Inapoi in lumea virtuala si noutatile ei

Am eu obiceiul de a disparea din cand in cand din peisaj. E un fel de a-mi incarca bateriile, nu suport lumea prea mult timp in sir si am nevoie de scurte pauze. De-asta am si perioade cand nu raspund la telefon.

Cateodata, in pauzele astea, mai am cate un acces de orgoliu nehranit : s-o fi gandind cineva la mine? Macar mi-o fi remarcat cineva lipsa? Pana la a-i fi dor cuiva de prezenta mea pare deja un orgoliu peste un hau.

Cand am pornit blogul mi-am propus un singur lucru - sa fie o activitate constanta pentru mine, sa-mi fac din el un soi de fetis al organizarii riguroase (a carei lipsa aproape totala o resimt cateodata).
Dar nu intotdeauna e asa cum iti propui, fiindca nu poti anticipa surprizele ce iti sunt rezervate.
Si cand incep cele neplacute pur si simplu navalesc in cascada.

Pana saptamana asta nu mai intrasem pe net de pe 23 aprilie. Pur si simplu nu ma mai atinsesem de computer.
Cand mi-am deschis blogul ma intrebam daca l-oi mai gasi, dupa atata neingrijire. (Nu stiu daca sunt sterse la un anumit interval, nu sunt familiarizata cu aspectele astea).

Am gasit insa un comentariu lasat de Nicusor in absenta mea si am zambit, fiindca stia el prea bine ce spunea acolo.
I think that God's got a sick sense of humour.
Asa zice unul din versurile Depeche-ilor. Si-asta e senzatia cateodata. Maia ar spune insa, fara sa se revolte si fara sa se planga, ca Dumnezeu vrea si El sa vada ca nu-L abadonam.

Pe la mine deci s-au intamplat multe in intervalul asta de absenta de pe blog. Si inca lucrurile nu s-au asezat si-s speriata de asta.

Incet incet constat si ceea ce s-a mai intamplat cu ceilalti in intervalul asta.
Pai in primul rand doi oameni pe care ii citesc cu aceeasi placere fiindca emana zambete prin stilurile lor si-au schimbat casutele virtuale.

3ditorial cu Dragos are un domeniu propriu. (Lui Dragos ii urez bafta de pe acum pentru mica nebunie la care s-a inscris, de-abia astept sa citesc ce inseamna o asa experienta, ca mi-ar placea si mie.)
Tot la fel Lillee, si-a innoit si ea domeniul.

Apoi Lucian si-a facut in cele din urma site propriu, ca-l merita dupa atatia ani in care a contribuit la un site faimos. Si-o sa aiba ceva de munca zilele astea, ca tocmai ce i se ofera material pentru articole.
Iar site-ul lui Lucian imi aminteste ca mi-e dor de blogul lui Alin.

Deocamdata atat am avut vreme sa remarc. Dar abia acum incep sa ma readaptez lumii virtuale, asa ca e posibil sa mai descopar si altele.

Interesant insa ca tocmai in lumea virtuala facuta din graba si efemeritate ma asteptam sa nu aiba nimeni timp sa remarce ca am lipsit. De-asta le multumesc celor ce m-au salutat si m-au incurajat.
Lui Nicusor nu-i mai multumesc, ca el oricum spune ca nu intelege cum m-a ajutat (si cat de mult) zilele astea.

Ah, da : si-au inflorit si macii in intervalul asta trecut, mi-a spus mie cineva. I-am ratat si anul asta!

Editare ulterioara :
Mihaeladr a adus o imagine pentru primavara mea absenta, mult verde si ceva rosu. Multumesc, ravnesc acum si eu la ceva roseata in obraji, fiindca dupa reactiile voastre mi s-a intors zambetul!