Vă garantez că zilele astea prin oraş circulă o aiurită care se crede prinţesă :
umblă doar pe degete, nu pune toată talpa pe pământ! E caraghioasă, desigur, dar nici că-i pasă!
Eu n-am şi văzut-o, dar credeţi-mă că aşa merge!
Fiindcă individa asta sunt eu.
Am făcut pe viteaza şi, în loc să-mi protejez tălpile deja afectate de bătături, am mers vreo 3 ore pe jos.
Acum am răni până la sânge în talpa dreaptă. Pe cea stângă o pot pune pe pământ, că nu mă doare cine ştie ce.
Aşa încât aveam de ales : fie calc cu stângul normal, dar asta ar fi însemnat să pară că şchiopătez,
fie merg pe vârfurile degetelor. Fiindcă nu puteam rămâne acasă în cursul săptămânii.
Am ales a doua variantă fiindcă îmi oferă un avantaj nesperat : mă şi închipui o prinţesă dintr-un balet lipsit de prinţ, de castel, de rochia aferentă. Ba chiar, din păcate, şi de căpcăun.
Deci sunt o prinţesă în mare deficit de recuzită, dar măcar la stilul de mers nu renunţ zilele astea.
Iar dacă vi se pare că doar mă răsfăţ, vă invit să mergeţi zece minute pe vârfuri :
gambele dumnevoastră vor pulsa ca şi când aţi urca la Cota 1400,
iar gândul că pur şi simplu nu vă pasă de impresia lăsată vă da un zâmbet cuprinzător de pisică afurisită. Asta, sau o grimasă de durere.
Se afișează postările cu eticheta mers pe varfuri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mers pe varfuri. Afișați toate postările
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
