Duci bloggerii la biliard şi rezulta Vrajitorul din Oz

Ajunsă acasă după o porţie de afumare prin târgul toamnei central ploieştene, ba chiar după două păhărele de must, musai să vă povestesc cum vă puteţi distra fain într-o zi geroasă. Poate vă dau şi vouă idei, că doar nu v-or prisosi răsetele şi agitaţia şi entuziasmul de competiţie amicală.

Actorii după-amiezii : blogării ploieşteni (consacraţi sau pe cale de convertire la bloguit) pe care am să-i demasc mai jos, fiecare după farmecul său.

Decorul : clubul Angel Ploieşti din Bulevardul Bucureşti, un pic mai jos de UPG, cu locuri pentru alde darts, consolă wii (parcă aşa îi spune), păcănele eletronice, dar mai ales cu spaţii generoase pentru biliard, cafele calde pentru timp urât şi sandvişuri bune pentru refacerea energiilor întru câştig sportiv

Motivaţie extra-sportivă : firma Maguay pe care o găsiţi pe strada Gheorghe Doja nr. 31 şi care ne-a sponsorizat cu o cameră video Toshiba Camileo. Despre care am să mai scriu probabil o postare, atunci când îi voi descoperi potenţialul.

Producător-regizor-organizator : Bogdan Cojo

Dezleg misterul câştigătorului de la bun început, fiindcă, la fel ca întotdeauna, în detalii şi nu în final zace succesul unei reuniuni. Bon, dacă ar fi fost să îmi pun monedele pe un câştigător, l-aş fi ales pe Dragoş 3ditorial. Ceea ce demonstrează că unii nu-s degeaba pasionaţi de snooker şi ciclism !

Actorii secundari însă n-au fost nici ei mai prejos, că era păcat să nu ţinem ritmul.

Gongul a bătut pe la orele 12. Cu o scurtă încălzire, cât să ajungă toată distribuţia.
Reprezentantul sponsorului ne-a extras partenerii de masă fix dintr-un coş împletit.
Eu am nimerit cu Elena. Care, fiindcă are o memorie vizuală mai bună decât cea cvasi-inexistentă a mea, m-a recunoscut ca fiind cititoare declarată. Care m-a lăsat să mă apropii la un joc. Care m-a lăsat să ajung până la bila neagră în jocul decisiv. Şi care m-a şi eliminat din primul tur.

Am cunoscut şi lume nouă, pe Ştefan Ghiţă şi pe Bogdănelu; dacă mi-e memoria bună, el şi-a permis să-l elimine tocmai pe organizator din primul tur.

L-am revăzut pe Waven, care a plecat însă destul de repede astăzi, ori eu una mă obişnuisem ca el să fie liantul blogosPHerei. Adevărul e că şi intenţia mea era să stau maxim până la orele 15, că aveam destule treburi ce mă aşteptau, sper să mă descurc cumva cu ziua de mâine.

Haotik a ajuns în finala mică. Dar uite că nici nu-mi mai amintesc contra cui. Am scuză însă.

Cu dezinvoltură ne-am permis să încingem un meci pe echipe, ignorând cu elanul nostru chiar şi marea finală. Cei patru eliminaţi biliard-frenetici am fost eu, Elena, Jorje şi Kriogen. Ba chiar în echipă cu Jorge vă mărturisesc că  am câştigat cel de-al doilea meci de biliard al meu.
Aici trebuie să-l menţionez şi pe Silviu eRRmy, fiindcă arbitru mai imparţial decât el eu una nu-mi pot dori.

La final Dana ne-a extras premiile din acelaşi coşulet de paie de la început.
Şi-am făcut şi poze cu toţii, pe care sper să le şi vedem, să fie postate pe undeva.

Surpriza din genul celor 'jucăuşe', ce-mi plac mie atât de mult, a venit la final.
Întotdeauna e fain să împachetezi frumos şi cât mai inventiv orice oferi, iar Bogdan Cojo s-a gândit şi la asta. Câştigătorul a primit o cupă, elegantă, ba chiar şi inscripţionată.
Iar noi toţi ceilalţi am primit fiecare câte o diplomă de participant, dar nu aşa, oricum, ci individualizată.
Diploma mea, cu mândrie mă înfoi aici în fular, este 'pentru cea mai curajoasă'. Probabil că asta vă dă un indiciu şi despre cât de bine joc.
Dar mai ales, mă face să mă simt precum Leul din Vrăjitorul din Oz, sărind de trei coţi la orice viezuraş.

Ei, şi dac-am spus asta, înseamnă că aproape am ajuns la capăt cu relatarea.
Am văzut că Bogdan PosedSandero m-a asemănat într-un comentariu cu Marco Fu la discreţie. Ceea ce mă şi onorează, dar e şi cât se poate de adevărat.
Chestia notabilă e însă alta : că astăzi şi Marco Fu ar fi flatat să fie comparat cu mine, fiindcă mi-au reuşit toate cele vreo 6 lovituri trimise şmechereşte, probabil primele şi ultimele 6 ce-mi vor reuşi.

Dar cea mai mare victorie a serii n-a fost nici măcar asta cu depăşirea potenţialului meu în a mă da în stambă.
Ci faptul că, în sfârşit, i-am luat un joc lui Nicuşor ! A cărui diplomă, în mod eronat, i-a fost distribuită lui Silviu : 'cel mai norocos'.

Apăi dară mulţumim Bogdan Cojo şi felicitări Dragoş editorial !