Planuri, pregătiri, emoţii, aştepatări,
apoi emoţii, aşteptări, planuri, pregătiri
şi tot aşa!
Ne fixăm câte un eveniment important şi el devine reper de măsură, reper de emoţie, reper de orice.
Cu cât se aproprie evenimentul, cu atât emoţiile cresc.
Aşa şi acum cu mine : mâine trebuie să fie concertul DM.
Al doilea doar ţinut până acum în România.
Avînd în vedere însă istoricul concertelor DM -unul anulat chiar cu fanii strânşi pe stadion- e bine să nu mă bucur de şansa mea până nu-i văd efectiv intrînd pe scenă.
Însă tocmai mi-am dat seama de un paradox citind ultimul comentariu al lui Rudolph Aspirant. Ca de obicei, el vine cu o perspectivă originală asupra lucrurilor. M-aş bucura să fie aşa cum argumentează el acolo - fiindcă eu mă consum pentru evenimente, mă agit, planific, anticipez,
într-un fel cred că în fapt consum în timp mai multă emoţie în aşteparea unui eveniment important decât în momentul cu pricina.
De fapt, bănuiesc că aşa suntem toţi :
aşteptăm şi câteva luni ceva ce va dura câteva ore !
Aşteptarea pare nesfârşită, iar apoi ... ţuşti, evenimentul a şi trecut şi tu nici n-ai apucat să te dezmeticeşti bine!
Mâine, pe la 12 noaptea, totul va fi deja terminat.
Unii urcă Everestul ca să ajungă să aibă momente de anestezie sufletească, alţii merg la concertele 'idolilor' din adolescenţă !
Nu prea cred eu că e corect argumentul lui Rudolph, dar îmi place şi pe viitor am să-l adopt :
cu o conşţiinţă deci curată, sclipitoare, aştept supersonicul meu de mâine !
Voi? Ce supersonice v-aţi programat?
Se afișează postările cu eticheta asteptare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta asteptare. Afișați toate postările
Ah, emotiile astea !
vineri, 13 iulie 2012
Momentele când aştepti un rezultat, o confirmare.
Dacă de telefonul ăsta mai şi depind planurile, pe care ţi le poate anula, atunci sunt momente de thriller.
Nu-i de-ajuns că oricum sunt mereu o natură agitată din pricina vremii! Cum depind de mijloace de transport sau de mersul pe jos, mă cam interesează să nu-mi plouă în timpul zilei.
Când n-ai decât câteva zile de vacanţă pe an normal că vrei să iasă perfect,
că nu-ţi permiţi să mai pleci într-o excursie pe motiv că te-a ţinut ploaia în casă în precedenta.
Probabil sunt eu o fire prea dependentă de confirmări şi de planuri sigure, stabilite dinainte.
Dar mereu în cazurile astea, cât sunt încă în momentele de incertitudine, parcă îmi pot imagina celulele din corpul meu sărind precum puricii, agitate şi incontrolabile.
Dar nici nu-mi pot schimba tactica şi să-mi fac rezervările din timp fiindcă, cercul ăla vicios rânjeşte, v-am spus doar că depind de prognoza meteo cât mai exactă, deci cât mai apropiată de data vizată.
Dacă de telefonul ăsta mai şi depind planurile, pe care ţi le poate anula, atunci sunt momente de thriller.
Nu-i de-ajuns că oricum sunt mereu o natură agitată din pricina vremii! Cum depind de mijloace de transport sau de mersul pe jos, mă cam interesează să nu-mi plouă în timpul zilei.
Când n-ai decât câteva zile de vacanţă pe an normal că vrei să iasă perfect,
că nu-ţi permiţi să mai pleci într-o excursie pe motiv că te-a ţinut ploaia în casă în precedenta.
Probabil sunt eu o fire prea dependentă de confirmări şi de planuri sigure, stabilite dinainte.
Dar mereu în cazurile astea, cât sunt încă în momentele de incertitudine, parcă îmi pot imagina celulele din corpul meu sărind precum puricii, agitate şi incontrolabile.
Dar nici nu-mi pot schimba tactica şi să-mi fac rezervările din timp fiindcă, cercul ăla vicios rânjeşte, v-am spus doar că depind de prognoza meteo cât mai exactă, deci cât mai apropiată de data vizată.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
