Nu ştiu câţi dintre voi folosesc mijloacele de transport în comun, dar vă pot asigura că oferă momente mult mai interesante decât mersul cu maşina personală.
Eu folosesc în mod cotidian autobuzele, dar nu de hibele regiei de transport am a mă plânge.
Ci de lumea care le populează. Adică tocmai concitadinii mei, fir-ar să fie.
Toate autobuzele, indiferent de traseu sau de oră, îs destul de aglomerate în Ploieşti.
Iar a coborî din ele a ajuns o adevărată aventură : toţi pensionarii ce vor să urce stau fix în dreptul uşilor, nu ar aştepta în lateral să coboare pasagerii nici să-i pişti cu ceară.
Nu-i interesează cum coboară lumea din autobuz, ei vor să dea buzna, deci n-au vreme de maniere englezeşti.
Măcar că sunt subţirică şi mă strecor uşor printre neliniştiţii ăştia, dar tot mă nimereşte câteodată o poftă nebună să nu mă mai pliez eu după firul de spaţiu liber, ci să-i calc direct pe picioare.
Mai ştii?, poate chiar asta aşteaptă. Din nostalgiile cozilor de odinioară .
Se afișează postările cu eticheta autobuze. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta autobuze. Afișați toate postările
Viitorul nostru e asigurat. De mistocareli.
luni, 7 mai 2012
Azi în autobuz doi liceeni fix lângă mine.
Pletosul către cel tuns regulamentar comentează entuziasmat după ce se uitase pe geam :
'Ia uite-te la copilaşul ăla ce frumos aranjat este.'
Ajunge autobuzul în dreptul copilaşului cu pricina şi îl văd şi eu - un elev de clasele primare, tuns scurt, cu ghiozdănelul drept, uniforma curată şi foarte apretată.
Chiar mă miram că stilul cochet şi îngrijit poate declanşa admiraţie într-o puşlama pletoasă şi cam şleapătă, genul rocker prematur.
Când colo aud imediat şi completarea frazei :
'Zici că-i mort.'
Parcă englezul era cu umorul negru, iar românul cu poezia ?!
Nici clişeele etnice nu mai sunt ce-au fost.
Pletosul către cel tuns regulamentar comentează entuziasmat după ce se uitase pe geam :
'Ia uite-te la copilaşul ăla ce frumos aranjat este.'
Ajunge autobuzul în dreptul copilaşului cu pricina şi îl văd şi eu - un elev de clasele primare, tuns scurt, cu ghiozdănelul drept, uniforma curată şi foarte apretată.
Chiar mă miram că stilul cochet şi îngrijit poate declanşa admiraţie într-o puşlama pletoasă şi cam şleapătă, genul rocker prematur.
Când colo aud imediat şi completarea frazei :
'Zici că-i mort.'
Parcă englezul era cu umorul negru, iar românul cu poezia ?!
Nici clişeele etnice nu mai sunt ce-au fost.
Cum sa faci o impresie buna - nu proceda ca mine, in general
marți, 15 noiembrie 2011
De patru zile nu ştiu cum se face dar eu, tocmai eu, care am oroare de alergat, fug după autobuz.
Cred că, adunat, am alergat vreo sută de metri.
Dar de azi gata, că azi l-am şi ratat.
Oricum, cred că nu doar eu, ci până şi şoferii de pe autobuze s-au plictisit să se tot întrebe 'de ce o fi făcând nebuna aia jogging îmbrăcată şi pe urmă se mai şi suie în autobuz?'.
Cred că, adunat, am alergat vreo sută de metri.
Dar de azi gata, că azi l-am şi ratat.
Oricum, cred că nu doar eu, ci până şi şoferii de pe autobuze s-au plictisit să se tot întrebe 'de ce o fi făcând nebuna aia jogging îmbrăcată şi pe urmă se mai şi suie în autobuz?'.
Pro sau contra aerului conditionat
luni, 6 iunie 2011
Astazi dimineata (era inca pana in pranz) am constatat ca troleele cele noi de second-hand (noi pentru Ploiesti, second-hand pentru lumea civilizata) au aer conditionat.
Nu stiam fiindca merg in general pe jos.
Dar constatatea mi-a displacut, desi stiu ca-s multi care considera prezenta aerului conditionat drept semn de igiena minima si civilizatie maxima. De parca s-ar fi nascut, ar fi crescut si lucrat numai in cladiri aer-conditionate dintotdeauna.
Eu una insa am o problema cu aerul conditionat. Imi place curentul natural, imi plac chiar si niste ventilatoare reduse.
Insa aerul conditionat nu-l suport, imi ofera doar probleme. Si stiu ca sunt multi in situatia mea.
Atat de mult ma deranja suvoiul de aer mult prea rece dupa trecerea direct de la soarele canicular incat am trait o experienta de ... iluzie logica sa-i spunem.
Cu aerul conditionat in ureche, cum stateam proptita in stanga in troleul prea aglomerat, vad ca trecem pe langa o echipa de muncitori si remarc cum unuia ii flutura vesta.
Si-atunci fix cat sa ma enervez pe motiv de "ie-te nene cat de tare e dat aerul asta conditionat, ca-i flutura pana si muncitorului de-afara hainele".
Dupa momentul asta a urmat o zi lunga.
Si culmea, abia apoi am umblat cu capul prin soare cateva ore.
Nu stiam fiindca merg in general pe jos.
Dar constatatea mi-a displacut, desi stiu ca-s multi care considera prezenta aerului conditionat drept semn de igiena minima si civilizatie maxima. De parca s-ar fi nascut, ar fi crescut si lucrat numai in cladiri aer-conditionate dintotdeauna.
Eu una insa am o problema cu aerul conditionat. Imi place curentul natural, imi plac chiar si niste ventilatoare reduse.
Insa aerul conditionat nu-l suport, imi ofera doar probleme. Si stiu ca sunt multi in situatia mea.
Atat de mult ma deranja suvoiul de aer mult prea rece dupa trecerea direct de la soarele canicular incat am trait o experienta de ... iluzie logica sa-i spunem.
Cu aerul conditionat in ureche, cum stateam proptita in stanga in troleul prea aglomerat, vad ca trecem pe langa o echipa de muncitori si remarc cum unuia ii flutura vesta.
Si-atunci fix cat sa ma enervez pe motiv de "ie-te nene cat de tare e dat aerul asta conditionat, ca-i flutura pana si muncitorului de-afara hainele".
Dupa momentul asta a urmat o zi lunga.
Si culmea, abia apoi am umblat cu capul prin soare cateva ore.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
