Nu-mi cunosc bine Ploiestiul cel vechi

Fără să fiu pasionată de antichităţi, îmi sunt foarte dragi clădirile vechi ale oraşelor, cu cât mai dărăpănate, cu atât mai aproape îmi sunt, cu atât mai multă disperare mă agăţ de speranţa că vor supravieţui miraculos, în ciuda tuturor celor ce le atrag spre dispariţie.

Am avut drum prin centrul mai dosit, ca să-i spun astfel, al Ploieşti-ului. Strada Gheorghe Doja, în spatele Halelor, spre liceul Caragiale. Colegiul Caragiale, mă rog.
N-o să vă mărturisesc acum motivul incursiunii mele în zona aceea, dar voi reveni. Fiindcă vreau să vă povestesc abia după ce voi avea şi finalul, dorinţa împlinită.

Însă acum vreau să mă fac de râs, fiindcă simt că merit autoflagelarea asta.
Pentru una care ţine la orgoliul de iubitoare a Ploieştiului, m-am surprins singură cu ignoranţa proprie.

Ştiu multe denumiri din Ploieşti, din povestirile alor mei, ale bunicii, din indicaţiile geografice pe care părinţii ţi le dau în funcţie de magazine ce au existat odată, cândva, în zonă.
Cofetărie Ciociosan, Albina, Crinul Alb, Robinetul, Ursuleţul, La trei iepuri sau aşa ceva, multe altele ce nu-mi vin acum chemate la grămadă.

Însă vineri, când am văzut denumirea 'Lacătul' pe clădirea asta ... ştiu denumirea dintotdeauna parcă.
Dar nici nu credeam că mai există clădirea, oricum nu remarcasem niciodată firma.

Uitaţi-vă însă la poza de mai jos.
Acolo să fi fost mereu faimosul 'Lacătul' ?
Să fie chiar vechiul magazin ?
Sau cineva, sub impusul spiritului de comerciant şi al nostalgiei crescânde a oamenilor, a reluat numele unui loc cunoscut de mai toţi ploieştenii şi apreciat în domeniul său, al feroneriei ?