Îs două sporturi pe lumea asta pe care nu le pricep : boxul / k1 şi culturismul / bodybuilding.
De ce ar alege vreodată vreun băiat să practice aşa ceva ?
Boxul care, pentru mintea mea de femeie e doar o cafteală cu arbitri.
Iar culturismul ...
De ce, vreodată, un băiat ar vrea să aibă bicepşii cât borcanul cu murături ?
De ce ar vrea să arate ca un grăsun, dar s-ar numi 'trup conturat' ?
De ce ar vrea să-i rămână capul disproporţionat de mic în raport cu gâtul cât buşteanul ?
Chiar există bărbat care să aibă impresia că un corp deformat e arătos?
Nu mai spun de femeile ce aleg să practice boxul sau culturismul.
Că deja devin total incorectă politic, numai bună de ars pe rug
dacă mărturisesc că mă îndoiesc de feminitatea bio-chimiei lor.
Nu-mi amintesc să fi citit vreodată prin presa sportivă editoriale despre sportul ăsta.
De când îl tot citesc de pildă pe Adrian Georgescu în ziarele pe la care a scris, dar chiar şi pe blogul său, îmi amintesc articole interesante, ba chiar unele să-ţi meargă la suflet, în funcţie de simpatiile sportive, desigur, despre snooker, despre formula 1, ba chiar şi despre box, dar nimic despre culturism.
Care-i deci explicaţia pentru atracţia asta de a te transforma în grotesc ?
Cei de la circurile de altădată baremi nu aveau de ales : se năşteau cu boli, erau pitici sau erau albăstrui fără contribuţia sau dorinţa lor.
Azi circurile au dispărut, iar grotescul nu mai e nativ şi nemeritat, ci asudat din greu.
