Ieri seară, cam orele 20.15. Cobor calmă din autobuz.
Linişte pe stradă, nici ţipenie.
Doar eu, cele -2 grade şi felinarele.
Trec de primul felinar, se stinge instantaneu.
Ajung în dreptul celui de-al doilea, se stinge şi-ăsta.
Ei, ştiţi cum începe Harry Potter??
Primul mea impuls deci a fost să bag repede mâna în geantă după aparatul foto.
Eram convinsă că, dacă se va stinge şi al treilea felinar când voi ajunge în dreptul lui, urma să dau nas în pălărie cu Minerva McGonagall.
Şi, normal, în calitatea mea de fan H.P., n-aş fi vrut să ratez ocazia de a o surpinde pe Minerva cu iuţeală, până să se transforme în pisică.
Da' n-a fost să fie ... al treilea felinar a rămas aprins.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Acum vreo trei zile, venind spre casa, se stingeau felinarele cand ajungeam in dreptul lor. Simteam deja niste fiori reci (mai reci decat raceala de afara) pe ceafa. Si mai ciudat a fost ca ele s-au reaprins dupa ce le-am depasit. Nu am simtit nevoia sa fotografiez nimic :D
Stiam ca felinarele cu senzor trebuie as se aprinda cand trece cineva pe langa ele, nu invers...
Nu prea poti sa exprimi intr-o fotografie un felinar care se stinge, o sa arate ca un felinar cu un bec ars printre altele functionale
Si raspunsul corect este: A ramas aprins intentionat ca sa o vezi pe Minerva, stiindu-te pe tine cu ochelari si probleme de vedere.
Trimiteți un comentariu