Atentie, urmeaza un comentariu cu posibil impact asupra prostiei

Nu ştiu de unde este preluată moda relativ nouă a televiziunilor de a-şi avertiza publicul asupra caracterului posibil dăunător al ştirii ce urmează.
Probabil redactorii o consideră o dovadă a transparenţei sau aşa ceva, argumentînd că, iată, publicul este prevenit şi deci în cunoştinţă de cauză, ba este chiar şi protejat.

Singurul lucru de care sigur publicul nu e protejat este prostia ( implicit prostirea).

Fiindcă anunţul 'vă avertizăm că urmează imagini cu puternic impact emoţional' nu e decât semn al prostiei şi-al ipocriziei.

Păi dacă redactorul a evaluat deja ştirea ca posibil nocivă, atunci de ce a ales să o mai dea?
La ce foloseşte să-l vezi de pildă pe motociclist ferfeniţat de un automobil?
Şi, mai ales, Cum se consideră că va reacţiona publicul?
Că va schimba canalul? Desigur că nu, fiindcă redactorul nu-i masochist să-şi alunge muşteriii.
Că îşi va lua repede platoşa anti-emoţie şi astfel va putea viziona în siguranţă imaginea?

Probabil sunt eu mai grea de cap de nu pricep rostul anunţului.
Excluzînd ipocrizia tipică mass-media, rămâne o mare dâră de prostie în urma anunţului.
Fie a ştiristei care îl citeşte calmă şi chiar crede că e atentă cu telespectatorii ei, fie a lui Titircă şi a Marghioalei care ascultă aşa ceva şi apreciază.

Desigur că totul mizează pe perversitatea psihică a interdicţiei : încearcă să spui cuiva 'nu e bine să faci asta!', că exact 'asta' va face.

Anunţul ăsta care duhneşte a manipulare şi mimează grija mă enervează atât încât drept reacţie schimb canalul. Nu de teama impactului asupra emoţiilor, ci din pricina impactului asupra intelectului.
Şi dau pe Europsort unde chiar risc să văd imagini cu puternic impact emoţional, deşi nu mă avertizează nimeni : minunatul Nadal câştigînd din nou turneul parizian!

Oi fi eu..., or fi ceilalti ... ?

Haioasă foc ziua de azi, cu 3 femei care m-au făcut să mă mir, să mă enervez şi să mă hlizesc ca proasta.

Prima, vânzătoarea de la un stand care m-a luat cu replica 'Vrei ceva, copilă? Zi!'.

Da, vroiam o pereche de cercei de 5 roni, dar m-a confuzat aşa de tare cu apelativul ăsta de copil că i-am arătat cu degetul cu vroiam. 

Cu alte cuvinte ai grijă cum mă numeşti, s-ar putea să mă comport în consecinţă.

A doua a fost una bucată cerşetoare pe care o puteţi contacta zilnic la ieşirea dinspre Omnia a Galeriilor Comerciale. Azi am fost îmbracată ceva mai elegant (deduc deci că pentru vânzătoarea de mai sus etalonul eleganţei e Sandy Belle). Lucru speculat de către cerşetoarea de vocaţie - după obişnuitul 'Dă-mi maică să-mi iau o pâine', lamentat tărăgănat (îi admir mereu modulaţiile vocii, eu n-am talentul ăsta), cum eu am trecut impasibilă la 3 metri de ea, bătrânica plângăcioasă a marşat schimbînd tonul pe unul de profesoară moralizatoare 'De ce eşti rea?'.

Pfff, şi-au îmbogăţit cerşetorii repertoriul! 

Dacă cerşetorii o să înceapă să meargă şi la sală, nu doar prin restaurante, o să fie nevoie să avem grijă când nu le dăm 'bănuţii de pâinică'.

De ce sunt rea cu ei merită povestit separat, e chiar educativă povestea : pe mine tot un cerşetor m-a lecuit definitiv să mai plec urechea la specia lor!

Şi faza cea mai haioasă a zilei. Azi, prin părculeţul de lângă biserica Eroilor. 

Trec liniştită pe lângă o băbuţă ce stătea pe una din bănci când o aud că mă întreabă 'cât aveţi ...

Eu, cu conştientul încărcat că am fost rea cu baba-cerşetoare, dau să-i răspund prompt şi mă uit la ceas.

Băbuţa râde şi îmi spune 'Nu ceasul. Talia. Cât aveţi talia?'.

Hait! Cred că am făcut ochii mari la ea.

Râde în continuare şi îmi spune 'Aveţi 60 în talie? Nu cred. Aveţi o talie de viespe.'

Asta aşa e, o am.

Cum rămăsesem locului fără reacţie (a doua oară pe ziua de azi), băbuţa tace serioasă vreo 10 secunde, după care adaugă, fără să mai râdă :

'Dar aveţi şolduri late!'.

Şi-asta tot aşa e, le am.

Dar cum oare dau eu peste astfel de oameni vorbăreţi?

Şi ce evaluări diferite am generat azi în rândul femeilor!

Baremi ultima, oare era pictoriţă şi căuta modelul ideal pentru vreun tablou?

Sau mama vitregă a Albei-ca-Zăpada care rămăsese cu o curea în plus şi nu mai avea talia cui să o încingă?

Nah, am dezamăgit-o şi pe ea!

O revelatie despre femei adusa de meciul de cupa al Petrolului

Mi-s ploieşteancă fără merit prin naştere şi
ploieşteancă voluntară prin lipsa de dorinţă de a-l părăsi.
Dar la fotbal ţin cu Steaua. De mulţi ani şi în mare parte datorită lui Marius Lăcătuş.

Însă Galeria Petrolului, pe care am avut ocazia să o admir la meciul de inaugurare a noului stadion Ilie Oană, mi se pare cea mai frumoasă galerie  din România.

Sunt atât de mândră şi de încântată de galeria petrolistă, de atitudinea şi de entuziasmul ei  încât dacă Petrolul ar fi jucat contra Stelei în seara asta cred că mi-aş fi sacrificat echipa preferată. Şi asta doar pentru că suporterii ploieşteni pun atâta suflet în pasiunea lor fotbalistică încât merită să se bucure de succesul preferaţilor.

Să îmi doresc eu să câştige o altă echipă decât cea favorită, doar fiindcă admir galeria celorlalţi!

Cu alte cuvinte, să vă ferească sfântul de femeia corectă :
amestecă sentimentul cu logica de ajunge la nişte decizii paradoxale,
iar simţul dreptăţii poate părea drept trădare.