Aşa ne distrăm în România când vine vorba de lucruri serioase ... e drept, ne distrăm ca semn ca nervii noştri stau să pocnească.
Problema legilor date dar care nu se aplică, fiindcă nu este creată încă şi metodologia aferentă,
faptul că din pricina asta lucrurile funcţionează oarecum în afara legii, sau în baza vechii legi care e interpretată şi în acord cu noua ... totul rezultă într-o varză veselă de Bucarest.
În exemplul de faţă mi-e mie de examenul de titularizare, ce mama dracului de master îţi trebuie ca să devii profesor în anul de graţie 2014, în ce ar consta examenul, care e bibliografia ...
toate astea sunt informaţii păstrate cu străşnicie.
Ca surse pentru nişte informaţii (la care totuşi un novice în ale învăţământului are nevoie de guidaj) pot fi folosite site-urile
http://titularizare.edu.ro/2014/
http://www.didactic.ro/stiri/calendar-titularizare-2014
plus site-ul inspectoratului şcolar din judeţul respectiv.
Şi acum, gluma promisă !
avînd în vedere că momentan facultatea durează doar 3 ani şi că modulul pedagogic se face doar pe jumătate în timpul facultăţii, se pune întrebarea ce statut are cel care susţine examenul de titularizare şi obţine peste 7.
Astăzi am aflat şi răspunsul : fericitul se numeşte TITULAR ÎN DEVENIRE !
De ce? Simplu, fiindcă abia după un an de experienţă se poate susţine examenul de definitivat, care nu te definitivează, ci te titularizează.
Deci legislaţia română oferă după un examen un statut de titular în devenire !
Cum spuneau versurile alea de demult ? că m-a lăsat memoria, crezînd că n-ar mai fi valabile ...
Pionierii de azi,
Uteciştii de mâine !
Se afișează postările cu eticheta examen. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta examen. Afișați toate postările
Progresul in ritm 'pas-pe-loc' al invatamantului romanesc
vineri, 25 octombrie 2013
Mare tristeţe pe mine zilele astea !
Am tot auzit de atâtea ori faza aia cu reforma învăţământului românesc şi cu trecerea de la stilul bazat pe memorare la stilul bazat pe procesare a informaţiei încât ... ajunsesem să o şi cred !
Numai ca să descopăr în anul de graţie 2013, la nivel univeristar, adevărul :
învăţământul românesc e încă legat în lanţurile aceleeaşi mentalităţi.
De genul 'dragi elevi, asta spune critica despre autorul şi literatura X.'
Asta tre' să spuneţi şi voi despre ele. Ca să dovediţi că aţi priceput !
Faptul că eu, elevul, pot să pricep dar să nu fiu de acord, asta e de neconceput.
Faptul că la examen trebuie doar să reproduc, nu să-mi prezint propria părere (care poate să se suprapună sau nu peste cea 'oficială') mă umple de dezamăgire.
Şi de elan revoluţionar, desigur.
Şi tot la fel de firesc, mă umple desigur degeaba.
Fiindcă dacă ai altă părere faţă de cea a criticii, faţă de cea înrădăcinată de autoritatea din domeniu, n-ai decât să-ţi oblojeşti părerea asta personală în tăcere.
Probabil şi eu ca profesor mi-aş face simţite preferinţele şi subiectivităţile printre autorii studiaţi.
Probabil că nici mie nu mi-ar conveni să aud opinii contrare celor pe care le am eu despre autorul X.
Dar nici din postura de elev nu-mi place să mi se impună o viziune, mai ales dacă trebuie să mă uit câş ca să văd în felul ăla.
ps. da, şi în liceu cea mai mică notă am avut-o tocmai la Eminescu, şabloanele de genul 'cel mai grozav' mă irită indiferent ce nume poartă!
Cum spune cântecul ? Lăsa-ţi-mă să fiu pe scări !
Am tot auzit de atâtea ori faza aia cu reforma învăţământului românesc şi cu trecerea de la stilul bazat pe memorare la stilul bazat pe procesare a informaţiei încât ... ajunsesem să o şi cred !
Numai ca să descopăr în anul de graţie 2013, la nivel univeristar, adevărul :
învăţământul românesc e încă legat în lanţurile aceleeaşi mentalităţi.
De genul 'dragi elevi, asta spune critica despre autorul şi literatura X.'
Asta tre' să spuneţi şi voi despre ele. Ca să dovediţi că aţi priceput !
Faptul că eu, elevul, pot să pricep dar să nu fiu de acord, asta e de neconceput.
Faptul că la examen trebuie doar să reproduc, nu să-mi prezint propria părere (care poate să se suprapună sau nu peste cea 'oficială') mă umple de dezamăgire.
Şi de elan revoluţionar, desigur.
Şi tot la fel de firesc, mă umple desigur degeaba.
Fiindcă dacă ai altă părere faţă de cea a criticii, faţă de cea înrădăcinată de autoritatea din domeniu, n-ai decât să-ţi oblojeşti părerea asta personală în tăcere.
Probabil şi eu ca profesor mi-aş face simţite preferinţele şi subiectivităţile printre autorii studiaţi.
Probabil că nici mie nu mi-ar conveni să aud opinii contrare celor pe care le am eu despre autorul X.
Dar nici din postura de elev nu-mi place să mi se impună o viziune, mai ales dacă trebuie să mă uit câş ca să văd în felul ăla.
ps. da, şi în liceu cea mai mică notă am avut-o tocmai la Eminescu, şabloanele de genul 'cel mai grozav' mă irită indiferent ce nume poartă!
Cum spune cântecul ? Lăsa-ţi-mă să fiu pe scări !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
