S-a întâmplat astă vară-toamnă la Castelul Iulia Hasdeu de la Câmpina.
Muzeul acesta, pe care îl recomand fie şi pentru modalitatea de evidenţiere a exponatelor, îţi oferă posibilitatea de a asculta la căşti povestea Iuliei în timp ce îl vizitezi.
Era multă lume în ziua când am fost eu, dar un bărbat anume mi s-a părut ciudat. Tânăr, până în 30 de ani, blodin, prea stătea locului ascultînd, în mijlocul oamenilor ce se roteau. Când m-am uitat mai atentă, omul plângea discret.
Interesant a fost că soţia lui se mişca nepăsătoare prin muzeu ca prin mall, ascultînd ACEEAŞI poveste în căşti.
Eu eram şi mai şi faţă de atitudinea tipei. Aveam atât de mulţi nervi în ziua aia încât aş fi putut să o dublez pe Uma Thruman în Kill Bill fără vreo indicaţie regizorală.
Ştiam povestea Iuliei Hasdeu, aşa încât nu mă emoţionase audiţia.
Până în momentul în care l-am văzut pe tânărul ăsta care nu îşi putea reţine lacrimile.
Sunt multe motive pentru care poţi plânge : eşti într-o zi mai vulnerabil, ceva anume ţi-a amintit de vreo persoană pe care o ştiai, de vreo întâmplare din trecut.
Însă imaginea bărbatului acela m-a calmat şi m-a făcut să-mi fie jenă de nervii mei.
Faptul că mai sunt şi oameni care pot asculta povestea ALTUIA, nu doar propria nefericire, faptul că mai sunt oameni care se pot emoţiona mi-au mai ajustat încrederea în oameni.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
14 comentarii:
Pai si barbatii sunt capabili de empatie, nu numai femeile. Poate ca acel barbat s-a identificat cu perspectiva tatalui care a pierdut un copil. De ex, si eu, cand am vazut o data pe YouTube un filmulet despre acest muzeu si povestea lui, mai mult la tatal Iuliei m-am gandit din prima. Si femeia nu era neaparat mai dura, insa i-a fost poate mai greu sa se identifice cu povestea unui tata, cu povestea mamei Iuliei probabil ca nici nu isi dorea sa se identifice (ca ar fi fost mult prea rau/ingrozitor), iar cu povestea Iuliei in sine era mai greu pt ca ea deja devenise asa un fel de obiect de cult in acel castel, adica nici nu mai era om, asa ca e mai greu sa te identifici chiar cu ea, (adica sa te pui in locul ei).
Iar pe tine, desigur ca te-a emotionat in mod special sa vezi un barbat cu lacrimi, decat te-ai fi emotionat daca vedeai o femei cu lacrimi, pt ca asa ceva este real mai rar, de aia ti s-a si inmuiat sufletul catre el in clipa aia. Dar daca barbatii nu prea plang cu lacrimi cand vad un film real trist sau aud o poveste real trista, asta nu inseamna neaparat ca nu sunt capabili de a simti empatie, sau ca nu li se strange si lor sufletul in clipa aia, dar pur si simplu nu sunt socializati sa planga prea usor, si e posibil, (desi NU stiu), sa fie si ceva biologic diferit, dar habar nu am, pt ca nu zice clar nicaieri despre asta, decat ca inainte de adolescenta baietii plang la fel de des si la fel de prelung per plans cu fetele, insa in timpul adolescentei, incepe sa apara diferenta si astfel feneile plang in medie intre 30-60 ori pe an si fiecare plans dureaza cca 6 minute, plus 1/2 din ele chiar incep sa planga si mai zgomotos, nu doar asa cu cateva lacrimi in ochi, iar barbatii plang cu lacrima in ochi si ei, dar numai de cca 6-15 ori pe an, si dureaza mai putin, cam 2 minute si numai 5 % ajung sa planga mai tare, maj doar simt asa cateva lacrimi si nod in gat. Si acest plans la ambii e cel mai adesea asociat cu sentimentul tristete si empatie, si scaderea agresiunii, la ambii, atat femei cat si barbati, plus la barbati mai recent s-a determinat ca le scade si interesul sexual cand vad o femeie ca plange cu lacrimi emotionale, (de tristete sau spaima amestecata cu tristete, nu de bucurie, sau de la ceapa sau alt iritant de mediu, ca e posibil si asta), tocmai pt a fi mai pregatiti sa fie pe faza si atenti o ajute, sa nu se mai gandeasca la alte prostii.
Plus, daca tot am trecut in revista ce am mai citit pe Internet in anul 2012, am mai citit ca barbatii se simt mai fericiti daca le vad pe femei fericite si zambitoare langa ei, pt ca atunci se simt linistiti, pe cand femeile se simt mai fericite, chiar si daca sunt triste in clipa aia, daca observa ca barbatii sunt in stare sa OBSERVE ca ele sunt triste sau sa le zica ceva, "vai, esti trista, uite si eu sunt trist, sau uite eu nu sunt trist, dar imi pare rau ca esti tu trista", adica sa le impartaseasca cumva sentimentele si sa le demonstreze ca au capacitate de empatie, pt ca de obicei nu se prea vede...desi in realitate multi barbati vor intra in panica daca vad o femeie ca plange si vor fi tentati sa o ia la goana, in loc sa stea la discutii cu ea, pt ca efectiv se simt obligati in clipa aia sa o ajute cu ceva, nu sa o imbratiseze, si isi pot da seama ca in multe cazuri reale, nu prea au cum sa o ajute concret, ca doar maj femeilor nu plang din cauza ca trebuie sa duca o valiza prea grea, ca de ex atunci un barbat chiar ar avea ocazia sa le ajute concret, sa care el valiza, de ex, si s-ar rezolva totul, dar maj femeilor poate plang asa pt ca in clipa aia se simt mai triste si li se pare ca au o valiza prea grea mai la figurat sau ca altii au o valiza prea grea, dar pe asta barbatii nu au cum sa o care si nu are cum sa le ajute concret, si atunci barbatii se pot simti incompetenti si intra in panica, si mai bine pleaca sau evita situatia respectiva + se simt si ff nefericiti si speriati. Dar asta nu inseamna ca sunt lipsiti de capacitate de empatie, ci pur si simplu nu suporta sa stea la discutii cu o femeie care plange si vor sa faca ceva concret si clar sa o ajute + barbatii nu sunt capabili sa stea sa discute in cuvinte despre emotii, (nici ale lor, nici ale altora), prea mult, maj le tin mai ascunse si vor sa le dea la o parte, si e si ceva oarecum invatat social, o fi si biologic, naiba stie. Pe cand femeile daca vad alta femeie sau alt barbat ca plange asa cu lacrimi triste sincere, (pt ca efectiv asta se cam simte asa la un nivel oarecum inefabil, (pt ca in experimentul de mai sus cu barbatii carora care le scade interesul sexual, de fapt li s-a dat sa MIROASA lacrimi de femeie si separat apa cu sare, nu doar sa se uite la femei care plang, si efectiv corpul lor a simtit diferenta, si le-a scazut testosteronul pe loc atunci cand au mirosit lacrimile de femei), desigur ca vor sa ajute si femeile, dar au capacitatea mai mare si sa sta locului sa intrebe sa discute cu persoana respectiva, chiar sa o imbratiseze, nu sa se repeada sa care valize sau sa intre in panica, asa ca un barbat, etc.
Exemplul cel mai concret ca EU am intrat in panica acum ca am citit articolul tau despre emotii este ca am inceput sa scriu comenatarii in 200 de cuvinte si la nivel aparent mai "rece" + pseudo-stiintific in legatura cu gasit de explicatii pt emotia ta si a acelui barbat blond care plangea, in loc sa comentez ceva de gen, "da, intr-adevar o situatie cu adevarat emotionala atat pt tine cat si pt el, ai dreptate sa fi observat asta, ce articol interesant, uite si mie mi s-a intamplat sa fiu emotionat cand am vazut o data un barbat blond care plangea si mi-a venit sa il mangai pe par", etc
Insa, pt ca eu am timp liber azi + mai ales, am preferat sa pierd vremea pe net in loc sa fac ordine in apartamentul meu personal si sunt maestru la evitat sa ma gandesc la emotiile mele proprii si treburile de interes pt mine personal, nu m-am dat batut din prima si nu am luat-o la goana + desigur si pt ca era vorba de acea raritate miraculoasa atat statistic cat si artistic, un barbat blond care plange, si nu am dat click sa inchid acest articol fara sa raspund nimic, si am scris 2 comentarii in 500 de cuvinte !
...care comentarii probabil ca NU au cum sa te ajute sa te simti mai bine cu mare lucru in legatura cu nimica, in nici un caz la fel cum te-ar fi ajutat daca doar as fi comentat ceva in mod empatic de gen asa ca dl Bill Clinton in discursurile lui electorale, "I feel your pain", adica "sunt alaturi de tine, iti impartasesc emotiile + perspectiva asupra acestei situatii".
Si baietii plang cateodata...
Iata un exemplu cat mai concret de baiat realmente mai empatic decat mine, aditza ! Tocmai despre asta voiam sa zic si eu, numai ca nu m-am pricepout sa o zic nici in mod empatic, nici in mod concis !
Apoi,doar tu poti trage concluziile,tu i-ai vazut pe amandoi,ca sa sti,ce si cum.Dar,parerea mea, desi de multe ori nu o arata,barbatii-s mult mai sensibili decat femeile si poate(sigur) tot din cauza unor femei nu o arata.
Eu l-am vazut pe tatal meu plangand,de patru ori,in viata lui: o data,cand a murit fratele lui, a doua oara,cand m-am intros eu acasa,de pe meleaguri straine, a treia oara,cand i-a murit un nepot (55 de ani) si,desi pana atunci mai ingropasem niste veri,a fost un soc enorm, a patra oara,exact acum un an,cand i s-a extirpat un san surorii mele.Sun constienta ca a plans si cand nu se stia,daca eu o sa mai fiu p-aici sau nu si cand am suferit noi si-n multe alte cazuri,dar eu doar in astea l-am vazut.Si tata nu iti pare un sensibil,daca l-ai vedea.
Si tot de la el stiu povestirea asta: acum multi,multi ani, a mers la Cinema in Ploiesti sa vada Femeia necunoscuta (film indian) impreuna cu un prieten si la un moment dat acesta a inceput sa planga si tata i-a zis,ca-i doar un film,dar mereu imi povestea ca l-a impresionat cum plangea nea Aur.
Nu stiu ce intelegi in comentariu,ca nici eu nu mai inteleg nimic.
Mă bucur că ți-a plăcut muzeul ”de acasă”. Când spun Câmpina spun acasă.
Sunt de acord si cu ce a comentat si Fetita Junglei. Mai bine nu depuneam efortul de mai sus. Oricum, parerea mea este ca un barbat care plange atrage atentia mai mult decat o femeie care plange tocmai din cauza raritatii, plus asta poate crea o imagine de induiosare pt ca maj imaginilor despre barbati care plang pe care le avem in cap ca amintire pt o posibila comparatie sunt de fapt imagini de copii mici baieti care plang, (ca ei plang la fel de des ca fetele), si de aia oricine, fie barbat, fie femeie, se poate simti induiosat si impresionat de aceasta imagine si poate simti nevoia sa ii ocroteasca pe acei barbati care plang, pe cand o imagine de femeie care plange este ceva mult mai comun, se vede si in poze si in filme toata ziua, si doar poate creeaza un impuls de a face ceva concret ajutator pt ea ca sa inceteze sa planga, sau, daca suntem prea ocupati in clipa aia, pur si simplu ne putem zice "las' ca-i trece ca a mai plans si alaltaieri si i-a trecut". (Desigur daca e cineva pe care nu-l cunostem atat in prima cat si a 2-a situatie, ca daca ii cunostem, avem o tendinta de a ne simti si ne comporta fata de ei in functie de ce cunoastem.) Asa cred eu.
Si cu cat e mai sexy si plange tacut si cuminte si nu zgomotos, si pare si asa mai inteligent (ca tocmai am citit ca lumea care arata sexy pare altor oameni ca e si mai inteligenta decat e, dar chiar si in realitate la destui de multi o aparenta atragatoare chiar poate fi real corelata si cu o inteligenta mai mare !), probabil ca avem o tendinta mai mare de a-i mangaia pe parul ala blond !
(Ma rog, sexy sau atragator era masurat mai mult in functie de simetria fetei, de anumite proportii, de un ten curat, dinti sanatosi, par lucios si elastic, poate si un aer asa increzator, etc, adica parametri de obicei considerati ca atragatori pt toata lumea in legatura cu toata lumea, nu asa pt ca avea fie sanii mai proeminenti decat media, sau buzele mai umflate, etc., plus in studiul respectiv masurau parerea legata de atractivitate fata de 3 persoane diferite si respctivul primea punctaj de atragator numai daca erau toti 3 de acord, si nu era asa dupa cine stie ce preferinte individuale)
Dupa spusele lui Mark Twain, "Orice emotie, daca este sincera, este involuntara"....
Nici pana acum nu am reusit sa ajung la acest muzeu...
Ar fi interesant daca ar exista un site unde poti gasi toate muzeele din fiecare oras.
Trimiteți un comentariu