Sunt pe blog aici, nu Isus pe cruce. Responsabilitate limitata.

Poate voi vă trataţi altfel blogul. Şi în general spaţiul în care trăiţi chiar. Poate că vă priviţi blog-ul şi vi-l doriţi să fie în alt fel decât îl vreau eu pe-al meu. Ştiu sigur că unii dintre voi gândiţi diferit, dar tot trebuie să îmi articulez şi eu părerea. Sper să fie clară.

Eu una nu moderez comentariile. Nu le triez. Nu le curăţ. Le las în toată naturaleţea lor - frumoasă, caraghioasă, interesantă, interesată, glumeaţă, jignitoare sau cum le-o mai fi felul.

Accept indivizii ce se numesc 'Anonim' - bănuiesc că e patronimul, că îmi par înrudiţi între ei.

Accept indivizii ce nu vor decât să-şi facă reclamă la concursurile lor, chit că nu comentează nimic legat de postarea mea. Mă distrez imaginându-mi-i acasă, discutând la fel de coerent şi la obiect cu soţia :
"Dragul meu, cred că ar trebui să cumpărăm şi noi o maşină de tuns iarba."
"Da, bine ai spus! Sun să fac o programare la dentist să-mi albesc dinţii."

Accept nervoşii. Accept ofensatorii zgârciţi cu argumentele dar generoşi cu jignirile.

Şi n-am să mă schimb. Explic imediat de ce gândesc şi procedez astfel întotdeauna, nu doar pe blog.
Nu scriu ca să mă explic, ci pe post de replică la ceea ce am citit ieri la Waven (despre regulile de adresare pe blog) şi la Dragoş (despre obiectivul de umanizare a blogosferei).

Blogul nu este o seră, nu vreau să modific cu nimic reacţiile sincere ale celorlalţi. Îşi au şi ele relevanţa lor, la fel ca orice în viaţă. Nici în lumea reală nu-s toate civilizate, de ce blogurile ar fi altfel?
Ca să fie frumos şi civilizat la mine acasă am văzut că e argumentul.

Dar aici intervine încăpăţânarea mea : nu sunt responsabilă pentru ceea ce gândesc (sau nu neapărat), scriu alţii. Chiar dacă scriu aici, în pagina mea.
Reacţia îi aparţine fiecăruia în parte. La fel ca şi responsabilitatea subsecventă.
Reacţia îl caracterizează pe el, nu pe mine.

Nu pot să îmi asum responsabilitatea pentru vorbele altora. Avem deja suficiente dificultăţi în a ne asuma ceea ce afirmăm noi înşine.

Şi nu vreau nici să ciuntesc lumea, să o cosmetizez.

Înţeleg că pe unii îi pot deranja unele păreri. Înţeleg că vor vrea să şi le exprime pe ale lor, opuse alor mele.
Nu sunt de acord cu nervozităţile. Nici cu jignirile.
Nu sunt de acord cu laşitatea de a semna cu un nume atât de des întâlnit precum 'Anonim'. (Oricum nu te identifică nimeni dacă scrii un 'Cristi', dar e un minimum de civilizaţie.)
Dar nu cred că cenzurându-le vom înfrumuseţa sau civiliza lumea. Doar ne vom iluziona.
Nicuşor poate depunde mărturie că exasperez oamenii cerând argumente pentru orice afirmaţie.
Cred că tocmai, oferind altfel de modele de comportament, poate ele vor fi imitate şi de către ceilalţi.

Lămurire : sunt de prea puţin timp în lumea blog-urilor. Aşa încât asta nu e decât părerea mea, nu un sfat. Şi nici vreo ceartă nu caut.