Horoscopul ca masura a prostiei si a geamanului ei, imbatosarea

E perioada horoscoapelor. Nu cred in asa ceva (am eu alte prostioare in care cred cu insufletire), asa incat rareori le citesc.
Horoscopul zilei de azi insa e unul special: l-am primit pe mail de la unul din site-urile cu oferte de locuri de munca, probabil multi l-ati primit la randul vostru, asa incat n-am de gand sa dau aici numele site-ului.
Cert e ca l-am citit si m-am amuzat copios de "predictii", un horoscop menit sa binedispuna, ca de inceput de an. Ca daca nici inceputul de an nu ne prinde beti si hliziti, atunci cand Dumnezeu?
Avind in vedere insa natura speciala a acelui horoscop am revenit la titlul sau si am citit litera-cu-litera de data asta: Horrorscop profesional.

Nu stiu ca m-a facut sa citesc si comentariile, probabil surprinderea de a vedea comentarii la asa o rubrica.
Una bucata doamna si trei bucati domni. Astia erau comentatorii, toti insa cu acelasi mesaj rezumat la o atitudine acra si un ton rastit ca site-ul cu pricina s-a tabloidizat si a ajuns sa publice astfel de imbecilitati.

Chiar n-or mai fi existand invidizi cu simtul umorului? Dar indivizi care sa stie sa citeasca bine?
Bine, chiar trecind de faptul ca n-au inteles poanta si n-au citit corect nici titlul, altceva ma surprinde inca : paradoxurile naturii umane la romani.
In cazul de fata, daca musteste asa rau profesionalismul in respectivii de nu pot accepta un horoscop pe un site legat de cariera, de ce totusi au deschis pagina cu zodia lor? Fiindca asta nu se deschide automat, trebuie sa dai click pe zodie ca sa o citesti.
Prin urmare, curiozitatea ne pisca pe toti, chiar si pe cei mai profesionisti dintre noi. Numai ca atunci cand un astfel de profesionist citeste despre sine ceva ce nu-l pune tocmai intr-o lumina luminoasa isi da seama ca nimic nu se mai ridica la standardele calitative ale caror ultim aparator el este.
As paria de-o inghetata ca, daca horoscopul era unul flatant, nu mai apareau "opinii" de genul site tabloidizat.

Adaugare discreta :
mie horrosscopul mi-a recomandat ca joburi ce mi s-ar potrivi pentru 2011 Filosof. Vindecatori prin credinta. Guru yoga.
Cum nici eu nu-s mai breaza decat comentatorii site-ului, doar ca vin din directia cealalta, cred ca mi s-ar si potrivi astea.

Si drept dovada ca ma pun pe treaba ca filosof ce voi fi in 2011, propun urmatorul rationament :
premisa 1 : un site de oferte locuri de munca e doar o baza de date contra-cost a angajatorilor ce ofera locurile de munca.
premisa 2 : angajatorii nu prea au ce oferi in momentul asta.
Concluzionati si singuri continutul site-ului in acest moment!

Ce inseamna o mare cantareata!

Inseamna sa faci precum Corina : sa dansezi la bara. Si sa canti, desigur. Dansand la bara.
Ma rog, nu ofer ponturi despre cum se poate ajunge in halul asta de mare cantareata. Alta e faza care m-a amuzat.
Si-anume o spusa inedita de-a fetei asteia :
"Le recomand femeilor să le danseze la bara bărbaţilor lor de Crăciun. Ii vor surprinde mai mult decat cu cozonaci."
Asa m-a dus valul cand am citit chestia asta incat am ajuns deja sa intrevad chiar momentul suprizei de Pasti : o biciuiala usoara si chiar niste cornite de diavolita, ce mama dracului, Doamne-iarta-ma!

Acum v-am spus, Corina e o cantareata.
Sa nu ma intrebati ce canta, ca n-am acum chef sa caut pe Google!
Ideea e ca... cantareata fiind... are o mentalitate moderna. Eu una sunt desigur o retrograda cu mentalitatile mele.
Asa incat mi se pare ca tipa asta e pur si simplu o exemplificare a curajului:
o data fiindca iti trebuie multa dezinvoltura sa dansezi la bara de Craciun,
dar iti trebuie inca si mai multa dezinvoltura sa dansezi la bara oricand atata vreme cat posezi asemenea sunci.
p.s. si nu, nu ma cheama Mircea Badea, ca el ar fi descris "situatia" mai expresiv.

Banc real cu ardeleni

Ocna Mures e un orasel nenorocos de norocos ce e. In judetul Alba, pentru cei la fel de stiutori de geografie ca mine.
De-aici s-a tot extras sare, galerii cica ar exista inca din vremea romanilor primului Traian. Zona bogata deci. Si daca stam sa ne gandim ca sarea s-a tot extras pana in prezent, zona nesecata de bogatie. Carevasazica in termeni contemporani oportunitati, somaj redus si alte aiureli economice.
Teoria frumoasa, practica insa e mai scobita. Ba chiar a fost scobita rau de tot, fiindca ieri o zona a orasului Ocna Mures s-a cam scufundat. Catinel si la lumina zilei, s-o admire toate camerele de filmare. Se pare ca peretii fostelor galerii de extractie a sarii s-au surpat si asa a ajuns sa se formeze un crater in centrul orasului Ocna Mures. Un crater in care s-a scufundat, intr-un interval de cateva secunde, un magazin Plus.
Imaginile sunt cel putin grotesc-captivante, ca sa nu zic socante ca nu-s la stirile teve aici.
Bun. Si-aici vine frumusetea din episodul asta.
Reporterita agata vreo trei localnici dintre cei care asista in direct la uite-l-nu-e al magazinului. Si bineinteles ca urmeaza fabuloasa intrebare a jurnalistilor - cum se simte omul cand e nasoala treaba.
Ca sa savurati din plin raspunsul dat de unul din martori va rog sa urmariti si filmarea, ca mie una daca eram prin zona mi se cam muiau picioarele, iara daca locuiam in zona ma cam lovea leuca.
"Cum va simtiti vazind cum s-a scufundat magazinul? Sunteti panicat?"
"No, panicat nu sunt. Sunt un pic emotionat."
Unul din momentele de ardelenism in simtirea lui cea mai autentica.
Cum sa nu ador eu oameni de-astia?
De fapt, cam asta le doresc tuturor, daca tot e vremea urarilor acum, sa exersam cu totii ardeleanul din noi : sa fim un pic emotionati la necazuri si mult mai ioiii la bucurii!
http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/65852/Imagini-de-la-prabusirea-supermaketului-de-la-Ocna-Mures/

Hot toddy. Let's have one!

De sezon.

Si de culturalizare printre picaturi. La propriu.

Nu stiu cata lume are idee ce-i acela un hot toddy. Probabil cosmopolitii si mondenii. Cum eu nu-s nici una nici alta, abia de curand am aflat.

Si am aflat gratie uneia din bauturile mele preferate, Irish Coffee-ul. Ea insasi catalogata drept Hot Toddy. 

Prin urmare hot toddy e numele dat bauturilor formate din mai multe ingrediente, de obicei continind alcool, insa intotdeauna servite fierbinti. Cidrul, Irish Coffe si alte bunatati din astea.

Cica se consuma de obicei fie inainte de a merge la culcare, fie pe vreme umeda si/sau rece.

Cum ziceam, de sezon.

Deci : noi cand servim a hot toddy ?

Songs I grew up with

Am crescut cu muzica anilor '80-'90 si asa am si invatat engleza, oricat de jenant suna afirmatia. 

Am ajuns sa stiu versurile de la, poate, sute de cantece. Fara sa depun vreun efort. Pur si simplu.

Daca as avea naturaletea asta in invatare in general as fi doctoranda precum multi din prietenii mei.

Eu n-am insa decat usurinta versurilor de cantece. Paradoxal, fiindca altfel nu stiu nici o poezie. 

Ieri, ascultind ca de obicei radioul, mi-au ramas doua versuri lipite in minte. Tare-s faine! 

Unul e o ironie adevarata cu care eu una m-as putea recomanda,

cel de-al doilea este o intreaga fantezie in cateva cuvinte zgarcite. 

Nu va pun sa ghiciti cele doua cantece, desi ambele-s tare faine si ele, insa va pun sa fantasmati pe conturul versurilor astea si sa ghiciti cat mai multe stari in spatele lor! 

No one can be myself like I can ...

Before the morning comes the story's told ...

Tehnica amenintarilor deghizate

Episodul de azi: Doctorul Fuentes.

Amenintarile voalate sunt usor de depistat de catre o ureche fina si o minte dezghetata. 

Eu am facut cunostinta cu strategia asta ascultind politicienii romani. 

Oricum, povestea e mereu aceeasi: o persoana care face magarele in ziua de azi le face fie cu complicitatea fie tocmai pentru beneficiul direct al altor indivizi influenti. La un moment latul se mai ingusteaza in jurul infractorului, fiindca trebuie intretinuta o aparenta de legalitate si de incoruptibilitate a societatii contemporane. Iar cand respectivul se simte incoltit foloseste o tehnica interesanta de autoaparare : atacul. 

Doar ca si atacul asta trebuie dozat, nu e ca pumnul de ko in box. Initial nu vrei decat sa atingi usor, marea lovitura o pastrezi in expectativa. Daca irosesti tot pumnul de la inceput ti-ai irosit deja tot potentialul amenintator. Tre' sa pastrezi potcoava in desaga.

Si atunci nu lansezi o acuzatie, ci doar o aluzie. O aluzie ca poti lansa si acuzatia daca e cazul, daca nu esti lasat in pace.

La fel si cu bunul doctor Fuentes. Omul a fost acuzat ca fiind sursa de dopaj pentru ciclism si atletism. Cenusarese intre sporturi.

Investigatia asupra implicarii in fotbal, tenis si baschet s-a domolit destul de usor. Gurile rele desigur pretind ca nu exista vointa de a se deranja aceste sporturi-industrii de bani. 

Joia trecuta insa bunul doctor a fost arestat. Si-uite asa a aparut duios, purtat de vant, un zvon cum ca in celula Fuentes a chatuit amical cu mai tanarul sau coleg de zabrele. Atat de amical incat i-ar fi "destainuit" o aluzie  : "Daca as spune ceea ce stiu, ar fi zis fara modestie Doctorul Fuentes, adio Cupa Mondiala si titlul de campioni europeni ale Spaniei!".

Pai noi ne putem face un pic de timp sa ascultam. O fi ragusit intre timp? 

Encore une nuit a la Mode

De-aici a inceput. Serios. Asa a inceput party-ul.

Dar ce-a ajuns apoi, eheee ...

Bucuriile sunt ne-povestibile. Cand e sa vorbim despre o suparare ne scotocim dupa toate cuvintele posibile, gadilam catastrofa pe toate partile, suntem cat de expresivi trebuie ca sa-l facem pe ascultator sa (ne) planga. Da' cand e sa spunem cuiva cum am petrecut brusc descoperim ca nu prea avem ce spune. 
E un soi de axioma, tristetea e mai expresiva si mai contagioasa decat bucuria.
Nah si eu acum tocmai ce-incerc sa va povestesc cat m-am bucurat vineri noapte! Sa aud cumva ca nu v-a cuprins cheful de dans citind pe-aici! 
Deci Depeche party. Teoretic asta inseamna o petrecere pentru urechile de fani Depeche Mode. 
Practic insa adunatura party-urilor noastre e compusa din 
fani DM, 
nu numai fani dm, 
si petrecareti de vocatie. 
Cam astia suntem in mare, numai oameni de calitate, cum zice si proverbul ca aia de se aseamana se-aduna 
Ziceam ca vineri noapte o fo' iara party Depeche. Ploiesti de data asta. Cu startul dat la orele 20. 
Cum nu vreau sa pierd mai nimic din petrecerile astea, ca si asa am aflat de ele tarziu, de prin 2008 abia, am ajuns la Retro Caffe exact la orele 20. Ora cam neobisnuita pentru un inceput de party in club, dar la mine "neobisnuit" suna tentant. 
Se pare ca nu si pentru altii. Asa incat la ora aceea atmosfera era una de "repetitie de party": doar muzica pornise. In rest, la cat spatiu liber era acolo, se putea organiza chiar si o expozitie de hipopotami in sir indian. 
Sosise totusi organizatorul petrecerilor depeche-iste ploiestene, Catalin, sosise si Bubu, salvatorul audio al serii, plus grupul hard-core de fani DM, bucurestenii, fara de care nici un party dm n-are sens. Si cum mai sosisem si eu, e clar ca esentialul era deja acolo. 
Ne ramanea sa asteptam si sosirea "detaliilor" la esentialul asta de petrecareti. 
Si-au inceput sa vina pe rand, asteptatii. 
Specia depeche-ista e prin defintie o specie antisedentara, dedata la miscari pe muzici inrudite cu dm-ul. Chef exista, daca mai urla si Dave din boxe un of yeah de prin vreo Pasadena atat de trebuie: Se umple ringul, se mai revarsa si din sticlele de bere, se mai incaseaza cate o calcatura...
Spre ciuda mea, n-au trecut nici doua ore ca deja aveam declarat un cuplu castigator de dansatori ai serii, cum bine a remarcat ea Vali.
Asa ca pe urma am dansat si eu degajata, ca ratasem premiul din moment ce Horia i-a tinut locul lui Surri pe post de suflet al petrecerii.  

Eu am obiceiul pacatos de a-mi lua aparatul foto, desi pozisoarele mele sunt mai mult pentru atmosfera decat pentru claritatea mutrelor. De data asta m-a ajutat Valentina sa completam un set destul de reusit de poze si tare ii multumesc  pentru  ca a  fost de acord sa isi suspende petrecerea  din cand in cand pentru a surprinde artistii in flagrantul artei noastre. 
Ineditul pentru majoritatea dintre noi la party-ul asta a fost dj-ul care, din a doua jumatate a noptii, a fost dj-itza. Nocturne Grace, inspirat nume pentru o dj-itza. Playlist-ul i-a apartinut insa lui Catalin, cu semnaturile lui strecurate prin cantecele cu Mylene. 
Foarte fain playlist-ul, ca de obicei, foarte faina si prestatia celor doi dj, nu ne-au lasat taceri intre cantece, ba chiar ne-au mai pus pe noi sa tipam ici si colo pe la refrene. Ca fani DM normal ca suntem polivalenti: chipurile dansam, chipurile cantam, de mirare ca nu ne remarca nimeni ce talentati suntem. 
Bine, normal ca nu era un club intreg plin de talentati, ca doar n-am eu nu tendinta de a exagera! Recunosc ca mai erau si altii pe langa grupul asta al nostru. Poate fani DM, poate doar curiosi, poate doar petrecareti. Eu nu cunosc decat grupul de baza al fanilor Depeche, majoritatea bucuresteni. Pe ceilalati nu-i cunosc si nu ma intereseaza. Ceilalati-astia formeaza grupusoarele lor, separate, fara a intectiona cu grupul nostru. 
E un oarecare spirit de stup, ca sa nu zic de secta, la fanii dm. Si-mi place la nebunie asta, e unul din putinele lucruri ce a mai ramas din nebunia anilor '90 pe cand apele erau separate intre rock, depeche si umpluturi. 
Inainte cu seara de vineri insa. 
Oamenii au continuat sa vina in noapte. 
Bucurestenii au venit si ei in valuri, in functie de CFR-ul fiecaruia.
E o smecherie aici, cand apari mai tarziu la party-uri: beneficiezi deja de atmosfera creata de furnicutele petrecerii, si asta fara sa depui vreun efort. 
Si-au facut aparitia si restul celor asteptati, eram deja in formula relativ completa a grupului, Quickest of us all completind lista cu prezentii.
M-am bucurat la sosirea prietenilor pe care ii invitasem, stiindu-i iubitori de muzici depeche-iste. M-am simtit dezorientata cand am vazut ca prefera sa ramana un pic separati de grupul cel mare. Dar cum sunt o creatura discreta am preferat sa fac pe nesimtita si sa nu remarc ca Mihaela si Alex si Monica si Olga si Mihaela raman deoparte. Cealalta varianta era sa joc rolul insistentei enervante.
Mie una nu-mi trebuie multe pretexte de dans. Insa de data asta atmosfera era era atat de faina incat o data pornita nu m-am mai putut opri, am ajuns sa dansez si pe vreo doua melodioare de care nici nu stiu ce erau, da' nici n-as vrea sa le mai aud vreodata. 
Cu dansul cu chef e un pic ca la coborare, te duc picioarele fara sa vrei si la invartita de hora si la saritura de fitness, chit ca se canta vals. In plus, furnizezi si distractie pentru privitorii de pe margine care iti dau peste nas cu ingenuitate ca ei nu danseaza fiindca nu stiu.
La un moment dat am luat o pauza si m-am asezat si eu. Insa, friguroasa cum sunt, n-am stat prea mult la masuta, ca ma luase cu racoare. 
Si zau ca nu ma aghesmuisem cu nimic. Buna mea dispozitie e naturala. Daca am oameni pe placul meu in preajma. 
In mare parte asta e motivul pentru bucuria noptii mele de vineri. N-am mai dansat de ceva vreme atat de mult. Si tare imi place.
Insa mai e o cauza pentru seara mea speciala. 
Mi-a facut o supriza un prieten. Care a trecut sa ma salute pe la miezul noptii.
Si supriza asta m-a bucurat atat de mult incat apoi m-am suprins eu pe mine. Cu reactia pe care am avut-o la intoarcerea in club, cand am dat aproape la propriu peste un alt prieten fata de care imi promisesem ca imi schimb atitudinea. Si nici pe el nu il asteptam.
Nah, am avut o seara a oamenilor cu surpize.
Pe la orele 1.30 clubul era full. Ba chiar, spre mirarea mea, abia atunci incepeau sa soseasca mini-maree de indivizi chititi pe distractie. Care s-or fi distrat ei, dar au stat in distractia lor, separat de grupul asta al nostru.
Pentru mine una insa, nu tocmai dusa la club, e suprinzator cum lumea vine abia pe la ora 1 la dans si la ce-o mai pica. La mine la ora aia nu pica decat prea multa lene pentru a mai iesi din casa. 
Cheful si atmosfera au rezistat si ele. Pe mine insa la 3 noaptea m-a lovit o foame teribila. Cine ma cunoaste stie ca senzatia asta e asa o raritate la mine incat trebuie tratata cu toata atentia. Asa incat am cedat cu parere de rau. Ma asteptam sa fiu obosita, dormisem doar 5 ore in noaptea precedenta, insa foamea nici nu-mi trecuse prin minte.De-asta mi-a fost ciuda ca am plecat asa devreme cat inca mai aveam si eu energie si ceilalti chef.
M-am mai simtit si prost, imi promisesem ca stau cu bucurestenii pana aveau ei tren. Venisera cu personalul de 6 seara si plecau cu primul inapoi, exact la 6 dimineata. Pentru ca ne facusera onoarea asta ma gandisem sa fiu si eu gazda ploiesteanca giorno si sa le tin companie pana in zori si m-am facut si de ras cu ocazia asta. Eu cu foamea mea ! 

Tocmai cand sa plec observ  cu ciuda cum iarasi in ring tocmai se incinsese o invartita la doua  brate mai mare dragul. Unul dintre cei doi vitezisti  - chiar castigatorul neoficial  al chefului de dans inca de la inceputul serii. Arata atat de fain secventa asta noua de cadril american ca am mai intarziat pentru a mai  face niste poze si cu momentul asta. Si-am tot stat si-am tot pozat pana cand mi s-a consumat toata memoria cardului foto. Da' invartita la doua brate tot n-am surpins-o ca lumea in  vreo poza!
No, acum nu mai tin minte daca i-am multumit cuiva pentru noaptea de 10 decembrie.
Celor de la Retro Caffe fiindca sunt printre putinele locuri unde se poate asculta in Ploiesti si altceva in afara de clubbing si unde se poate dansa pe muzici bune. 
Lui Nocturne Grace pentru ca ne-a pus muzica, chiar daca nu a fost lasata sa isi insereze suprizele din playlist, important e ca toti ne-am simtit bine with a female dj, lucru nu tocmai frecvent. 
Si mai ales Nici lui Catalin nu i-am multumit ca ne-a organizat dupa doi ani inca un party. Si iar a iesit un party fain de tot, desi el nu se-agita deloc si tocmai de-asta ii reusesc atat de bine initiativele. (si da, tare mi-ar placea si mie sa fiu asa !) 
... Acum poate ca ceilalti nici macar n-au simtit atat de bine. Mie insa nici ca-mi pasa de cum s-au simtit ceilalti, din moment ce eu am falsat pe dans si un rock’n’roll, si o lambada, si o topaiala, si numai tangoul mi-a lipsit. Intentionez sa remediez lacuna asta data viitoare. 
Bine, tot ce-am povestit pana aici e rezumabil la :
mi-a placut. Mai vreau!
Cum ziceam, bucuriile nu se pot povesti. Nah, ce Dumnezeu sa poti scrie de fapt despre un party ? 
We’re flying high … 

Profesore, lasa perfectionarea, vezi pe facebook pe ce face pishu puiul meu!

Ma enervez rar. Rar, dar bine. Unul din subiectele sensibile e obtuzitatea mea cand vine vorba de rolul profesorului.

Exemplific si eu cu savoarea zilei de azi. Doamna Monica Tatoiu, fosta profesoara, fosta sefa de multinationala de "smacuri" -cum zice taica-miu, actuala purtatoare televizuala de intelepciune multidisciplinara. Discuta un caz flagrant de incalcare ... zau daca mai stiu a ce. A moralei nu cred, ca termenul e un arhaism iar noi suntem niste postmoderni. Sa fi fost incalcarea bunului-simt iarasi nu cred, ar presupune sa-l ai. Nici de incalcarea legii nu poate fi vorba, ca doar aici stim cu totii ca tre' sa acordam prioritate prezumtiei de nevinovatie, pana la dovedire; desi la faza asta noi romanii putem nuanta conceptul sub forma eternizarii prezumtiei de nevinovatie pentru persoane de un anumit status.

Pe scurt, doamna Tatoiu discuta o intamplare petrecuta in Bucuresti in urma cu o seara. Ingredientele intamplarii :

tanar, 20 de ani, bani gata, copil de politician, masini, etnobotanice, cearta cu iubita, samaritean care intervine, samaritean prins sub masina.

Nu stau sa povestesc, am omis chiar cateva ingrediente care fac intamplarea si mai "savuroasa".

Insa nu intamplarea m-a starnit, ci comentariul sus-amintitei.

Tanarasul asta se pare ca mai avusese parte de o serie de 15 minute de faima in trecut, pe cand presa descoperise cum se recomanda el pe facebook cu o poza in care facea pisu la o troita.

Atata i-a trebuit doamnei Tatoiu, sa auda de facebook ca a si gasit o solutie pentru di-solutia tinerilor de azi : "aceste retele de socializare sunt surse de informare. Asta trebuie sa faca profesorii cu elevii lor: sa intre pe profilurile lor de facebook si sa se documentze de-acolo despre ce fac elevii ..." (citat aproximativ, ideea exacta)

In ultima vreme am tot auzit, ba chiar din ce in ce mai des, pretentia asta de la tot mai multi. Nu inceteaza sa ma indigneze, indiferent de frecventa cu care o tot aud.

Dragi concetateni maturi : PROFESORUL NU ESTE PAZNIC LA COPII !

Si mai ales dragi parinti, draga doamna Tatoiu, veste naspa, breaking news conceptual : profesorul nu e menit sa va tina voua locul.

Profesorul nu e acolo ca sa faca munca pe care parintii au ignorat-o complet, adica sa isi EDUCE odraslele.

De fiecare data cand e o bataie in scoala, in curtea scolii, cand se drogheaza cate unul in scoala, in curtea scolii, cand in recreatii isi rup domnisoarele una alteia unghiile modelate, cand, cand, cand, se da vina pe profesori. Ca unde erau si ce pazeau, de ce nu interveneau.

Zicala batrana vorbea de cei sapte ani de-acasa. Era la moda prin alte vremuri sa fii educat.

Mai nou insa la moda e comportamentul de tip Pilant din Pont :

trimit la scoala un imbecil (intamplator fi-miu), il dotez cu bani (fiindca e fi-miu), el se doteaza si cu aroganta (ca doar e fi-miu) si cand se-ntampla cate o chestie care revolta trei prostanaci imi dau seama ca doar eu l-am trimis la scoala - ce mama lor au facut nemernicii aia lenesi de profesori ?

Pe cand eram eu mica existau scoli de corectie. N-o fi fost el deloc corect politic termenul, dar pe atunci inspira teama. Bine, pe atunci inca multe lucruri mai aveau autoritate. N-o fi frumos principiul, dar e sanatos.

Cand trimiti la scoala un imbecil sau un antisocial sau un razgaiat, nu te astepta, Mamitzo, ca profesorii sa iti trimita inapoi acasa un cetatean model sau macar un om normal. Fiindca nu e permis sa iti trimita acasa copilul altor parinti.

Iluzii optice foarte subiective

  

Oricum n-o sa primesc nimic de Mos Nicolae, asa incat imi permit sa fiu "riea", macar sa stiu o chestie.

Desiii orice insinuare din fotografiile de mai jos e pur intamplatoare. Adica eu chiar am cautat o alta cioara din desenele animate, una clasica. Doar ca nu stiu cum o cheama. Pe cioara din desenele animate. Una cu gene lungi care clipeste din ele foarte gales, de parca nu mai aveau picaturi de ochi la farmacie. Pe cealalta o cheama Iulia Vantur. 

Si cu ocazia asta constat ca mi-a luat doar 5 minute sa reusesc si eu un colaj foto. Sa-mi fac si eu un colaj cu un paun? 

Sa invatam un pic limba pe care o vorbim - episodul 1

Stiati ce inseamna mogul? 

Bine, presupunind ca nu sunt adeptii Dex-ului editia Basescu 2004, revazut si adaugit 2009.

Eu una stiam ca inseamna persoana cu bani si putere considerabile.

Am "deschis" insa dictionarul si am constatat ca sensul primar al cuvantului mogul este Persoană care făcea parte din dinastia mongolă care a cucerit India.

Nu stiam insa nici ca termenul este preluat din engleza, unde se si ortografiaza identic, cu variantia moghul. 

E drept, in engleza exista si un al treilea sens pentru mogul, pe langa primele doua prezente si in limba romana : umflatura pe parcursul intrecerii de ski.

Iar daca nu va imaginati ce si cum e un mogul din zapada, va recomand urmatoarele Jocuri Olimpice. 

Eu am vazut prima oara competitia de mogule prin februarie anul asta, la Eurosport, e foarte pasionant vizual : am avut permanent senzatia ca miza intrecerii e in fapt care ajunge la varsta de 30 de ani cu o coloana vertebrala ca de 90 de ani ?

Ei, Va simtiti mai culti ? Ca eu deja ma simt mai dornica de-o bulgareala. 

Pentru imagini cu mogule, cu moguls adica, am gasit rapid un filmulet. Traiasca youtube-ul, noul ilustrator al dictionarelor enciclopedice! :) 

Sper sa va placa si voua.

http://www.youtube.com/watch?v=yqp5QSiZAag&feature=related

Let you mind do the walking and your feet do the running, cum ar veni ! ;)

Analiza publicitara - episodul 1

Fiindca ma simt foarte bine acum, imi permit sa ma amuz de o reclama de produs care vizeaza atat cariile dentare ale telespectatorilor cat si "cariile" materiei cenusii ale acelorasi. 

Reclama, la nu stiu care pasta de dinti, graieste accelerat cu voce de domnisoara ceva de genul "singura pasta de dinti care te tine departe de dentist! Recomandata de Asociatia Stomatologilor din Romania."

Prin urmare stomatologii-din-Romania s-au decis, intr-un exces de umanism, sa se sacrifice pe altarul sanatatii dentare a poporului roman : ne recomanda secretul miraculos care ii face pe ei insisi inutili. 

Sau poate ca stomatologii romani erau de mult timp deja tentati de recalificare : se pregatesc cu totii sa devina publicitari. 

Cum sa faci un cadou dintr-o fotografie

Orice cadou e o surpriza inainte de a-l deschide. Vorbesc in axiome chioare acum. Dar am un motiv, fiindca cineva a reusit sa-mi ofere un cadou care sa ramana o supriza chiar si dupa ce l-am deschis.

Cadoul consta in cele doua imagini de mai jos, ca o prelungire a celui primit la mijlocul lunii trecute. 

Prima imagine ma reprezinta, sau mi-ar placea mie sa cred ca ma reprezinta, iar cu prima ocazie am sa si mal-tratez un pic limba franceza, drept demonstatie. 

A doua imagine in schimb e un limbaj secret, nu vi-l pot spune, dar evident il cunoaste omul cu cadourile inedite. Frumusetea coincidentelor face sa fie un limbaj secret cu dublu-sens, si de la el catre mine si de la mine catre el.

Anul trecut imi ofeream singura un cadou mult ravnit, un portret, prilejuit, culmea, de Turnul Eiffel. Asta spune totul despre cat imi plac imaginile! 

<a href="http://letyourminddothewalking.blogspot.com/" target="_blank" title="Blog en miettes"><img border="0" alt="Blog en miettes" src="http://i581.photobucket.com/albums/ss257/aditza28/eifel.jpg" /></a>

<a href="http://letyourminddothewalking.blogspot.com/" target="_blank" title="Blog en miettes"><img border="0" alt="Blog en miettes" src="http://i581.photobucket.com/albums/ss257/aditza28/furnica.jpg" /></a>