Mă umplu de culori, de sunete, mă bucur de tot.
Vineri seara am avut încă o dovadă că pot exista şi zile perfecte : am fost la concertul Urma Unplugged.
Urma e singura formaţie/cântăreţ român pentru care m-aş deplasa fără ezitări la Bucureşti, cu toate emoţiile induse de eveniment : cele de a-i reasculta, cele a nu prinde ultimul tren către casă şi a înnopta în Gara de Nord ...
Dragii mei, dacă nu i-aţi descoperit încă, vi-i recomand în concert.
Vineri au cântat la Cinema Patria (o sală superbă) alături de o mini-orchestră şi de invitaţi,
au oferit tot ceea ce ai fi putut dori de la un concert Urma : o experienţă, o mirare, o trăire.
Mai mult decât atât, fiindcă oamenii speciali au aceleaşi pasiuni şi preocupări, cu ocazia concertului de pe 10 mai am aflat că Urma se implică în proiecte se salvare-protejare a clădirilor de patrimoniu din ţară, precum Moara lui Assan, Hala Matache, Cazinoul din Constanţa dar şi case mai mici, nu atât de celebre, dar la fel de valoroase în vremurile noastre neatente la un lucru rar, frumos, muncit şi născut din talent.
Ce pot eu să le cer mai mult băieţilor?
Îmi doresc doar ca la un viitor eveniment Urma să înnoptez în Bucureşti ca să pot merge la întălnirile pe care şi le dau ei cu fanii într-un club, în orele de după concert.
Am cam văzut că weekend-ul ăsta ploieştenii mei s-au răsfăţat şi ei, cu un miting aviatic la Ştejnic :
Cojo, Waven şi 3ditorial Dragoş. Aditza nu ştiu cum a petrecut, dar oricum el s-a tot distrat în ultima vreme.
O să vă povestesc altădată păţaniile zilei de vineri, momentan mi-am spus să rămână doar senzaţia 'mândră că-s româncă, adică dintr-un neam cu super talente care trec neobservate de majoritatea aceluiaşi neami' .
Ca să vă daţi seama cam cum sună Urma, cu precizarea că piesele lor au fost reorchestrate special pentru a fi cântate cu o orchestră :
Întrebarea mea e totuşi :
voi nu aveţi mustrări de conştiinţă după ce vă răsfăţaţi astfel tocmai într-o perioadă în care aveţi o mulţime de proiecte de terminat?
