Depecherizare: Cum mi-am petrecut sfarsitul saptamanii

Pentru mine una weekend-ul a fost interesant, placut si obositor. Mi-am petrecut seara de sambata pe tren catre Bucuresti, noaptea intr-un club de-acolo, dimineata de duminica in alt club si continuarea diminetii in trenul inapoi catre casa.
O navetista de petreceri s-ar putea crede, desi e o supraestimare.
A fost party DM. Adica petrecere Depeche Mode pentru o mana de oameni ce se incapataneaza sa asculte o formatie ce si-a atins punctul maxim de glorie la finalul anilor '80, inceputul anilor '90. Ii iubesc teribil, dar nu pot nega realitatea, cu atat mai mult cu cat sunt eu insami nostalgica dupa cei mai frumosi ani.
Fire e un club situat in centrul istoric al Bucuresti-ului, dar drumul in sine pana la club e mai pitoresc decat amenajarea lui interioara: sa mergi in semi-obscuritate pe un podet din sipci de lemn, in vreme ce pe "trotuarul" similar de pe partea opusa sunt cladiri pustiite, confort redus pana si pentru boschetari.
Revenind la pretextul plimbarii ciudate, Party DM in Fire a insemnat la inceput un soi de panicare. Ora anuntata era 22, iar spargatorii de gheata de petrecere erau alesi cei din trupa Prea Tarziu, de care nu mai auzisem pana atunci. Problema a fost alta: ca orice ora de incepere stabilita de un roman, la orele 22 nu a inceput nimic, in timp ce in multime nu recunoasteam aproape pe nimeni. Si era ceva lume, chiar mult mai multa decat ma asteptam, asa incat incepusem sa ma intreb daca am nimerit bine.
Se pare ca nu eu aterizasem precum martienii in Fire, ci multi dintre ceilalti. La un moment dat un pusti cu un tricou cool cu secera si ciocanul ne intreaba ce e acolo. Ii spunem ca e party Depeche Mode, tanarul e setos de cunoastere in continuare si ne intreaba ce inseamna asta, se va asculta numai Depeche? Il lamurim ca asta e ideea si primim un oftat peste umarul deja intors catre iesire, de om ce si-a bulit o seara de distractie nimerind naspa intr-un loc aiurea.
Inutil sa spun ca peretii de sticla de la drum ai clubului erau tapetati cu afisul party-ului, la fel ca si interiorul. Cititul nu e sport national la romani, de la anunt de proaspat vopsit pana la cursurile de examen, asta e clar. Pana la urma se pare ca nici nu e indicat sa citesti anunturile, te poti astepta sa se si intample intocmai si nu e bine, ajungi la fel de dezorientat precum tanarul cu tricou cool.
Prea Tarziu au cantat intr-adevar, cu un oarecare decalaj, cam pana pe la 23.30. Multe piese proprii care nu sunau prea interesant. Au reusit sa strecoare in program si un cover DM, pe care l-am recunoscut abia dupa versuri,  intr-atat de rockerit il cantau. Si era vorba de Policy of Truth!! Am remarcat cover-ul dupa James la Getting Away with It, un cantec foarte fain.
Cand in sfarsit si-au incheiat setlist-ul, cei din fata scenei au inceput sa strige bis pana cand ni i-au adus inapoi pe baietii care ne-au mai rasfatat cu un cover DM. Si cu o surpriza: al doilea cover era tot primul, tot rockeritul PoT. Iar apoi, fiindca asa cum ne-a anuntat unul din membrii Prea Tarziu, s-ar putea sa ni se para ca sunt prea putine cover-uri DM pentru o petrecere DM, ei pregatisera o surpriza pentru noi: de data asta un A question of Lust cantat doar voce si clape. Si de data asta chiar a fost o bucurie, fiindca vocea tipei era faina, plus ca isi si asortase la tinuta o pereche de aripi negre a la Martin Gore.
Prea Tarziu or fi venit ei cu surprizele astea pentru noi, dar au si plecat cu o alta: dupa ce si-au incheiat recitalul brusc spatiul din fata scenei s-a golit, ceea ce inseamna ca in fapt, o parte din multimea de public ce ma mirase pe mine venise doar pentru concertul lor.
In sfarsit, party-ul DM putea sa inceapa, full speed ahead. Party prilejuit, am uitat sa precizez, de lansarea in Romania a DVD-ului DVD-ului Tour of the Universe.
Si a inceput, caci intre timp au aparut si cunoscutii mei. E drept ca erau multe persoane cu diverse tricouri DM, dar comunitatea depeche-istilor din Romania se pare ca e imparatita in comunitati ce tin de varsta sau de perioada in care ai devenit fan. Era acolo si un alt grup despre care am aflat ca ar fi "vechea garda" si pe care nu-i cunostea nimeni din grupul meu.
Asa ca am petrecut asa cum se petrece la party-urile DM: dansat si inganat de versuri, atmsofera faina, brate pe sus sau pe unde isi permite sau i se permite fiecaruia.
E drept, a fost putin DM fata de ceea ce trebuia sa fie. Foarte putine cantece din care 3 numai de pe SOFAD, iar Enjoy the Silence, el singurel, de doua ori.  Insa m-am bucurat sa ii revad pe cei cu care stiu ca buna-dispozitie e asigurata si sa cunosc persoane noi, cu aceeasi pasiune.
La un moment dat a venit si randul lui I feel you. N-am auzit niciodata sa se auda atat de prost cantecul asta, si-atunci tind sa cred ca acustica Fire e cea care lasa de dorit. Asa ca dupa ce am venit acasa am cautat pe youtube inregistrari cu formati Prea Tarziu pe care ii judecasem aspru si categoric. Si asa am aflat ca trupa chiar canta bine, are cantece interesante, iar solistul vocal are voce faina. Prin urmare mai las un link cu ei, ca sa le fac dreptate.
Dupa orele 3 ne-am gandit sa ne salutam alti doi prieteni aflati in clubul de vizavi, fostul Twice. Asa incat am plecat in grup masiv pentru ceea ce credeam a fi un salut si apoi o intoarcere in Fire. "Clubul de alaturi" s-a dovedit a nu fi vizavi de podetul stang, ci vizavi de bulevard, drept inainte si-apoi la dreapta.
Kulturhaus e foarte diferit fata de Fire. E un club in care se asculta muzica indie, din cate am inteles, in care am constatat o densitate uimitoare pentru orele 3 dimineata, adolesecenti majoritatea, normal. Se vrea sic, gandit in jurul binomului cromatic alb-negru, plin de desene destul de psihedelice inca din hol. Are 2 cerberi de club la intrare ce legitimeaza persoane intr-atat de dubioase incat par minore si e format din 3 niveluri.
In comparatie, Fire e un club mai discret, mai putin contrastant, ce merge pe combinatia de lemn si caramida netencuita tip catacombe, un stil ce mie una mi-e tare drag.
Asemanarea dintre cele doua consta in preturile rezonabile chiar si pentru o provinciala cu spaima de faima costisitorului Bucuresti.
Si-asa in Kulturhaus i-am salutat pe Diana si pe Gabi si cu ocazia asta m-am bucurat inca o data de faptul ca Slapper pune muzica. In cazul in care tratati chestia cu dj-itul ceva de genul "orice poate pune muzica" inseamna ca n-ati mers in cluburi sau sunteti total opaci la ideea de atmosfera. Nu-s eu specialista in cluburi, dar daca la un party Slapper pune muzica, atunci e garantat ca iese fain. Tre' sa simti publicul, sa-l simti cand se plictiseste, sa nu creezi un enjoy-the-total-silence moment, ca am fost martora si la asa ceva in alte locuri, sa stii cand sa treci la alt cantec, cand sa schimbi stilul, ce s-ar potrivi mai bine dupa... adica iti trebuie un simt aparte, asa cum eu nu am acum cand scriu Manualul de baza al dj-ului.
In fine, si din ideea de a-i saluta pe cei doi am ajuns sa ramanem acolo, in Kulturhaus.
Si-uite asa am plecat pe la 4.30 catre gara de acolo.
Dupa o seara in care am ascultat  un pic de Depeche, cat sa nu faca alergie cei nevaccinati, un pic de Domino Dancing si Enola Gay si Need You Tonight si Armada Verbala si Sex on Fire, un pic de Chemical Brothers, de Moby, de Human de la Killers, de Wonderful Life de la Hurts si nelipsitul de la petrecerile DM - Thunderstruck Ac Dc,
dupa o seara in care m-am simtit bine printre cei cu care ma simt bine de felul meu,
ma bucur ca datorita Irinei ce a organizat party-ul am ajuns rupta de oboseala intr-o duminica cetoasa de noiembrie.
p.s. Si da, firesc romanesc, dvd-ul Tour of the Universe nu a fost adus spre vanzare la propriul party de lansare.  Asa incat nu va ramane decat sa vi-l cumparati de prin magazine sau online.
Asta a fost acum, dar data viitoare va fi cel putin pe-atat!

Later edit : am descoperit ca impresiile mele au coincis in mare parte cu cele ale unui nou-venit la un astfel de party. Nicusor, Ma bucur ca ai venit si ca te-ai simtit bine.