Cred că şi voi nimeriţi câte o zi din aceea care se adună din bucăţele mici de senzaţii plăcute, sau amuzante, sau de pofte visătoare. Am avut eu o astfel de zi frumoasă ieri.
Pe la 8 sau 9 dimineaţa m-a trezit din somn Wyl Fm (eu dorm de câte ori pot cu radioul deschis) care îmi difuza Heaven, noul single Depeche Mode. E prima oară când l-am auzit la ei. L-am auzit prin somn şi am dormit în continuare încă şi mai bine. Dar sigur n-a fost doar în mintea mea!
După prânz intenţiile bune mi-au fost anulate de faptul că am rămas cu săpunul pe mine : oprise vecinul apa caldă. Ceea ce a schimbat planurile casnice de sâmbătă într-unele plimbătoare de zi însorită, sub imboldul exterior primit.
În centrul Ploieşti-ului, târg de carte. Frumos expuse, din păcate nu am găsit nici una din cele 2 cărţi pe care le căutam. În schimb ... vai de ce plăcere am avut parte! Rarissim : în parcul Nichita Stănescu se auzeau melodii din Bucureşti-ul de odinioară. Mă tot roteam pe-acolo, nu-mi venea să plec!
Nu-mi venea nici să-mi cred urechilor că dintr-un cort de bere poate răsuna aşa ceva :
Cristian Vasile, Zavaidoc, Jean Moscopol !
Mi-ar fi plăcut, tare mi-ar fi plăcut ... ca ploieştenii să fie mai naturali, mai degajaţi, să văd dansînd în cupluri, rotindu-se cu perechea pe loc ! De ce nu ne putem permite o aşa extravanţă?
De ce n-am dansa în mijloc de parc?
Apoi ziua suprizelor continuă : pe trecerea de pietoni mă claxonează o maşină. Eu nu răspund niciodată la claxoane sau alte sâsăieli pe care nu ştiu cum să le interpretez.
Când colo, mă aud strigată pe nume. Ei da, dacă strigi Mihaela mă întorc!
Omul cu maşina era un fost coleg de şcoală, amuzantă întânirea, fiindcă ne-am tot străduit să ne revedem cu colegii şi n-am reuşit. Dar uite ce poate aduce culoarea roşie a stopului!
Iar la întoarcere, altă întâlnire plăcută. Mie mi-e frică de câini, dar am o singură specie după care mă topesc. Şi culmea, şi ei mă simpatizează, fiindcă altminteri câinii mă cam latră.
M-am oprit lângă căţel, i-am spus că e frumos (da, vorbesc fără ruşine cu animalele pe stradă), i-am spus că pe partea cealaltă a drumului mai e unul ce seamănă cu el şi i-am făcut nişte poze. Dar stătea blănosul blând la pozat de parcă aştepta de când lumea o şedinţă foto!
Vă las doar una din pozele făcute.
S-aveţi şi voi tot soiul de astfel de momente, cât mai multe !
3 comentarii:
ma bucur ca ai avut o zi buna , asa este bine , din bucatele mici :)
Poate ca dorinta ti se va indeplini si vom vedea in curand oameni dansand pe oriunde apuca. Si vom incepe si noi sa dansam, cuprinsi de bucuria de a trai.
Eu, chiar daca in mod obisnuit dansez deosebit de rar, si numai in cerc deosebit de restrans, doresc totusi sa promovez dansul, si voi incepe prin a recomanda filmul Shall We Dance, cel original japonez din 1996, nu remake-ul cu Richard Gere si Jennifer Lopez din 2004.
http://www.youtube.com/watch?v=zQWEhPYwuY4
Trimiteți un comentariu