Globalizarea si consumerismul distrug dorintele

Când eram mică mama îmi tot spunea, de fiecare dată când mâncam pentru prima oară un fruct pe anul respectiv, să-mi pun o dorință.

Nu mai știu dacă se împlineau sau nu dorințele mele 'fructifere'.
Nu le-am ținut o contabilitate a eficienței.
Și asta tocmai pentru că înhățam hulpavă orice ocazie de genul ăsta.
Nu eficiența reală conta.
Era bucuria secretă că îmi corcoleam câte o dorință, chipurile dându-i mai multe șanse să se împlinească prin asocierea asta cu fructul cel nou din an.

Dar în ultimii ani mama a pierdut obiceiul de a-mi reaminti de invocația magică.
E normal, acum practic cam orice fruct e de găsit în orice perioadă a anului.

Consumerismul a sacrificat așteptarea.
Iar globalizarea a sufoc dorințele.
Când ai totul la dispoziție, la ce bun să mai merite să mai aștepți ceva anume ?

Și asta este povestea pierderii gustului.
Fiindcă așteptarea aia de peste an îmi potența toate papilele gustative.
Acum ... toate papilele mele sunt sastisite.
O, tristă lume nouă !

ps.  ăsta e și un răspuns cumva acelora care mă tot întreabă de ce prefer să aștept și să nu profit de orice ocazie ivită în cale.
Pentru că cele mai bune cireșe sunt (nu cele de furat, cum mi-a zis mie un hoțoman sentimental), ci cele pentru care ai așteptat.