Encore une nuit a la Mode

De-aici a inceput. Serios. Asa a inceput party-ul.

Dar ce-a ajuns apoi, eheee ...

Bucuriile sunt ne-povestibile. Cand e sa vorbim despre o suparare ne scotocim dupa toate cuvintele posibile, gadilam catastrofa pe toate partile, suntem cat de expresivi trebuie ca sa-l facem pe ascultator sa (ne) planga. Da' cand e sa spunem cuiva cum am petrecut brusc descoperim ca nu prea avem ce spune. 
E un soi de axioma, tristetea e mai expresiva si mai contagioasa decat bucuria.
Nah si eu acum tocmai ce-incerc sa va povestesc cat m-am bucurat vineri noapte! Sa aud cumva ca nu v-a cuprins cheful de dans citind pe-aici! 
Deci Depeche party. Teoretic asta inseamna o petrecere pentru urechile de fani Depeche Mode. 
Practic insa adunatura party-urilor noastre e compusa din 
fani DM, 
nu numai fani dm, 
si petrecareti de vocatie. 
Cam astia suntem in mare, numai oameni de calitate, cum zice si proverbul ca aia de se aseamana se-aduna 
Ziceam ca vineri noapte o fo' iara party Depeche. Ploiesti de data asta. Cu startul dat la orele 20. 
Cum nu vreau sa pierd mai nimic din petrecerile astea, ca si asa am aflat de ele tarziu, de prin 2008 abia, am ajuns la Retro Caffe exact la orele 20. Ora cam neobisnuita pentru un inceput de party in club, dar la mine "neobisnuit" suna tentant. 
Se pare ca nu si pentru altii. Asa incat la ora aceea atmosfera era una de "repetitie de party": doar muzica pornise. In rest, la cat spatiu liber era acolo, se putea organiza chiar si o expozitie de hipopotami in sir indian. 
Sosise totusi organizatorul petrecerilor depeche-iste ploiestene, Catalin, sosise si Bubu, salvatorul audio al serii, plus grupul hard-core de fani DM, bucurestenii, fara de care nici un party dm n-are sens. Si cum mai sosisem si eu, e clar ca esentialul era deja acolo. 
Ne ramanea sa asteptam si sosirea "detaliilor" la esentialul asta de petrecareti. 
Si-au inceput sa vina pe rand, asteptatii. 
Specia depeche-ista e prin defintie o specie antisedentara, dedata la miscari pe muzici inrudite cu dm-ul. Chef exista, daca mai urla si Dave din boxe un of yeah de prin vreo Pasadena atat de trebuie: Se umple ringul, se mai revarsa si din sticlele de bere, se mai incaseaza cate o calcatura...
Spre ciuda mea, n-au trecut nici doua ore ca deja aveam declarat un cuplu castigator de dansatori ai serii, cum bine a remarcat ea Vali.
Asa ca pe urma am dansat si eu degajata, ca ratasem premiul din moment ce Horia i-a tinut locul lui Surri pe post de suflet al petrecerii.  

Eu am obiceiul pacatos de a-mi lua aparatul foto, desi pozisoarele mele sunt mai mult pentru atmosfera decat pentru claritatea mutrelor. De data asta m-a ajutat Valentina sa completam un set destul de reusit de poze si tare ii multumesc  pentru  ca a  fost de acord sa isi suspende petrecerea  din cand in cand pentru a surprinde artistii in flagrantul artei noastre. 
Ineditul pentru majoritatea dintre noi la party-ul asta a fost dj-ul care, din a doua jumatate a noptii, a fost dj-itza. Nocturne Grace, inspirat nume pentru o dj-itza. Playlist-ul i-a apartinut insa lui Catalin, cu semnaturile lui strecurate prin cantecele cu Mylene. 
Foarte fain playlist-ul, ca de obicei, foarte faina si prestatia celor doi dj, nu ne-au lasat taceri intre cantece, ba chiar ne-au mai pus pe noi sa tipam ici si colo pe la refrene. Ca fani DM normal ca suntem polivalenti: chipurile dansam, chipurile cantam, de mirare ca nu ne remarca nimeni ce talentati suntem. 
Bine, normal ca nu era un club intreg plin de talentati, ca doar n-am eu nu tendinta de a exagera! Recunosc ca mai erau si altii pe langa grupul asta al nostru. Poate fani DM, poate doar curiosi, poate doar petrecareti. Eu nu cunosc decat grupul de baza al fanilor Depeche, majoritatea bucuresteni. Pe ceilalati nu-i cunosc si nu ma intereseaza. Ceilalati-astia formeaza grupusoarele lor, separate, fara a intectiona cu grupul nostru. 
E un oarecare spirit de stup, ca sa nu zic de secta, la fanii dm. Si-mi place la nebunie asta, e unul din putinele lucruri ce a mai ramas din nebunia anilor '90 pe cand apele erau separate intre rock, depeche si umpluturi. 
Inainte cu seara de vineri insa. 
Oamenii au continuat sa vina in noapte. 
Bucurestenii au venit si ei in valuri, in functie de CFR-ul fiecaruia.
E o smecherie aici, cand apari mai tarziu la party-uri: beneficiezi deja de atmosfera creata de furnicutele petrecerii, si asta fara sa depui vreun efort. 
Si-au facut aparitia si restul celor asteptati, eram deja in formula relativ completa a grupului, Quickest of us all completind lista cu prezentii.
M-am bucurat la sosirea prietenilor pe care ii invitasem, stiindu-i iubitori de muzici depeche-iste. M-am simtit dezorientata cand am vazut ca prefera sa ramana un pic separati de grupul cel mare. Dar cum sunt o creatura discreta am preferat sa fac pe nesimtita si sa nu remarc ca Mihaela si Alex si Monica si Olga si Mihaela raman deoparte. Cealalta varianta era sa joc rolul insistentei enervante.
Mie una nu-mi trebuie multe pretexte de dans. Insa de data asta atmosfera era era atat de faina incat o data pornita nu m-am mai putut opri, am ajuns sa dansez si pe vreo doua melodioare de care nici nu stiu ce erau, da' nici n-as vrea sa le mai aud vreodata. 
Cu dansul cu chef e un pic ca la coborare, te duc picioarele fara sa vrei si la invartita de hora si la saritura de fitness, chit ca se canta vals. In plus, furnizezi si distractie pentru privitorii de pe margine care iti dau peste nas cu ingenuitate ca ei nu danseaza fiindca nu stiu.
La un moment dat am luat o pauza si m-am asezat si eu. Insa, friguroasa cum sunt, n-am stat prea mult la masuta, ca ma luase cu racoare. 
Si zau ca nu ma aghesmuisem cu nimic. Buna mea dispozitie e naturala. Daca am oameni pe placul meu in preajma. 
In mare parte asta e motivul pentru bucuria noptii mele de vineri. N-am mai dansat de ceva vreme atat de mult. Si tare imi place.
Insa mai e o cauza pentru seara mea speciala. 
Mi-a facut o supriza un prieten. Care a trecut sa ma salute pe la miezul noptii.
Si supriza asta m-a bucurat atat de mult incat apoi m-am suprins eu pe mine. Cu reactia pe care am avut-o la intoarcerea in club, cand am dat aproape la propriu peste un alt prieten fata de care imi promisesem ca imi schimb atitudinea. Si nici pe el nu il asteptam.
Nah, am avut o seara a oamenilor cu surpize.
Pe la orele 1.30 clubul era full. Ba chiar, spre mirarea mea, abia atunci incepeau sa soseasca mini-maree de indivizi chititi pe distractie. Care s-or fi distrat ei, dar au stat in distractia lor, separat de grupul asta al nostru.
Pentru mine una insa, nu tocmai dusa la club, e suprinzator cum lumea vine abia pe la ora 1 la dans si la ce-o mai pica. La mine la ora aia nu pica decat prea multa lene pentru a mai iesi din casa. 
Cheful si atmosfera au rezistat si ele. Pe mine insa la 3 noaptea m-a lovit o foame teribila. Cine ma cunoaste stie ca senzatia asta e asa o raritate la mine incat trebuie tratata cu toata atentia. Asa incat am cedat cu parere de rau. Ma asteptam sa fiu obosita, dormisem doar 5 ore in noaptea precedenta, insa foamea nici nu-mi trecuse prin minte.De-asta mi-a fost ciuda ca am plecat asa devreme cat inca mai aveam si eu energie si ceilalti chef.
M-am mai simtit si prost, imi promisesem ca stau cu bucurestenii pana aveau ei tren. Venisera cu personalul de 6 seara si plecau cu primul inapoi, exact la 6 dimineata. Pentru ca ne facusera onoarea asta ma gandisem sa fiu si eu gazda ploiesteanca giorno si sa le tin companie pana in zori si m-am facut si de ras cu ocazia asta. Eu cu foamea mea ! 

Tocmai cand sa plec observ  cu ciuda cum iarasi in ring tocmai se incinsese o invartita la doua  brate mai mare dragul. Unul dintre cei doi vitezisti  - chiar castigatorul neoficial  al chefului de dans inca de la inceputul serii. Arata atat de fain secventa asta noua de cadril american ca am mai intarziat pentru a mai  face niste poze si cu momentul asta. Si-am tot stat si-am tot pozat pana cand mi s-a consumat toata memoria cardului foto. Da' invartita la doua brate tot n-am surpins-o ca lumea in  vreo poza!
No, acum nu mai tin minte daca i-am multumit cuiva pentru noaptea de 10 decembrie.
Celor de la Retro Caffe fiindca sunt printre putinele locuri unde se poate asculta in Ploiesti si altceva in afara de clubbing si unde se poate dansa pe muzici bune. 
Lui Nocturne Grace pentru ca ne-a pus muzica, chiar daca nu a fost lasata sa isi insereze suprizele din playlist, important e ca toti ne-am simtit bine with a female dj, lucru nu tocmai frecvent. 
Si mai ales Nici lui Catalin nu i-am multumit ca ne-a organizat dupa doi ani inca un party. Si iar a iesit un party fain de tot, desi el nu se-agita deloc si tocmai de-asta ii reusesc atat de bine initiativele. (si da, tare mi-ar placea si mie sa fiu asa !) 
... Acum poate ca ceilalti nici macar n-au simtit atat de bine. Mie insa nici ca-mi pasa de cum s-au simtit ceilalti, din moment ce eu am falsat pe dans si un rock’n’roll, si o lambada, si o topaiala, si numai tangoul mi-a lipsit. Intentionez sa remediez lacuna asta data viitoare. 
Bine, tot ce-am povestit pana aici e rezumabil la :
mi-a placut. Mai vreau!
Cum ziceam, bucuriile nu se pot povesti. Nah, ce Dumnezeu sa poti scrie de fapt despre un party ? 
We’re flying high …