Jumatatea mea exista. Le-am intalnit pe ambele.

Titlul nu e greșit.
Iar dacă ar fi greșit, aș da vina pe faptul că acum am tot febră, de câteva zile încoace.

Dar îmi păstrez scuza cu febra pentru subiect, nu pentru titlu :
veți vedea că titlul e corect, dar o să mă scuzați că abordez un subiect atât de siropos cum e dragostea până la adânci bătrâneți. Cum spuneam, am febră.

Mi-am amintit pe căldurile astea una din cele mai frumoase imagini pe care le-am văzut vreodată.

Acum un an juma, dragul meu mă lasă singură pe la Sibiu și el pleca o zi mai devreme.
Nu era asta o problemă, că-s obișnuită să-mi petrec vacanțele singură.
Dar ironia a făcut ca a doua zi să-mi cunosc jumătatea. Și să mă văd și pe mine în viitor.

Fiindcă dacă undeva jumătatea mea s-a născut deja (e un banc de fb ăsta), ea arată exact ca și cuplul ce l-am avut în fața mea tot drumul spre gară.
I-am remarcat fiindcă erau cei mai caraghioși oameni din tot orașul :
doi bătrânei de peste 65 ani, cu două rucsacuri enorme în spinare, din acelea montane,
cu bocanci și șosete groase ... dar cu tricouri și pantaloni scurți strânși în talie cu o curea de piele.
Umblau drepți cu cele vreo 20 de kg cât păreau să aibă rucsacurile, cu pas egal, unul lângă altul, și mai schimbau câte o vorbă.
Eram convinsă că îs turiști nemți, aveau exact acea atitudine sănătos-atletică bavareză.

In interiorul gării ... întâlnirea mea cu ambele jumătăți ale mele avea să se prelungească.
Și eu și ei ne-am oprit la ghișeul de păstrat bagajele.
Se formase deja coada la ghișeu, căci funcționara vorbea cu un controlor de bilete, ceva în genul flirtul nostru cel de toate zilele. In plus, dacă tot văzuseră așa nebuni stând la coadă, nici n-au catadicsit să-i bage prea mult în seamă.
Cei doi mi-au făcut semn că pot trece înaintea lor, că nu se grăbesc.
Nici eu nu mă grăbeam însă, așa că ne-am lăsat cu toții bagajele acolo și am plecat să mai vizităm pentru câteva ore orașul, comod, până la sosirea trenului.

Și așa mi-am lăsat jumătățile din viitor să-și continue plimbarea, până când poate ne vom reîntâlni.

De data asta eu fiind una din cele două jumătăți, alături de vreun moș,
și amândoi plimbîndu-ne liniștiti și îmbrăcați ca doi nebuni care vor să-și trăiască viața și să savureze tot ce li se oferă, și nu să se conformeze tiparului unei vârste sau condiții sociale.

Cuplul care se plimbă prin viață (la propriu și la figurat) cred că e cel mai împlinit și știe ce înseamnă fericirea calmă.
Cel puțin știu că el deja există undeva.
Mă refer la cuplu. Că altfel ... v-am mai spus că acum am febră de câteva zile ? ...

Biblia mea de drept-pacatoasa : JRR Tolkien

Acuzați-mă de blasfemie, contraziceți-mă, scandalizați-vă, dar nu pot să nu mărturisesc :
pentru mine lumea creată de Tolkien și transpusă în imagini de Peter Jackson este cea mai puternică și mai frumoasă Biblie scrisă vreodată.

De curând am văzut partea a treia a Hobbitului și mi-am dat seama că aici, în aceste două trilogii, este TOTUL  :

- devotamentul pur al prietenului ce te urmează unde ți-e teamă să mergi și te înțelege chiar și când tu nu te înțelegi , asemeni unui apostol

- sacrificiul în numele unei  idei pentru binele general , pentru salvarea frumuseții unei lumi mai inocente

- camaraderia creată de dificultăți străbătute împreună

- ezitările amestecate cu speranța de copil, curajul nebunesc și momentele de neîncredere chiar și in cel mai bun prieten

- tensiunea sufletească a celui ce găsește că un fost aliat a trădat ideea cea frumoasă

- asperitatea fascinantă, lipsită de menajamente, a vieții medievale

- mitologia unor neamuri, cădere și decădere

- timpul care asemenea unei roți face alianțele să se transforme în războaie, dar și rivalitățile să se împuternicească în prietenii

- spiritul celor duși care ne poate fi aliat sau dușman

- frumusețea și atracția naturii, și legătura ei organică cu cei ce vor să aibă un suflet senin

- și da, povestea de iubire imposibilă ce e supusă tentației unei iubiri posibile, numai că, Biblie fiind, trilogia lui Tolkien propovăduiește puterea iubirii
și deci iubirea imposibilă dintre cei doi ce devine posibilă tocmai fiindcă cei doi se încăpățânează să nu își trădeze inima.

E totul, toate emoțiile, toate subtilitățile psihologice, toate trăirile umane, și în rău absolut, și în binele ce trebuie cultivat.

Nu e altă poveste care să aibă pentru mine o forță mai mare, care să trasmită mai mult, mai seducător, mai captivant, mai persuasiv, ideea că binele și iubirea trebuie să triumfe și că pentru ele merită ales drumul cu mărăcini.

II mulțumesc lui Jovi pentru invitația la film și pentru cartea pe care le-am căștigat pe blogul său filme-carti.ro
Vă invit să îi vizitați blogul, și asta nu doar dacă aveți nevoie de vreo recenzie pentru școală !


Și vă mai invit să vă găsiți fiecare Biblia și să vă lăsați purificați de ele.
Eu nu știu altă poveste în afara Lord of the Rings și The Hobbit care să fie mai aproape de sufletul meu de păcătos râvnind la Paradisul terestru : viața într-o comunitate bucolică, cu o natură de începuturi și cu imposibilul devenit posibil datorită iubirii.

Cearceafuri, perne, cuverturi....

In vremea cand copilaream pe maidanul din spatele blocului oamenii erau altfel, internetul nu era vedeta, iar comertul cunostea alte forme de reclama.  Au trecut cam doua decenii de atunci si pana acum si ma tot minunez cum de am evoluat atat de mult noi oamenii si tehnologia ce ne inconjoara.  De la barbatii cu mustata si palarie neagra care strigau in gura mare „Cearsafori, perine, coverturi” si pana la reclamele fara numar de la fiecare pas, nu s-a schimbat mare lucru. Tot o tiganeala e, numai ca acum este la tot pasul si nu stiu daca vom scapa de ea in vreun fel.

Nu stiu cum se mai promoveaza nenea cu mustata si palarie in ziua de azi, dar prin spatele blocului meu (care s-a transformat din maidan in parcare) nu l-am mai auzit strigandu-si „coverturile”. Ce stiu este ca azi „coverturile” au evoluat si ele si acum exista pe piata cuverturi de pat 3D, vandute cum se poate mai bine dupa o formula castigatoare, 1+1 gratis.

Daca ne trebuie sau nu ochelari ca sa vedem imprimeul 3D de pe cuverturi sau de pe lenjerii de pat 3D, este inutil sa va spun acum. Eu le astept mai degraba pe cele 6,7,8,...xD cu efecte neasteptate. Eventual sa  ma gadile pe la picioare iarba de pe cearsaful xD, atunci cand bate vantul, sau pisicilor imprimate pe cuvertura sa le sclipeasca ochii pe intuneric.

Toate-s noi si noi experimentam noile schimbari intr-o perioada lunga de tranzitie. Daca vom dormi peste cativa ani in lenjerii de pat cu inzestrate cu multi D, sau daca vom ramane la modelele 3D de acum, ramane de vazut. Timpul le va decide pe toate. Pana atunci sa-mi spuneti va rog ce stie sa faca o lenjerie de pat 3D sau 5D fata de una normala. Sau ce v-ati astepta sa faca o astfel de lenjerie de pat sau o cuvertura de pat 3D.

Stiu ca par nostalgic si tind sa fac paralele intre vechi si nou, dar parca prefer vremurile de acum 20 de ani, cand ieseam din casa si nu ma feream de masini, cumparam o  nuga obosita de la un vanzator ambulant si ma speriam teribil de tare de vanzatorul de „geame” care trecea periodic pe langa blocul meu cu un teanc generos de geamuri in carca. Preferam socializare fata in fata, comunicarea prin biletele si libertatea de care beneficiam atunci. Acum toate astea s-au risipit si probabil ca le mai intalnim doar pe la satele prea departate de vreun oras important.

Serviciile secrete protejeaza terorismul ca in Seinfeld

M-am săturat să aud după fiecare atentat cum atacatorii se aflau deja în vizorul serviciilor secrete.
Serviciile consideră un bun prilej să se mândrească "ahhh, ăștia au comis-o ?!?! Eiii, păi noi îi știam de muuult".

Justiția la fel.Auzim după fiecare atentat cum teroriștii aveau deja diverse antecedente, câteva luni sau câțiva ani de pușcărie pentru varii delicte.
Și ăștia se mândresc că erau vechi cunoștințe cu teroriștii.

Rețelele de socializare mai nou ... și astea se laudă că au fost tratate de teroriști cu multă sinceritate "ahhh, păi teroristu' X tocma' își pusese o poză cu un Kalașnikov la noi pe site".

M-am săturat ca instituțiile statului să dea declarați de genul ăsta !

Ăștia toți cred că e un motiv de mândrie și o dovadă de competență doar fiindcă îi știau dinainte pe teroriști.
Băi servicii secrete,
băi justiție :
uitați-vă un pic la episodul genial al lui Seinfeld despre rezervarea unei mașini, poate pricepeți care-i treaba și unde procedați greșit.

"See, you know how to
take the reservation, you just don't know how to *hold* the reservation and
that's really the most important part of the reservation, the holding."

Legile Mihaelei DM si Ipocrizia drepturilor de autor

Scandalul actual cu președintele pozat în timp ce se ruga într-o biserică, scandal tip 'valuri într-un pahar',   îmi amintește ceea ce mă frapase de curând pe facebook prin tupeu și ipocrizie.

O pagină de pe fb din celea pe care nu știi cine le păstorește și nici ce vor exact, dar care au mii de like-uri, se supărase pe lumea necivilizată și o trăgea de urechi :

pagina e compusă din  vorbe de duh concepute de proprietatul paginii, pe care le și ilustrează cu pozele altora. 

Peste imaginile din pozele altora omul își pune textul gândit de el, iar sub text semnează cu numele paginii sale.

Și niciodată nu spune de unde ia pozele originale sau ale cui sunt.

Doar că de curând și-a găsit una din vorbele de duh preluată de alte persoane și-așa s-a supărat ... că nu i s-a pus linkul, că nu i se respectă drepturile de autor, că lumea nu știe decât să fure, nu să aprecieze meritele creatorului ... 

probabil pe principiul 'eu creez vorbe, am drepturi de autor, pozarii ăia cărora le iau eu pozele și le inscripționez cu numele paginii mele să se simtă onorați că-i bag în seamă, doar nu vor drepturi de autor pen' că apasă un buton!'

Și-așa m-am gândit să-mi creez și un un set de legi murphiene adaptate în maniera nevoilor mele de Mihaela DM ce sunt :

1, Dacă-s prea mulți proști și mârlani în preajmă, nu-i include în lumea ta !

2, Dacă nu-i poți exclude din activitățile cotidiene -gen muncă- atunci ignoră-i !

3, Dacă nu poți să nu te lași afectată de ei, atunci baremi să râzi de ei !
4, Dacă prostul te tratează mârlănește, arată-i că ai o fire adaptabilă și că nu irosești orzul pe gâște !

4, Dacă totuși câțiva prostovani și mojici îți sunt dragi, învață-i să înțeleagă diferența între proștii-mârlani dezgustători și prostovanii-mojici vulnerabili !

Hai mai cu bine să ne găsim în 2015 ăsta mai senin !