Sunt o fire atât de blândă că îs luată de proastă. Fiecare cunoaşte pe cineva de felul ăsta :
o persoană atât de calmă încât ai impresia că te poţi purta cu ea oricât de urât că oricum nu îţi va reproşa nimic, nu îşi va schimba comportamentul şi, mai ales, nu îţi va răspunde cu aceeaşi monedă.
Toate ca toate, până mă jigneşti. Am şi eu o limită dincolo de care nu pot trece.
Iar atunci când m-am supărat, apăi clar o să-mi schimb atitudinea.
Mă enervez rar, dar bine. Şi sigur atunci motivul meu e unul serios.
Nu ştiu dacă aţi constatat vreodată, dar persoanele blânde ca mine au parte de un tratament bizar în societate.
Mai întâi lumea ştie că îţi poate turna oricâte 'zoaie' (cuvinte sau comportamente) şi chiar se distrează pe seama asta.
Când în cele din urmă dai replica şi răspunzi că nu accepţi un tratament injust ... atunci lumea brusc îţi reproşează 'impertinento! Cum îndrăzneşti să deschizi gura? Cum îţi permiţi?'
Morala :
pentru cei calmi ca mine - Nu îi lăsaţi pe ceilalţi să vă ia de proşti, o să vă fie tare greu să ieşiţi din atitudinea asta!
pentru cei ce cred că pot jigni oricând o persoană calmă - Feriţi-vă de mâţele blânde!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
17 comentarii:
Cunosc sentimentul ...
O da, e cât se poate de adevărată zicala mâțele blânde zgârie rău ... :)
Calm sunt și eu, dar când mă scoți din sărite, fac cam urât ... Nu e bine pentru noi că suntem calmi și ținem în noi, apoi când se umple paharul, izbucnim.
Am lucrat la un magazin de electrocasnice si managerul magazinului avea o vorba, ceva cu "rabufnit". Chestia e ca iti si cauta nod in papura si un coleg de al meu, dupa ce si-a dat demisia, a "rabufnit" cu vreo doua cartoane de oua pe masina lui.
Inteleg ce vrei sa zici, insa nu cred ca rabufnirea ajuta la schimbarea dezechilibrului situatiei respective in mod fundamental, ci poate doar detensioneaza pe cel care rabufneste pe moment. De iesit dintr-o astfel de situatie de dezechilibru nu se poate iesi decat efectiv indepartandu-te fizic de ea pt totdeauna, ca de schimbat la fire si la comportament de baza nu te vei schimba nici tu, nu se vor schimba nici cei care te-au jignit sau exploatat, si sunt sanse mari ca aceasta exploatare sau jignire va reincepe si va continua si dupa rabufnire, pt ca explotatorilor sau jignitorilor care detin controlul putin le pasa de rabufnirea ta si nu sunt afectati de ea atata vreme cat esti intr-o pozitie relativ subordonata, sau in care oricum nu ai prea mare putere de control sau de recurs INDEPENDENT asupra felului in care te pot trata acei oameni care te-au jignit sau te-au exploatat. Daca nu e chiar posibil sa pleci fizic de tot, de ex e o situatie legata de un job sau proiect important de dus la bun sfarsit (pt tine, adica care chiar merita cu adevarat ceva chinuiala TEMPORARA), cu cat depinzi mai putin de acele persoane, cu atata e mai bine. De multe ori asa ceva va fi imposibil, mai ales intr-o situatie de serviciu. Daca era doar o sitiuatie personala si nu de serviciu, desigur ca trebuie sa inchei acea relatie cat mai curand posibil si cat mai transant, ca dupa parerea mea NU se va schimba nimica nici daca rabufnesti de 10 ori, nici daca iti planifici cine stie ce planuri de zgariere ca raspuns, etc.
Adica ce voiam sa zic in plus mai clar era si ca ceea ce tie ti se pare poate o zgariere masiva de tip revansa chiar necaracteristic de semnificativa impotriva acelui gen de oameni exploattori sau jignitori, sunt sanse mari ca lor sa li se para un mic fleac si nu numai sa nu-i afecteze, dar sa fie chiar si in stare sa o manipuleze inapoi tot impotriva ta, daca chiar sunt interesati de a o face pt a iesi ei la suprafata, desi asta nu se va intampla in toate cazurile, ca in maj cazurilor, pur si simplu, dupa cca 10 secunde de posibila uluire socata, dupa aia nu le va pasa nici cat negru sub unghie de tine sau de rabufnirea sau de zgarierea ta, si vei redeveni la fel de nesemnificativa pt ei si buna de jignit si de exploatat cum erai si inainte, ca nu persoana ta conteaza pt acei oameni, ei nici nu te cunosc si nici nu sunt interesati sa te cunoasca ca om real complex (adica care are si blandete, are si nervi, are si putere, are si calitati, are si defecte, etc.), ca din punctul lor de vedere in locul tau putea fi oricine altcineva daca se nimerea, si doar diferentialul de control si de putere conteaza pt aia, nu tu, om real in carne si oase, cu bune si cu rele, etc.
P.S. Imi cer scuze daca am dat-o cumva in bara sau am sarit peste cal, insa am mai fost martor la acest fel de lucruri, si de aia mi-am permis sa comentez, (desi, desigur nu cunosc exact detaliile, si a fost un comentariu destul de speculativ).
Da, daca nu te impui de la inceput, daca nu dai replica imediat, daca te faci ca ploua si esti permisiv si tolerant, risti sa fii luat de fraier. Iar cand in paharul se umple si tu te revolti, e deja prea tarziu.
Noi suntem educati sa impartim lumea in "buni" si "rai". Acest lucru functioneaza, dar e mai buna impartirea oamenilor in "puternici" si "mai putin puternici", caci e mult mai reala. Impartirea in "buni" si "rai" e, oarecum, o impartire conventionala, caci esti "bun" cu cine e "bun" cu tine si invers. De aceea se poate usor confunda "bun" cu "slab". Ai dorinta de a fi bun, atunci aceasta dorinta poate fi folosita ca slabiciune, impotriva ta.
Important este sa nu permiti nimanui sa te creada atat de slab incat sa aiba tendinta de a se purta urat cu tine. Si asta inca de la inceput, nu dupa ce s-a obisnuit cu tine.
Well, aici nu pot decat sa fiu de acord cu Vladut :)
Dar inteleg perfect ce simti , eu ma balansez undeva intre slab si puternic
eu inca astept un mail...
cine te-a suparat? ca-i trimit eu pe baietii mei de la bloc sa ii dea cafteala!
Dupa ce te lovesti, injura si trece 50% din durere! E dovedit stiintific :))
Incearca si cu "istetii", poate merge!
Oamenii sunt rai prin natura. Bucura-te ca esti un om bun si uita-te mai des la partea frumoasa a vietii.
Exact, sta in natura omului sa se ia de cei mai mici, slabi sau blanzi. Oricat de civilizati ne place sa credem ca suntem, principiul "survival of the fittest" se aplica in continuare. Daca iti doresti respect, trebuie sa te impui, prin atitudine.
Ai vorbit aici ca un ardelea. Lumea de prin acele parti sunt atat de blanzi
am dat peste oameni care atunci cand am ripostat sa mi se rada in nas, mai rau decat "impertinento!"..
In final, tot bunatatea are castig de cauza. Poate nu imediat, dar in timp o sa se vada...
Trimiteți un comentariu