"Imi stiti numele, domnii mei, prefer sa spun: prietenii mei. Caci e mai bine sa spui "prietenii mei" atunci cand povestesti dupa bunul obicei stramosesc din tara."
E un fragment din ceea ce citesc acum, adica Spovedania unui ucigas. E spusa personajului central, un povestitor-de-bar, specie umana nu tocmai rara in realitate.
Mi-a placut vorba si mi s-a parut aproape o definitie camuflata. In fictiune e spusa de un rus, in realitate e scrisa de un austriac, caci Joseph Roth, autorul cartii, a fost un scriitor evreun de nationalitate austriaca.
Intr-adevar, asa ii percep si eu pe rusi, o perceptie poate falsa, creata tot de literatura rusa si de folclorul ce ne serveste drept portretist (monocromatic) al natiunilor: scotienii sunt zgarciti, nemtii sunt rigurosi si reci, chinezii sunt minutiosi, italienii sunt filfizoni, rusii sunt betivi.
Perceptia mea despre rusi e insa mai nuantata si mai tandra, iar pentru asta au fost de-ajuns Fratii Karamazov si Cadavrul viu. Natiunea asta prea intinsa are un suflet sensibil menit in mod natural cantecelor si dansului, povestitului infrumusetat de pahar si inca un pahar, imprietenirii usoare tot de pahar dupa pahar, emotionarii barbatului rus pana la lacrimi, imbratisari si sarutari de obraji ai tovarasilor conjuncturali de pahar.
Pe scurt, rusul pentru mine e un mare sensibil inasprit de clima si de nedreptatile si dramele abatute de istorie asupra sa. Imi dau seama ca sunt naiva in impresia mea, dar imi place portretul asta pe care il am despre rusi. Trebuie sa cred ca undeva exista in lumea asta un popor care sa ilustreze aproape pshihanalitic ca ne nastem buni, dar societatea ne influenteaza in evolutia noastra. Lasati-ma in naivitatea mea!
In plus, citatul din carte imi mai place pentru substratul lui : cand povestesti ceva chiar unor straini, acestia iti devin instantaneu prieteni, caci povestea ii prinde sub plasa ei pe toti cei ce o asculta, facandu-ne complici de vorbe pentru cateva minute ce dureaza de la inceputul lumii, intocmai ca in povesti.
Cum sa nu-i iubesti pe rusi ? De la literatura la prietenie trecand prin votca
marți, 23 noiembrie 2010
Publicat de
Mihaeladm
la
16:20
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Trimiteți pe XDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Etichete:
carti,
joseph roth,
prietenie,
rusi,
stereotipuri
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu