Mi-s ploieşteancă fără merit prin naştere şi
ploieşteancă voluntară prin lipsa de dorinţă de a-l părăsi.
Dar la fotbal ţin cu Steaua. De mulţi ani şi în mare parte datorită lui Marius Lăcătuş.
Însă Galeria Petrolului, pe care am avut ocazia să o admir la meciul de inaugurare a noului stadion Ilie Oană, mi se pare cea mai frumoasă galerie din România.
Sunt atât de mândră şi de încântată de galeria petrolistă, de atitudinea şi de entuziasmul ei încât dacă Petrolul ar fi jucat contra Stelei în seara asta cred că mi-aş fi sacrificat echipa preferată. Şi asta doar pentru că suporterii ploieşteni pun atâta suflet în pasiunea lor fotbalistică încât merită să se bucure de succesul preferaţilor.
Să îmi doresc eu să câştige o altă echipă decât cea favorită, doar fiindcă admir galeria celorlalţi!
Cu alte cuvinte, să vă ferească sfântul de femeia corectă :
amestecă sentimentul cu logica de ajunge la nişte decizii paradoxale,
iar simţul dreptăţii poate părea drept trădare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
nu le am cu fotbalul , cu toate ca am jucat fotbal la o echipa feminina , multi ani in urma...nu-mi place fotbalul masculin...
Steaua sunt de cand am perceput fotbalul,sa fi avut vreo 3 ani :))
Da,cand joaca Petrolul cu alta echipa,normal ca nu vreau sa si-o ia,dar cu Steau,ramane Steaua.
Mi s-a-ntamplat sa fiu si la meci,in care juca Petrolul- Steaua si sa fiu doar eu si un stelist,restul petrolisti,printre sustinatorii petrolului.
Trimiteți un comentariu