Serios-serios că pentru dureri de spate, nu de dosuri.
Miercuri am simţit că mă trage curentul. De ce a tras tocmai la mijlocul meu, asta nu ştiu.
De ce termopanele nu au înlăturat din vocabular termenul de curent, nici asta nu o pot ghici.
Cert e că ieri m-am trezit cu o durere de spinare frumuşică.
Doar că vinerea asta a fost o zi absolut fabuloasă, marele Murphy ar fi mândru de el.
Ce îţi poate lipsi când eşti temporar înţepenit? Mie mi-a lipsit mişcarea, e clar.
La un calcul simplu, ieri, pe parcursul a 9 ore, am fost nevoită să urc şi să cobor ... 24 de etaje în total.
Le-am urcat pe toate cu o poftă nebună, la sfârşit chiar aveam atâta energie încât aş fi bătut portarul, dacă ar fi existat.
Recomand urcarea şi coborârea de scări pentru durerile de spate : garantez că la capătul zilei nu îţi mai simţi nici un organ.
Singurele reacţii colaterale în cazul meu au fost :
picat lată de oboseală de la orele 19, chiar şi fără a mai mânca,
adormit probabil chiar înaintea puilor de găină,
ratat Vocea României, singura emisiune teve la care mă mai uit
şi o albire naturală a tenului, de parcă m-aş fi vopsit în mumie.
Dar în rest ... ce mândrie mai mare decât să ignori o durere şi să numeri vreo 240 de trepte tot ignorând aşa durerea?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
eu in copilarie, cand mergeam la dentist, imi ascundeam un ac in maneca. cand durerea din gura era insuportabila, ma intepam cu acul in picior. tot eram sange...
nu-i rau sa urci scari , lasa :)
Si urcatul scarilor nu e bun numai pentru spate..
@Raul: dar la care dentist mergeai tu de te chinuia in halul asta ? Ca si eu am fost la diversi dentisti, insa pana acum nu am nimerit vreunul de nivelul asta de horror ! Si mie mi-a intrat si cu bormasina din aia direct pe canal peste nerv odata cand am avut chiar o pulpita acuta (infectie a chestiilor din canalul dentar), care mi-a cauzat o durere real insuportabila INAINTE de a merge la dentist, de m-am umplut de sange incercand sa tai o fiola de algocalmin cu o pila de calitate proasta ca mi s-a spart fiola in palma, si cand am ajuns la dentist am fost ff bucuros, pt ca el era salvatorul meu de la durere, insa totusi mi-a facut anestezie locala inainte sa intre cu bormasina acolo. Dar, deoarece s-au facut atatea filme horror cu dentisti, ma gandesc ca o fi existat si unul din astia caruia ii face placere sa chinuie si sa sperie oamenii, tocmai ala la care te duceai tu ?
Plus dentistii la care am fost eu nici nu ma speriau, toti imi ziceau mereu, ff zambitori, ca e doar un fleac, desi eu citisem de pe wikipedia inainte sa merg la ei ca putea sa fie chiar si caz mortal prin complicatii de ex un abces care duce la septicemie sau infectii cerebrale !
Totusi, 24 de etaje nu sunt asa mult, decat daca le faci in viteza unele dupa altele.
Eu am găsit un leac și mai bun: spart și curățat gheață!
Eu sunt total OK cu coboratul treptelor, dar de urcat nu imi place de loc, de multe ori iau liftul chiar si daca am 2 etaje de urcat, si de obicei cei care locuiesc sau lucreaza in blocuri fara lift trebuie intr-adevar sa fie merituosi de efortul meu de a-i vizita. Nu e atat de la efortul fizic, (desi nici ala nu-mi place daca nu e ceva planificat de dinainte), dar nu stiu de ce eu chiar ma plictisesc cand urc trepte, pe cand atunci cand cobor am capul plin de tot felul de fantezii bucuroase in legatura cu ce ma poate astepta pe strada !
Asta e desigur din copilarie, pt ca pe mine mama nu ma prea lasa sa ies sa ma joc in fata blocului, (si avea si dreptate, ca de fiecare data cand ieseam, ba veneam cu un ochi invinetit de la un bulgare de zapada mai colturos, ba cu picioarele pline de julituri sangerande, plus nu mai zic atunci cand eram mai mare si s-a intamplat sa ma vada de la geam pupandu-ma cu unul chiar in fata ferestrelor vecinelor de la parter cat inca era lumina afara la vremea cand asa ceva putea constitui propaganda sau prozelitism ilegal, desi nu incepusem eu, alalalt fusese de vina, plus era strain, asa ca nu stia de amanuntele astea legislative locale, si eu nu am mai avut timp sa-l pun la curent, mai ales ca ma zapacisem momentan, si uitasem tot ce stiam si pe ce lume eram), asa ca desigur ca atunci cand imi dadea voie, abia asteptam sa cobor acele trepte, iar la intoarcere urcatul pe trepte ar fi fost mai dificil, fie dpdv fizic, fie psihologic.
Macar te mentii in forma :)
Trimiteți un comentariu