Sâmbătă pentru mine a fost un mix de agitaţie, poveşti, plimbări şi întâlniri nesperat de plăcute.
Însă cum în fiecare zi trebuie să funcţioneze şi una din legile lui Murphy, nici ieri nu a făcut excepţie.
Să luăm cazul în care îţi doreşti ceva de mult timp. Gândeşti pozitiv, faci planuri şi acţionezi.
Să presupunem de pildă că vrei să vizitezi un loc anume, ce mai mereu e închis. Vorbeşti cu domnul care se ocupă de acel loc şi te asigură că da, sâmbătă la ora 10 dimineaţa poţi veni, vei găsi locul deschis şi pe dânsul aşteptîndu-te.
Numai că sâmbătă, vremea asta!, tocmai sâmbătă se porneşte Potopul. Nu cel mare, ci unul de criză: doar picături mărunte şi rare.
Dar Potopul, fie şi în versiunea anemizată a unei ploicele mocăneşti, sperie. Iar pe unii îi sperie atât încât uită de orice promisiune.
La fel şi cu omul nostru: noi am fost acolo la 10, el a gândit că dacă nu-i soare pe cer noi nu ieşim din casă, aşa încât măreţul plan a eşuat din nou.
De unde am înţeles că dacă ceva nu e să fie, atunci degeaba te asiguri tu prin plănuit dinainte şi stabilit la telefon o întâlnire.
Nu-i bai, am mers în loc la Nero et Bianco, cafeneaua de la Mercur şi-am servit acolo un Irish Coffee tare pe placul meu. E prima oară când merg în interior, dar o să revin acolo - cafeneaua e plăcută adică destul de elegantă şi foarte confortabilă, iar o cafea caldă prinde bine în dimineţile morocănoase.
Cred că ne-am simţit cu toţii bine, deşi Aditza a rămas cu senzaţia că i-am oferit o informaţie eronată legată de Irish Coffee.
În schimb după-amiază aveam să aflu că domnul cu cheile nu a fost singurul speriat de ploaie. Am fost prezentă şi la cel de-al doilea tur al Ploieşti-ului organizat de Lucian Vasile şi am avut surpriza să constat că, dintre cei ce au primit invitaţie la eveniment pe facebook, au participat mai mulţi dintre cei ce au răspuns 'poate' decât din rândul celor care au răspuns afirmativ invitaţiei.
Concluzia?
Prin partea asta de lume ai mai multe şanse dacă ţi se răspunde 'poate' decât dacă ţi se spune 'da'.
p.s. avînd în vedere că nu vreau să postez poze cu mine pe blog, sper să nu vă fie cu supărare, dar le voi trimite pe mail direct (Mihaeladr, sper să le primeşti)
'Geaba starui, ce nu se poate ramane imposibil
duminică, 14 octombrie 2012
Publicat de
Mihaeladm
la
22:01
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Etichete:
cafenea ploiesti,
de'ale mele,
ironie,
legea lui murphy,
morala,
neseriozitate,
republica ploiesti
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Asta e al treilea articol ce il citesc azi despre oameni! despre dezamagire! cred ca e vremea de vina! ca-i toamana, ca-i frig, ca ploua si inca nu ne-am acomdat!
Sper ca data viitoare sa ajungi in locul mult visat! Iti doresc o saptamana (mai) placuta :)
eu am reusit sambata sa vad un loc unde fusesem de 3 ori si de tot atatea ori incepuse o ploaie cu galeata :)))...persevereaza !
Ai drepatae, azi m-am convins si eu ca ce nu se poate, ramane imposibil...am avut niste asteptari de la persoane care doar m-au dezamagit... si totusi, cum reusesc oare unii sa-si implineasca toate visele?
Le-am primit!!! Multumesc! Maine ti le trimit pe cele de la Nero Bianco!
Am facut si eu o postare! Treci pe la mine!!!
Pe mine m-a plouat duminica. Si domnul primar din Brebu s-a gandit ca nu vine nimeni pe o asemenea vreme, ca nici la wc nu era descuiat. :))
Trimiteți un comentariu