Aşa mi-s eu. Astăzi în varianta romantică şi optimistă, vă dezvălui o părticică din ce visez şi cum mă simt. Ceea ce e o concesie din partea mea, fiindcă nu prea-mi place să vorbesc despre intimităţile mele.
Şi totuşi ...
Şi totuşi aşa m-am simţit azi. Şi asta îmi doresc cel mai mult.
Vă poftesc să daţi play pe cântecel ca să mă întelegeţi în veselia-mi disperată.
Cred că e unul din cele mai frumoase versuri din poezia românească.
Eu cred că îl înţeleg un pic altfel faţă de ceea ce înseamnă el, ca de obicei mă complic în semnificaţii şi interpretări. Pentru că nu-mi plac lucrurile simple în viaţă şi nici sensurile vizibile şi comune.
Cu toamna pe epidermă, tânjesc la primăvara de prin vene, şi nu ştiu de cine să mă rog să mi-o îngăduie !
Dacă nu vă spune nimic ...
Poezia îi aparţine Anei Blandiana, probabil nu se studiază în şcoală nici acum.
Cântecul e vechi, cred că de prin anii '70, nu ştiu.
Haios e însă faptul că, deşi îmi place muzica şi ascult radioul de mică, eu de-abia acum vreo 3 ani am auzit prima oară cântecul ăsta.
Ceea ce nu-i foarte surprinzător dacă te gândeşti că în ultimii ani ai comunismului atât Margareta Pâslaru, fugită prin America pare-mi-se, cât şi Blandiana, care ajunsese să se facă interzisă de la o poezie pentru copii, nu mai treceau de cenzura regimului.
Bine că totuşi înregistrările astea cenzurate au fost păstrate,
uite cum cineva le descoperă cu uimire 30 de ani mai târziu.
Mie una cel puţin cântecul ăsta îmi pare exact aşa cum îi sunt şi versurile şi ritmul jucăuş : veşnic proaspăt.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Cunosc cantecul, il auzeam cand eram copil, inca inainte de a fi un ascultator de muzica.
Se potriveste de minune cu starea mea vizavi de apropierea iernii.
Si e si un cantec foarte frumos!
eu nu l-am mai auzit pana acum, eu nu prea ascult muzica ce-i drept. Imi plac mult versurile!
Stiu acest cantecel si ma regasesc pe deplin in versurile sale...si eu tanjesc dupa primavara si prospetimea sa, dupa verde. Dupa viata.
Trimiteți un comentariu