Barul fain strânge oameni deosebiţi şi idei speciale

Printre scrâşnete de dinţi (o simplă nevralgie ce mă ţine de vreo 4 zile deja) încerc să vă povestesc că mai am şi eu câte o seară faină, mai aud şi eu de nişte iniţiative ce-mi sunt pe plac.

Joi seară ne-am găsit pentru un drinking-blogmeet la Irish Pub. Cel de pe Vasile Lupu, doar n-o fi careva care încă nu a vizitat măcar locşorul ăsta de culturi în stări lichide !

Pe Waven l-am găsit deja acolo.
Mai mult decât atât, ca să vedeţi că personalul de la Irish e profesionist : de cum m-a văzut, fără s-o întreb nimic, chelnăriţa mi-a indicat ultima încăpere, unde se refugiase Waven. Ori intuiţia ei e imbatabilă, ori eu sunt mai uşor de citit decât un pahar cu votcă.

Deşi nu votcă am servit, ci juma de pahar de vin fiert. Cu nevralgia mea deja activată din timpul zilei n-am putut termina nici măcar o cană de vinuleţ roşu - mai am şi eu ratări de la înălţimea statutului meu de beţivă cu care m-a ornamentat un cineva anume.

A mai venit la blogmeet şi Vali Ovidiu, de la care ai multe de aflat despre fotografie în general, la fel cum şi el are de aflat că nu trăim într-o lume a perfecţiunii, deci putem să fim mai îngăduitori cu standardele auto-impuse.
Exact pe când eu plecam grăbită, că deja întârziasem, intra şi Jorje, adică iPloiesti. Sper că nu s-a supărat, dar oricum îmi depăşisem ora de plecare.

Revenind la ceea ce s-a vorbit la blogmeet, nu vă grăbiţi nicicând să credeţi că un drinking-meet e lipsit de discuţii şi pluteşte doar în aburii gradelor !
Din contră, la întălnirea asta am auzit şi eu în sfârşit primele două idei ce-mi plac, îmi par că au şi substrat, au şi implicare socială dar şi farmec.
Waven le-a prezentat, îl voi lăsa pe el să dea detalii.

Eu doar atât am să-i spun lui Waven : sunt ploieşteancă împăcată cu statutul ăsta al meu, nu doresc să plec din oraşul ăsta, iar dacă ar exista vreo ocazie de promovare a Ploieşti-ului îmi voi face timp cu entuziasm.
De felul meu nu particip decât la iniţiativele în care cred.
Cele legate de Ploieşti îmi plac, cred un pic şi în eventualul lor impact de recalibrare a mândriei locale.
Deci voluntariatul pentru oraşul ăsta, pentru imaginea lui, voluntariat chiar şi sub forma unei zile întregi pe care i-o dedici, sigur nu am nimic de protestat la idei de genul ăsta !

Aşa încât pun la bătaie entuziasmul meu pentru aşa iniţiative !

Iar la final îmi permit să recomand ploieştenilor cu gusturi bune să-şi deplaseze depresiile către Irish Pub, băruleţul ăsta e unul din rarele ce au o atmosferă, după gustul meu e chiar singurul din Ploieşti ce a reuşit minunea asta cu atmosfera; deşi tind să cred că asta se conturează nu prin locaţie, nu prin personal, nu prin decor, nu prin meniu, ci prin calitatea oamenilor ce stau la vorbe-în-pahare pe-acolo.

p.s. posibila formă de mituire pe care mi-a propus-o Irish a constat în două Depeche-uri în doar 40 de minute sau cât am stat acolo joi seară.
Hai noroc şi la mai mare cu realizările, că iniţiative încep să apară chiar şi în Ploieşti!