns in martie, hop dupa Anu' Nou imediat.
O fi fost el Vino in cursa asta ... ?
Iar eu din toate cele sapte zile abia l-am vazut pe Voeckler castigand intr-una din zile.
De fiecare data cursa asta ma ia pe nepregatite, e prea in iarna pentru mine, iar la mine cu iarna nu rimeaza decat patinajul si sariturile cu schiurile.
Poate la anu' se imprimavareaza si la noi mai devreme, ca sa nu mai ajung sa aflu tot de pe blogul lui Mihnea ca a inceput La Course au Soleil si sa imi dau seama cu suprindere ca deja am ajuns in martie, hop dupa Anu' Nou imediat.
O fi fost el Vino in cursa asta ... ?
De cand japonezii au devenit romani
luni, 14 martie 2011
Am o sensibilitate speciala pentru lumea asiatica. Nu stiu prea multe concret despre istoria lor din pacate (dar sper ca doar momentan), m-am apropiat de China si Japonia doar prin beletristica. Cred cumva ca in modul meu de comportament sunt de-un autism asiatic, imi place misterul ce domneste lumile rasaritene, imi place demnitatea lor retinuta, am ajuns sa inteleg gratia asiaticelor si multe altele. Sunt constienta ca o cunoastere mediata de carti genereaza doar idealizari, cu toate astea fascinatia mea pentru Orientul Extrem ramane ferma.
Ceea ce am vazut de vineri incolo la stiri m-a intristat, insa mai mult decat atat, m-a inspaimantat de-a binelea. Ma uitam si nu-mi venea sa cred ca la JAPONEZI un cutremur, de ORICE intensitate, poate genera pierderea controlului la o centrala nucleara. Ma gandeam socata ca, daca la japonezi s-a intamplat asta, ei, cu masurile lor de prevere si cu precizia lor in toate, atunci noi sau orice alta natiune sa fi fost in locul lor n-am fi avut nici o sansa.
Am pendulat o vreme intre tristete si teama asta, pana cand am auzit ieri la stiri ceva ce m-a potolit lasandu-ma intr-o tristete lucida de data asta.
Centrala nucleara Fukushima este detinuta de o companie ce mai are inca patru centrale in Japonia. Care companie este una din cele mai mari producatoare de energie electrica din lume. Si mai ales care companie a primit in anii anteriori amenzi pentru falsificarea datelor privind reviziile tehnice ale centralelor nucleare detinute. Atunci fusesera demisi patru directori.
Lacomia si coruptia au spart pana si barierele codurilor onoarei, prea imbatranite.
Acum ma gandeam din nou cum comunicatele initiale de dupa prima explozie asigurau populatia ca a fost vorba de o explozie controlata. Cat de controlata sau de catre cine, asta s-a vazut din derularea ulterioara a dezastrului de la centrala.
Si ma mai gandeam din nou ca pana nu demult, in Japonia se practica seppuku in cazul in care cineva se simtea responsabil de un esec, chiar la scara mica.
Nu cred ca asta era solutia, nu asta vreau sa zic, vreau doar sa arat ca pana si una din cele mai conservatoare tari si-a abandonat conceptele desuete precum cinste si onoare.
Long live the money, fiindca macar astia supraviestuiesc pana si ciupercii atomice !
Ceea ce am vazut de vineri incolo la stiri m-a intristat, insa mai mult decat atat, m-a inspaimantat de-a binelea. Ma uitam si nu-mi venea sa cred ca la JAPONEZI un cutremur, de ORICE intensitate, poate genera pierderea controlului la o centrala nucleara. Ma gandeam socata ca, daca la japonezi s-a intamplat asta, ei, cu masurile lor de prevere si cu precizia lor in toate, atunci noi sau orice alta natiune sa fi fost in locul lor n-am fi avut nici o sansa.
Am pendulat o vreme intre tristete si teama asta, pana cand am auzit ieri la stiri ceva ce m-a potolit lasandu-ma intr-o tristete lucida de data asta.
Centrala nucleara Fukushima este detinuta de o companie ce mai are inca patru centrale in Japonia. Care companie este una din cele mai mari producatoare de energie electrica din lume. Si mai ales care companie a primit in anii anteriori amenzi pentru falsificarea datelor privind reviziile tehnice ale centralelor nucleare detinute. Atunci fusesera demisi patru directori.
Lacomia si coruptia au spart pana si barierele codurilor onoarei, prea imbatranite.
Acum ma gandeam din nou cum comunicatele initiale de dupa prima explozie asigurau populatia ca a fost vorba de o explozie controlata. Cat de controlata sau de catre cine, asta s-a vazut din derularea ulterioara a dezastrului de la centrala.
Si ma mai gandeam din nou ca pana nu demult, in Japonia se practica seppuku in cazul in care cineva se simtea responsabil de un esec, chiar la scara mica.
Nu cred ca asta era solutia, nu asta vreau sa zic, vreau doar sa arat ca pana si una din cele mai conservatoare tari si-a abandonat conceptele desuete precum cinste si onoare.
Long live the money, fiindca macar astia supraviestuiesc pana si ciupercii atomice !
Unde se termina neprofesionalismul si unde incepe prostia - azi Antena3
duminică, 13 martie 2011
CUVANTUL-CHEIE ZILELE ASTEA - CUTREMUR
Deocamdata am sa ma abtin sa vorbesc despre Japonia, desi, dupa 9/11, asta e prima catastrofa la care rezonez.
Ma frapeaza insa abordarile jurnalistilor romani pentru care de-acum totul in jur e cutremur. Oricum televiziunile noastre de stiri sunt atat de tabloide incat traiesc din catastrofe de obicei, dar acum profita de nenorocirea japonezilor de parca ar fi cel mai mare ospat!
Si se infrunta cu nerusinare din dezastre, si ne hranesc si noua prostia cu aceeasi nerusinare.
Doar doua exemple si imi spuneti mie daca exagerez, ambele de la Antena3.
Intr-una din emisiuni titlul de pe burtiera era maretul : "Cutremur la PDL". De-un prost gust-major!
Mai apoi, stirile incep, desigur, cu un calup de secvente din zona japoneza afectata. Eu le numesc "stiri protivi", fiindca astia au aparut prima oara cu reinterpretarea asta a lui "obiectiv" si "neutru" din stiri.
Calupul de imagini, pus pe fast-forward si asezonat cu o muzica gen Vangelis - Sfarsitul lumii (nu cred ca bucata asta exista, nu o cautati, si-n plus chiar n-am nimic cu Vangelis, da' stilul asta simfonico-mareto-catastrofal ma irita pana si pe mine). Astea sunt imaginile care deschid stirile. Oricum nu te lasa sa intelegi nimic din ce se intampla acolo, fiindca in 30 de secunde se deruleaza cam 15 cadre diferite cred. Exact ca la filmele de actiune.
Si peste toate astea troneaza titlul : "Fara efecte speciale!". Doar cu montaje speciale, dar asta nu se mai spune. Si iarasi de-un prost gust delirant, cu alte cuvinte : lumeeeee, lumeeee, iaca noi va aratam exact cum sunt distrusi oamenii aia, e pe bune ce va aratam si n-am trucat nimic - aia chiar mor acolo!
Am vrut si eu sa vad cum se prezinta stirile de genul asta prin tari mai vestice. Am vrut sa comut pe CNN, dar nu stiu pe ce canal il am.
Apoi am comutat pe TV5, dar francezii isi continuau emisiunile lor concurs.
Asa ca am inchis teve-ul cu totul si am simtit nevoia de muzica. Mi-am ales ceva Manic Street Preachers, cunoscatorii poate vor intui ironia alegerii.
Deocamdata am sa ma abtin sa vorbesc despre Japonia, desi, dupa 9/11, asta e prima catastrofa la care rezonez.
Ma frapeaza insa abordarile jurnalistilor romani pentru care de-acum totul in jur e cutremur. Oricum televiziunile noastre de stiri sunt atat de tabloide incat traiesc din catastrofe de obicei, dar acum profita de nenorocirea japonezilor de parca ar fi cel mai mare ospat!
Si se infrunta cu nerusinare din dezastre, si ne hranesc si noua prostia cu aceeasi nerusinare.
Doar doua exemple si imi spuneti mie daca exagerez, ambele de la Antena3.
Intr-una din emisiuni titlul de pe burtiera era maretul : "Cutremur la PDL". De-un prost gust-major!
Mai apoi, stirile incep, desigur, cu un calup de secvente din zona japoneza afectata. Eu le numesc "stiri protivi", fiindca astia au aparut prima oara cu reinterpretarea asta a lui "obiectiv" si "neutru" din stiri.
Calupul de imagini, pus pe fast-forward si asezonat cu o muzica gen Vangelis - Sfarsitul lumii (nu cred ca bucata asta exista, nu o cautati, si-n plus chiar n-am nimic cu Vangelis, da' stilul asta simfonico-mareto-catastrofal ma irita pana si pe mine). Astea sunt imaginile care deschid stirile. Oricum nu te lasa sa intelegi nimic din ce se intampla acolo, fiindca in 30 de secunde se deruleaza cam 15 cadre diferite cred. Exact ca la filmele de actiune.
Si peste toate astea troneaza titlul : "Fara efecte speciale!". Doar cu montaje speciale, dar asta nu se mai spune. Si iarasi de-un prost gust delirant, cu alte cuvinte : lumeeeee, lumeeee, iaca noi va aratam exact cum sunt distrusi oamenii aia, e pe bune ce va aratam si n-am trucat nimic - aia chiar mor acolo!
Am vrut si eu sa vad cum se prezinta stirile de genul asta prin tari mai vestice. Am vrut sa comut pe CNN, dar nu stiu pe ce canal il am.
Apoi am comutat pe TV5, dar francezii isi continuau emisiunile lor concurs.
Asa ca am inchis teve-ul cu totul si am simtit nevoia de muzica. Mi-am ales ceva Manic Street Preachers, cunoscatorii poate vor intui ironia alegerii.
Dilema mea lingvistica generata de un Profesionist
sâmbătă, 12 martie 2011
Daca voi stiti, lamuriti-ma si pe mine! Locuitorii din Nigeria se numesc nigerieni?
Cum se numesc insa locuitorii din Niger?
Iar daca pana acum nu l-ati ascultat pe Neagu Djuvara, acordati-va timpul asta ! Nici eu nu-l ascultam povestind pana acum, aveam o impresie preconceputa (si stupida, ca orice idee nefondata pe nimic) ca e un plictisitor.
Ma fascina numai varsta lui, omul are 94 de ani, sa-l tina Dumnezeu inca, fiindca e unul din tot mai putinii oameni care iti inspira optimism fata de destinul speciei umane !
Ca la 94 de ani sa ai memoria, luciditatea si coerenta lui ideatica ... impresionant!
Bine, spirit viu la varste inainte am mai vazut si la altii, de pilda la draga mea Kate, Katherine Hepburn. Insa pe altii nu ii mai ajuta organismul, vorbeau cu dificultate, miscarile le erau lente sau tremurate.
Neagu Djuvara insa e fenomenal. Ma gandesc ca din pricina lui riscam sa ne mareasca guvernatii vartsa de pensionare la 80 de ani !
Eu l-am ascultat asta-seara la Profesionistii Eugeniei Voda. Impresionant, captivant, seducator !
Cum se numesc insa locuitorii din Niger?
Iar daca pana acum nu l-ati ascultat pe Neagu Djuvara, acordati-va timpul asta ! Nici eu nu-l ascultam povestind pana acum, aveam o impresie preconceputa (si stupida, ca orice idee nefondata pe nimic) ca e un plictisitor.
Ma fascina numai varsta lui, omul are 94 de ani, sa-l tina Dumnezeu inca, fiindca e unul din tot mai putinii oameni care iti inspira optimism fata de destinul speciei umane !
Ca la 94 de ani sa ai memoria, luciditatea si coerenta lui ideatica ... impresionant!
Bine, spirit viu la varste inainte am mai vazut si la altii, de pilda la draga mea Kate, Katherine Hepburn. Insa pe altii nu ii mai ajuta organismul, vorbeau cu dificultate, miscarile le erau lente sau tremurate.
Neagu Djuvara insa e fenomenal. Ma gandesc ca din pricina lui riscam sa ne mareasca guvernatii vartsa de pensionare la 80 de ani !
Eu l-am ascultat asta-seara la Profesionistii Eugeniei Voda. Impresionant, captivant, seducator !
Optimismul pesimist al zilei : Degeaba te tot umfli, nu esti bou!
joi, 10 martie 2011
Hai ca poate n-ati avut parte de nici o replica spumoasa azi. V-o ofer eu, daca imi permiteti asa tupeu de mijlocitoare.
Florin Iaru, absolut savuros cand nu face crize de apoplexie pe subiecte religioase, discutand pe ideea crearii unui mare partid liberal, un partid liberal de mase :
"Dom'le asa ceva nu se poate ! Hai sa fim seriosi, nu exista nicaieri! E ca broasca care se umfla ca sa fie bou. Degeaba te umfli, nu esti bou!"
Florin Iaru, absolut savuros cand nu face crize de apoplexie pe subiecte religioase, discutand pe ideea crearii unui mare partid liberal, un partid liberal de mase :
"Dom'le asa ceva nu se poate ! Hai sa fim seriosi, nu exista nicaieri! E ca broasca care se umfla ca sa fie bou. Degeaba te umfli, nu esti bou!"
Replica zilei (de prin autobuze adunate)
marți, 8 martie 2011
Asa-mi place sa merg cu mijloacele de transport in comun ... mai auzi ultimele mistocarii de liceeni, mai vezi ultima moda de madmoazele, mai auzi ultimu' racnet de sonerie de mobil (care are mari sanse sa si fie un racnet, mai ales la ore matinale cand eu am inca ochii de asiatica).
Si-asa si azi, cand mai devreme de obicei era o masina aglomerata foc. Se pare ca li se daduse liber, cu ocazia lui 8 Martie, mai ales baietilor de liceu.
Pustan 1 catre catre Pustan 2 :
"Bai ce nasol ca ne-a dat drumul de la ora asta! Tot am o senzatie aiurea, ca s-a terminat prea brusc. N-am avut vreme sa-mi iau 3-ul pe ziua de azi."
Love these kids !
Si-asa si azi, cand mai devreme de obicei era o masina aglomerata foc. Se pare ca li se daduse liber, cu ocazia lui 8 Martie, mai ales baietilor de liceu.
Pustan 1 catre catre Pustan 2 :
"Bai ce nasol ca ne-a dat drumul de la ora asta! Tot am o senzatie aiurea, ca s-a terminat prea brusc. N-am avut vreme sa-mi iau 3-ul pe ziua de azi."
Love these kids !
Criza de ceasuri la romani si Concertul Luizei Zan fara Luiza Zan
Punctualitatea la romani e ca olifantul din Stapanul Inelelor - daca o intalniti n-o sa va creada nimeni !
Am ajuns sa cred ca noi castigam razboaiele cu turcii fiindca intarziam mereu la lupta si aia erau deja obositi !
Suntem de-o punctualitate de-a dreptul exasperanta, si asta in orice medii. Da' mai ales la teatru, indiferent ca e vorba de Bucuresti sau Ploiesti. Indiferent ca e primavara sau iarna.
Pune ora de incepere a spectacolului la 19.30 si indivizii vor intelege ca undeva dupa orele alea pot incepe sa apara si ei!
Ei, cam la fel si asta seara, pe la 19.27 in sala la Toma Caragiu erau vreo 30 de persoane. Pentru concertul Luizei Zan.
E drept ca de data asta insasi artista a intarziat. Ba chiar a intarziat cu totul, ca n-a mai venit deloc.
Noroc ca a anuntat din timpul zilei, astfel incat Lucian Sabados a putut prezenta pe scena alte trei nume din jazz, in jurul orei anuntate.
A fost fain si asa, insa eu mersesem pentru Luiza, e una din cele mai faine voci pe care le stiu.
Sper sa i se uite repede patania asta si sa am curand totusi ocazia sa o aud cantand la noi.
Totusi, ce ironie : cand mi-am folosit si eu biletul si nu l-am mai cedat precum randul trecut, iaca n-o venit artistul !
Am ajuns sa cred ca noi castigam razboaiele cu turcii fiindca intarziam mereu la lupta si aia erau deja obositi !
Suntem de-o punctualitate de-a dreptul exasperanta, si asta in orice medii. Da' mai ales la teatru, indiferent ca e vorba de Bucuresti sau Ploiesti. Indiferent ca e primavara sau iarna.
Pune ora de incepere a spectacolului la 19.30 si indivizii vor intelege ca undeva dupa orele alea pot incepe sa apara si ei!
Ei, cam la fel si asta seara, pe la 19.27 in sala la Toma Caragiu erau vreo 30 de persoane. Pentru concertul Luizei Zan.
E drept ca de data asta insasi artista a intarziat. Ba chiar a intarziat cu totul, ca n-a mai venit deloc.
Noroc ca a anuntat din timpul zilei, astfel incat Lucian Sabados a putut prezenta pe scena alte trei nume din jazz, in jurul orei anuntate.
A fost fain si asa, insa eu mersesem pentru Luiza, e una din cele mai faine voci pe care le stiu.
Sper sa i se uite repede patania asta si sa am curand totusi ocazia sa o aud cantand la noi.
Totusi, ce ironie : cand mi-am folosit si eu biletul si nu l-am mai cedat precum randul trecut, iaca n-o venit artistul !
Mesaj pentru membrii de galerii
luni, 7 martie 2011
E clar ca membrii de galerii nu sunt filatelisti.
E clar ca sunt baieti cu sangele mai infierbantat decat altii.
Din fericire sunt de parere ca important in viata e sa-ti incurajezi pasiunile, indiferent ca asta inseamna sa fii fan al unei echipe, al unor cantareti sau sa pictezi graffiti.
Din pacate ... mai sesisez si diferente intre manifestarile astea.
Melteanca din mine (asta e impresia pe care i-am facut-o unui baiat numit Anonim -3-) mai sesizeaza inca o chestie, din ce in ce mai frecventa la romani : da-le un motiv sa latre si vor sari ! Musteste in unii dorinta de a arunca cu vorbe frustre, mama-mama!
Insa pentru ca exista si altii, precum Anonim 1 care in postul de mai jos m-a sfatuit frumos si intelept sa privesc si jocul, nu doar jucatorii, zic ca exista inca mult potential in comportarea civilizata.
Pentru toti oamenii astia, si nu numai, am sa caut zilele astea un filmulet special pe youtube si am sa explic ce inseamna comportament de suporter pentru mine.
Pana atunci s-avem o zi calma !
E clar ca sunt baieti cu sangele mai infierbantat decat altii.
Din fericire sunt de parere ca important in viata e sa-ti incurajezi pasiunile, indiferent ca asta inseamna sa fii fan al unei echipe, al unor cantareti sau sa pictezi graffiti.
Din pacate ... mai sesisez si diferente intre manifestarile astea.
Melteanca din mine (asta e impresia pe care i-am facut-o unui baiat numit Anonim -3-) mai sesizeaza inca o chestie, din ce in ce mai frecventa la romani : da-le un motiv sa latre si vor sari ! Musteste in unii dorinta de a arunca cu vorbe frustre, mama-mama!
Insa pentru ca exista si altii, precum Anonim 1 care in postul de mai jos m-a sfatuit frumos si intelept sa privesc si jocul, nu doar jucatorii, zic ca exista inca mult potential in comportarea civilizata.
Pentru toti oamenii astia, si nu numai, am sa caut zilele astea un filmulet special pe youtube si am sa explic ce inseamna comportament de suporter pentru mine.
Pana atunci s-avem o zi calma !
Am fost si eu la niste baieti faini. Ceilalti au fost la Asesoft.
duminică, 6 martie 2011
O invitatie sa vezi niste negri in actiune nu se refuza la mine.
Si-uite asa am reusit sa ies din casa in sfarsit intr-un weekend - sper ca asta sa nu ma tina in carantina pentru o noua serie de weekend-uri.
Ziceam deci ca am fost la meciul Asesoft-ului. Nu stiam cu cine joaca, da' nu fac parte din galerie, asa incat imi permit sa merg ca ursul in cofetarie, doar sa vad si eu ce bunatati au mai fost aduse.
Am ajuns acolo cam devreme, da' pan' la inceperea meciului s-a umplut marea tribuna, iar in a doua repriza chiar a dat pe dinafara locurilor, fiindca asa-i punctualitatea la romani, evenimentul incepe, iar dupa un sfert-juma de ora ajunge si omul.
Ajungand insa mai devreme cu vreo ora am avut ocazia de a vedea antrenamentele celor doua echipe, ceea ce mi s-a parut mai interesant decat meciul in sine. Si nu doar pentru ca nu mai asistasem niciodata la asa ceva !
Am vazut in antrenamentul asta cateva faze (despre care mai apoi, in meci, aveam sa-mi dau seama ca sunt scheme de joc) repetate in viteza, la care participau toti componentii echipei, fluente foc, cu mare procentaj de reusita la finalizare (deh, asa e cand te joci fara partener!).
Si, deloc de neglijat, am vazut la antrenament si un stretching de toata frumusetea executat de doi dintre amercianii lui Asesoft. Cu ocazia asta cred ca am facut si eu un pic de stretching la muschii gatului.
Cu toti americanii Asesoft-ului m-am pomenit ... ca vreau sa tin cu adversarii. Pai ma uitam la ei si nu-mi venea sa cred : de unde stateam eu aveam impresia ca e echipa de juniori, asa de pustani pareau cu totii. Cum sa nu tii cu juniorii intr-un meci cu galonatii?
Mai apoi, in timpul intonarii imnului (si asta a fost o premiera pentru mine) comparam dosurile inlantuite ale adversarilor cu dosurile individuale ale Asesoft-istilor. (?! Cred ca in fraza asta n-am pus accentul cum trebuia. Eu vroiam doar sa spun ca m-a impresionat liantul pe care il formau adversarii, aratand ca sunt o echipa asa cum stateau prinsi ca intr-o hora).
Iar dupa ce am auzit ca mai sunt si ardeleni, CSM Oradea in speta, apai cum sa nu tin eu cu ardelenii mei dragi? Nu mai zic ca au un Sasha in echipa, cu asa nume clar sunt suportera lor !
Si-asa am avut parte de un prim sfert de satisfactie - la prima pauza au condus ardelenii cu vreo 8 cosuri diferenta. E drept, au avut parte de multe aruncari libere, pentru ca ploiestenii de circumstanta le cam exersau cu faculturile.
Treptat si-au revenit Asesoft-istii, da' ma cam asteptam la asta, ca doar nah, un sfert de ora tre' sa ma fi saturat.
Am remarcat insa doua chestioare amuzante.
BURLACU UITANDU-SE LA ARNAUTOVICI CA LA CHARLIE CHAPLIN
Prima ar fi cum se agita ei antrenorii in pauze sa dea indicatii, sa sugereze tactici si ce-or mai fi latrand acolo, in timp ce jumatate din echipa sta cerc in jurul fundului antrenorului. Iar din jumatatea pe care o avea in fata, Arnautovici vorbea aproape exclusiv catre Burlacu.
Adaugati insa zgomotul destul de ridicat din sala si veti obtine un discurs teribil de amuzant, ceva a la filmele mute, cu mimica din abudenta, voce de auzit zero.
LA FAIR-PLAY STAM BINE, UN PIC PE LANGA
Sportul te invata sa fii fair-play, asa zic sloganurile, nu? Dati-va copilul la tavaleli sportive ca iese un lord intr-ale manierelor. Parca asa, nu?
No iaca eu is mai grea de cap si inca nu pricep cum vine treaba asta.
Da' poate s-o gasi vreun cineva sa-mi explice si mie unde sade fair-play-ul din sport in momentul cand, fix atunci cand arunca adversarul la libere, suporterii adversi au o criza colectiva de expiratii suieratoare.
No, acum sa stiti c'am avut si chestii clar deduse, nu doar nelamuiriri din astea.
De pilda mi-a placut mult numarul 23 de la ardeleni - un mulatru rapid de nu-l vedeai cand se-nvarte.
Si recunosc, l-as fi luat un pic acasa pe antrenorul ardelenilor, un tip subtirel, tinerel si elegant. Ma gandesc ca poate m-ar fi ajutat sa inteleg cum sta treaba cu fair-play-ul cela de ma incurca pe mine...
Iar aprecierile unanime in dublu exemplar - eu si Nicusor adica - s-au indreptat spre numarul 7 de la oradeni, banuiesc eu conducatorul de joc, ca la el tipa antrenorul in pauze asa cum tipa Arnautovici la 10-cele nostru. A jucat bine se pare 7 asta, din moment ce am ajuns si noi sa cadem de acord asupra unei aprecieri.
A fost insa un meci frumos.
E drept ca au castigat Asesoft-istii, sa nu ma intrebati cu cat, ca in ultimele cinci secunde ma uitam cum oradenii deja dadeau palma cu ploiestenii, asa ca m-am dezorientat din nou la faza asta, de n-am mai vazut nici scorul. Cred ca 9 puncte diferenta, la cum imi facusem eu calculul ca "ne" mai trebuie noua, ardelenilor, inca 3 cosuri de 3 puncte si gata. Prost calcul, da' asa-i relatia dintre mine si cifre in general.
Raman totusi cu o imagine foarte faina de la meciul asta si cu o intelegere mai mult a rostului antrenamentelor : in jocul oradenilor din primul sfert, cand toate le-au mers bine si frumos, se puteau distinge foarte clar cercurile din pase in semicerc exersate pe repeat la incalzire.
Daca nu pricepeti despre ce vorbesc pofiti data viitoare cu o ora mai devreme la meci si descrieti voi mai bine de-atat !
Dar sa nu va asteptati de pilda ca la recuperari vreo echipa de pustani cum au fost oradenii sambata sa aiba vreo sansa in fata gigantilor de la Asesoft. Pentru mine una, ofticoasa cum sunt, Asesoft-ul a castigat meciul din pricina criteriului inaltime, ca altfel la frumusete la faze si la coeziune de echipa ardelenii s-au onorat.
Si cu asta sa nu mai aud ca nu ma pricep si la baschet! Iar Pana data viitoare ma informez si cati jucatori sunt intr-o echipa !
Si-uite asa am reusit sa ies din casa in sfarsit intr-un weekend - sper ca asta sa nu ma tina in carantina pentru o noua serie de weekend-uri.
Ziceam deci ca am fost la meciul Asesoft-ului. Nu stiam cu cine joaca, da' nu fac parte din galerie, asa incat imi permit sa merg ca ursul in cofetarie, doar sa vad si eu ce bunatati au mai fost aduse.
Am ajuns acolo cam devreme, da' pan' la inceperea meciului s-a umplut marea tribuna, iar in a doua repriza chiar a dat pe dinafara locurilor, fiindca asa-i punctualitatea la romani, evenimentul incepe, iar dupa un sfert-juma de ora ajunge si omul.
Ajungand insa mai devreme cu vreo ora am avut ocazia de a vedea antrenamentele celor doua echipe, ceea ce mi s-a parut mai interesant decat meciul in sine. Si nu doar pentru ca nu mai asistasem niciodata la asa ceva !
Am vazut in antrenamentul asta cateva faze (despre care mai apoi, in meci, aveam sa-mi dau seama ca sunt scheme de joc) repetate in viteza, la care participau toti componentii echipei, fluente foc, cu mare procentaj de reusita la finalizare (deh, asa e cand te joci fara partener!).
Si, deloc de neglijat, am vazut la antrenament si un stretching de toata frumusetea executat de doi dintre amercianii lui Asesoft. Cu ocazia asta cred ca am facut si eu un pic de stretching la muschii gatului.
Cu toti americanii Asesoft-ului m-am pomenit ... ca vreau sa tin cu adversarii. Pai ma uitam la ei si nu-mi venea sa cred : de unde stateam eu aveam impresia ca e echipa de juniori, asa de pustani pareau cu totii. Cum sa nu tii cu juniorii intr-un meci cu galonatii?
Mai apoi, in timpul intonarii imnului (si asta a fost o premiera pentru mine) comparam dosurile inlantuite ale adversarilor cu dosurile individuale ale Asesoft-istilor. (?! Cred ca in fraza asta n-am pus accentul cum trebuia. Eu vroiam doar sa spun ca m-a impresionat liantul pe care il formau adversarii, aratand ca sunt o echipa asa cum stateau prinsi ca intr-o hora).
Iar dupa ce am auzit ca mai sunt si ardeleni, CSM Oradea in speta, apai cum sa nu tin eu cu ardelenii mei dragi? Nu mai zic ca au un Sasha in echipa, cu asa nume clar sunt suportera lor !
Si-asa am avut parte de un prim sfert de satisfactie - la prima pauza au condus ardelenii cu vreo 8 cosuri diferenta. E drept, au avut parte de multe aruncari libere, pentru ca ploiestenii de circumstanta le cam exersau cu faculturile.
Treptat si-au revenit Asesoft-istii, da' ma cam asteptam la asta, ca doar nah, un sfert de ora tre' sa ma fi saturat.
Am remarcat insa doua chestioare amuzante.
BURLACU UITANDU-SE LA ARNAUTOVICI CA LA CHARLIE CHAPLIN
Prima ar fi cum se agita ei antrenorii in pauze sa dea indicatii, sa sugereze tactici si ce-or mai fi latrand acolo, in timp ce jumatate din echipa sta cerc in jurul fundului antrenorului. Iar din jumatatea pe care o avea in fata, Arnautovici vorbea aproape exclusiv catre Burlacu.
Adaugati insa zgomotul destul de ridicat din sala si veti obtine un discurs teribil de amuzant, ceva a la filmele mute, cu mimica din abudenta, voce de auzit zero.
LA FAIR-PLAY STAM BINE, UN PIC PE LANGA
Sportul te invata sa fii fair-play, asa zic sloganurile, nu? Dati-va copilul la tavaleli sportive ca iese un lord intr-ale manierelor. Parca asa, nu?
No iaca eu is mai grea de cap si inca nu pricep cum vine treaba asta.
Da' poate s-o gasi vreun cineva sa-mi explice si mie unde sade fair-play-ul din sport in momentul cand, fix atunci cand arunca adversarul la libere, suporterii adversi au o criza colectiva de expiratii suieratoare.
No, acum sa stiti c'am avut si chestii clar deduse, nu doar nelamuiriri din astea.
De pilda mi-a placut mult numarul 23 de la ardeleni - un mulatru rapid de nu-l vedeai cand se-nvarte.
Si recunosc, l-as fi luat un pic acasa pe antrenorul ardelenilor, un tip subtirel, tinerel si elegant. Ma gandesc ca poate m-ar fi ajutat sa inteleg cum sta treaba cu fair-play-ul cela de ma incurca pe mine...
Iar aprecierile unanime in dublu exemplar - eu si Nicusor adica - s-au indreptat spre numarul 7 de la oradeni, banuiesc eu conducatorul de joc, ca la el tipa antrenorul in pauze asa cum tipa Arnautovici la 10-cele nostru. A jucat bine se pare 7 asta, din moment ce am ajuns si noi sa cadem de acord asupra unei aprecieri.
A fost insa un meci frumos.
E drept ca au castigat Asesoft-istii, sa nu ma intrebati cu cat, ca in ultimele cinci secunde ma uitam cum oradenii deja dadeau palma cu ploiestenii, asa ca m-am dezorientat din nou la faza asta, de n-am mai vazut nici scorul. Cred ca 9 puncte diferenta, la cum imi facusem eu calculul ca "ne" mai trebuie noua, ardelenilor, inca 3 cosuri de 3 puncte si gata. Prost calcul, da' asa-i relatia dintre mine si cifre in general.
Raman totusi cu o imagine foarte faina de la meciul asta si cu o intelegere mai mult a rostului antrenamentelor : in jocul oradenilor din primul sfert, cand toate le-au mers bine si frumos, se puteau distinge foarte clar cercurile din pase in semicerc exersate pe repeat la incalzire.
Daca nu pricepeti despre ce vorbesc pofiti data viitoare cu o ora mai devreme la meci si descrieti voi mai bine de-atat !
Dar sa nu va asteptati de pilda ca la recuperari vreo echipa de pustani cum au fost oradenii sambata sa aiba vreo sansa in fata gigantilor de la Asesoft. Pentru mine una, ofticoasa cum sunt, Asesoft-ul a castigat meciul din pricina criteriului inaltime, ca altfel la frumusete la faze si la coeziune de echipa ardelenii s-au onorat.
Si cu asta sa nu mai aud ca nu ma pricep si la baschet! Iar Pana data viitoare ma informez si cati jucatori sunt intr-o echipa !
Paradoxala de mine
vineri, 4 martie 2011
Mi-e tare ciuda !
Dintotdeauna mi-ar fi placut sa am o voce mai voalata, mai misterioasa, ceva a la Amy Winehouse.
De trei saptamani trec printr-un proces de raguseala mergand pana la afonie.
Si-am crezut ca, in sfarsit, e sansa mea in dobandirea unei voci de betive...
Dar daca nu e sa fie atunci nu e si gata ! Fiindca in loc de vocea dubioasa pe care mi-o doream m-am ales cu o voce subtiata, ceva de papagalita extaziata.
In plus, de 3 weekend-uri deja n-am mai iesit din casa, si tot din pricina racelii. Cand zisesem eu ca iarna hibernez nu stiu cata lume m-a crezut.
Carevasazica, eu iarna nu prea ies nicaieri, pur si simplu astept primavara si caldurica.
Prin urmare solicit sa mi se calculeze jumatate din varsta pe care o am, ca eu propriu-zis nu sunt alive and kicking decat juma de an, cand incerc sa profit de tot.
Acu' astept sa ma lamureasca si pe mine cineva unde sa adresez cererea asta, ca la mine un an sa fie calculat doar ca 6 luni !
No, hai ca va las cu un canticel senzualo-deprimat. Si mai sper sa va bucurati si voi de el! http://www.youtube.com/watch?v=w1evzhSast8
Dintotdeauna mi-ar fi placut sa am o voce mai voalata, mai misterioasa, ceva a la Amy Winehouse.
De trei saptamani trec printr-un proces de raguseala mergand pana la afonie.
Si-am crezut ca, in sfarsit, e sansa mea in dobandirea unei voci de betive...
Dar daca nu e sa fie atunci nu e si gata ! Fiindca in loc de vocea dubioasa pe care mi-o doream m-am ales cu o voce subtiata, ceva de papagalita extaziata.
In plus, de 3 weekend-uri deja n-am mai iesit din casa, si tot din pricina racelii. Cand zisesem eu ca iarna hibernez nu stiu cata lume m-a crezut.
Carevasazica, eu iarna nu prea ies nicaieri, pur si simplu astept primavara si caldurica.
Prin urmare solicit sa mi se calculeze jumatate din varsta pe care o am, ca eu propriu-zis nu sunt alive and kicking decat juma de an, cand incerc sa profit de tot.
Acu' astept sa ma lamureasca si pe mine cineva unde sa adresez cererea asta, ca la mine un an sa fie calculat doar ca 6 luni !
No, hai ca va las cu un canticel senzualo-deprimat. Si mai sper sa va bucurati si voi de el! http://www.youtube.com/watch?v=w1evzhSast8
Loialitatea se plateste
marți, 1 martie 2011
Ieri mi s-a reprosat ca fac un gest urat fiind excesiv de fidela unui post de radio si pagubind un alt radio local de prezenta mea intr-un concurs.
Astazi am aflat ca fidelitatea mea genereaza nu doar incapatanare uracioasa, ci si pagubosenie caraghioasa.
Carevasazica reteaua Vodafone ofera abonatelor minute cadou cu ocazia zilei de 1 Martie, numit si Miez de iarna.
Mie Orange-ul meu nu mi-a oferit nici maca un sms.
Si io tot cu Orange vreau sa raman, ca nu ma multumeste nimeni precum el!
Iar lui Wyl fm cum sa nu-i fiu ascultatoare macar 3 ore pe zi (cate imi mai raman doar mie), cata vreme el imi incepe dimineata de 1 Martie de pilda cu un Pink Floyd - Have a Cigar, you're gonna fly high, you're never gonna die, you're gonna make it, if you try, eu, cea mai nefumatoare dintre fumatorii pasivi.
Astazi am aflat ca fidelitatea mea genereaza nu doar incapatanare uracioasa, ci si pagubosenie caraghioasa.
Carevasazica reteaua Vodafone ofera abonatelor minute cadou cu ocazia zilei de 1 Martie, numit si Miez de iarna.
Mie Orange-ul meu nu mi-a oferit nici maca un sms.
Si io tot cu Orange vreau sa raman, ca nu ma multumeste nimeni precum el!
Iar lui Wyl fm cum sa nu-i fiu ascultatoare macar 3 ore pe zi (cate imi mai raman doar mie), cata vreme el imi incepe dimineata de 1 Martie de pilda cu un Pink Floyd - Have a Cigar, you're gonna fly high, you're never gonna die, you're gonna make it, if you try, eu, cea mai nefumatoare dintre fumatorii pasivi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
