Sau fără Puric. La singular. Cu majusculă. Fără Dan Puric.
Trei zile consecutiv, la trei televiziuni diferite, omul a fost intervievat. L-am surprins eu. Că de vizionat nu mai am răbdare pentru el.
Nu-mi amintesc să-l fi auzit vreodată pe Dan Puric spunînd vreo idee personală, vioaie şi sprinţară.
Omul duhneşte a mari-gânditori.
La drept vorbind, Dan Puric şi C.V. Tudor ar trebui studiaţi de către specialiştii în pedagogie din România :
jumătate din puterea lor de memorare şi de citare ar salva o generaţie de la eşecul bacalaureatului.
Acum vreo câţiva ani eram impresionată de seriozitatea lui Dan Puric şi de discursul tău de om cult. Între timp nu mai simt aceeaşi plăcere în plonjarea în puţul cu înţelepciune sforăitoare.
Însă recomand interviurile cu Dan Puric oricărui deprimat :
e suficient să-l auzi vorbind despre românism şi dumnezeire, că-ţi vine să iei omenirea întreagă de guler pen' că refuză să ne recunoască dreptul nostru de români, trimişi ai lui Dumnezeu pe Pământ să-l salvăm de la pieirea spiritualităţii.
Hai România, Dumnezeu joacă în atac cu Dan Puric!
Şi la mulţi ani, fără vorbe sforăitoare, cu mai multă detaşare şi zâmbet!
Se afișează postările cu eticheta citate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta citate. Afișați toate postările
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
