Duca-se pe pustii politicienii toti si capitalismul romanesc - protest la capatul dezamagirii

miercuri, 11 ianuarie 2012

Salariile de profesor le ştiţi, profesorii sunt ăia pe care face pipi societatea :
că prea se dau culţi şi-s proşti de mor de foame,
că prea sunt plini de ei şi inutili societăţii, fiindcă nu ştiu să facă nimic concret,
că prea consumă bani de la buget fără să-i merite.

Profesorii sunt ăia de care râd de sus toţi maneliştii, toţi burtoşii, toţi 'patronii' tarabagii, toţi ăia de zvârlă cu bani în general.

Profesorii îs rebuturile societăţii, că n-au ştiut să facă decât să-nveţe.

Profesorii îs ăia la care ţipă societatea că nu le educă imbecililor odraslele, că ei n-au timp de asta, tre' să facă bani.

S-au scumpit trenurile, CFR-ul a introdus 'modernizarea' în preţul biletelor, nu ştiu dacă ştiţi.

Ei bine, eu n-am maşină - depind de CFR , deci depind şi de rutele şi de preţurile lui.

Şi adineauri mi-am făcut un calcul :
din salariul de profesor pot petrece 3 zile cu cazare, drum şi masă la Sighişoara (plecând cu trenul din Ploieşti).
Din TOT salariul dintr-o lună !

Să dea dracu-n când oi mai merge la vot, pentru o nouă iluzie !
Şi pentru ca un nou politician, de la partidul roz sau gri să ajungă sus iar eu să rămân tot în mizeria asta economică.

Să dea dracu'n replica 'ia-ţi încă un job, nu sta!' !
N-am o viaţă ca să mi-o petrec între două joburi, fără să am timp măcar să-mi mai dau seama unde-s eu între joburi !

Să dea dracu'n el de capitalism românesc în care toţi maneliştii nespălaţi şi agramaţi şi tupeişti şi imbecili şi agresivi şi limitaţi sunt sus într-o statistică a nivelului de trai.
Într-o ţară (că biata de ea n-are nici o vină, de vină sunt numai politicienii şi noi, că am tot tolerat) în care tot 'gunoiul' societăţii a ajuns în vârf şi s-a ajuns să se râdă de profesori sau medici.

Suntem cu susu-n jos, români, şi tuturor li se pare firesc !

Sunt într-unul din momentele în care mi-am pierdut motivaţia, nu fiindcă-s obsedată de bani sau statut material, ci fiindcă ce rost are o viaţă trăită doar ca să subzişti, dacă nu poţi face lucrurile ce îţi aduc bucurie şi de care eşti conştient că nici măcar nu-s mari extravaganţe?

O lună întreagă de muncă = 4 zile cazare + drum până la Sighişoara. C'est tout!

4 comentarii:

raul rual spunea...

cand am zis ca haosul ne reprezinta, ai fost retinuta in comentarii. acum vad ca pui si tu bold pe afirmatiile ce te macina...:))

Anonim spunea...

In conditiile astea, singura solutie viabila ca sa nu traiesti nefiricit si deprimat (fiindca multe nu se vor schimba in viitor pe motiv de criza) este sa gasesti placere in lucruri care nu costa sau costa putin. Carti de la prieteni si biblioteca, treburi facute manual de tine, colectii de minerale, fotografie, scris..etc. Stiu ca suna a frectie, dar aialalta varianta este sa stai amarat.
Vladimir

Anonim spunea...

Frumos ce zici @vraji insa ne-am cam saturat sa ne multumim cu putin si sa ne obisnuim cu ideea ca nu ne este permis sa fim fericiti.
Nu vreau sa fac averi ci doar sa am cat imi lipseste insa nu poti sa asiguri nici macar un minim iar daca nu ai bani, mirosi a fraier pe oriunde te-ai duce.
Nu vad ca situatia aici sa se remedieze si, sincer, daca as avea ocazia, as pleca din tara fara sa ma uit inapoi.

Anonim spunea...

Inteleg foarte bine ce spuneti dar saturarea nu-i o solutie constructiva. Iar pe moment Europa nu-i mult mai breaza pe motiv de criza. Pe principiul "asta avem cu asta defilam" in opinia mea e bine ca fiecare sa se adapteze la mediul cu care se confrunta, scopul fiind sa ne simtim cat mai bine in situatia data. Cu alte cuvinte, cand esti bolnav sau sarac sau disperat, frustrarea e ultimul lucru de care ai nevoie. E total contraproductiva si n-ajuta la nimic. In plus adanceste starea de rau si singurul care sufera esti chiar tu. Asadar eu aleg constient sa vad doar partea plina a paharului si acolo unde nu e... sa-mi imaginez ca e. Fiindca neuronii si stomacul sanatos nu mi le da nimeni inapoi.
Vladimir

Trimiteți un comentariu