Când a murit Michael eram plecată într-un concediu special. Am găsit vestea şocantă, dar totuşi am primit-o prin amortizarea bucuriei de către vacanţă şi de o călătorie mult-dorită.
Acum am plecat iarăşi două zile şi la întoarcere aflu de moartea lui Amy Winehouse.
La fel ca la Michael, agentul artistului i-a anunţat moartea.
Ambii cântăreţi mi-au plăcut. Michael mă fascinase pe când aveam vreo 12 ani.
Pe Amy am descoperit-o ca mai toată lumea, odată cu 'Rehab'.
Superbă voce, deosebită uşurinţa ei de a-şi transmite stările.
Pentru mine Amy semăna la voce şi atmosferă cu Billie Holiday.
Mi-ar fi plăcut să o văd live, dar ştiam că mersul la un concert de-al ei e un risc maxim de bani aruncaţi, fiindcă nu întotdeauna îşi amintea cântecele sau putea să lege câteva note.
Cu toate astea, mi se pare şocantă vestea.
Poate de unde era tânără.
Poate de unde credeam că e şi mult 'show' în comportamentul ăsta distructiv al ei.
Nu era !
Poate de unde credeam că va fi unul din artiştii ce vor supravieţui cu droguri şi băutură la limita tabuului, în zona ruşinoasă a artiştilor declasaţi cu talent nebun.
Dar tipa chiar nu glumea, chiar îşi trăia rătăcirea sincer.
Un alt fel de şoc faţă de cel cu Michael, şi alt fel de tristeţe.
Talent irosit.
Câteodată nu poţi să nu te întrebi de ce li se oferă talentul unora care nu şi-l preţuiesc ei înşişi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Am crezut că par eu foarte invidios pentru că gândesc așa, dar văd că nu-s singurul. De ce-și bat unii joc de talentul pe care-l au?
Si mie imi pare rau... si aceleasi intrebari mi le pun. Raspunsul care o fi? O exista?
Zodrac si Lillee, cred ca raspuns nu o sa gasim, dar tot e pacat de talentul irosit.
Insa cine stie daca noi, in ipostaza in care am fi avut talentul lor, nu l-am fi irosit si noi, poate in alt mod?
Trimiteți un comentariu