Un accident aviatic, 2 morţi în România lui 2014 şi o învăţătură de tras, dincolo de orice altceva.
Cu toate gps-urile, cutiile de bord, semnalele gsm, telefoanele mobile şi alte invenţii ale epocii noastre,
'localizarea' avionului prăbuşit s-a făcut atât de bine pe baza indiciilor oferite de tehnologie încât, după ce l-au tot localizat de vreo 2 ori, ticălosul ăla de avion încă se afla în afara razei de zeci de kilometri pe care o 'aflaseră' serviciile de comunicaţii şi alţi specialişti în unde.
A fost nevoie de nişte localnici, de pădurari şi de salvatori montani să pornească la drum, ignorînd prostiile de 'localizări' ale tehnologiei.
Dacă oamenii ăştia nu plecau la drum, bazîndu-se pe creierele lor, nu pe citirea unor ecrane, avionul prăbuşit ar fi rămas şi azi în Triunghiul Bermudelor electromagnetic din Ardeal.
Nu cred că e nevoie să mai comentez următoarea povestire :
precedentul avion prăbuşit în România a fost găsit tot cu ajutorul unui pădurar.
Care a vorbit la telefon cu accidentaţii izolaţi în pădure şi cărora le-a pus doar 3 întrebări :
- ce fel de copaci văd în preajmă
- dacă-s copaci tineri sau puieţi
- şi dacă vreuna din victime care putea merge găseşte prin preajmă un ciot de copac tăiat să se uite pe el şi să-i spună numărul vopsit acolo.
Pe baza acestor criterii pădurarul a putut să îi localizeze corect şi au ajuns salvatorii la ei în timp util.
Cu alte cuvinte, omenire dragă, acolo unde există creier şi profesionalism în ceea ce faci, avem o şansă.
Acolo unde nu există decât prostie, încredere oarbă în tehnologie şi amatorism în ceea ce faci ... o putem mierli cu toată aparatura lângă noi.
De-asta sper, dragă omenire, că ai să ajungi să revalorizezi OMUL, nu tehnnologia !
Şi de-asta, dragă omenire, eu nu dau nicicând un pădurar sau un sătean deştept, care n-a ajuns dependent de tehnologie pentru a supravieţui, pe un orăşean high-definition şi ultra-dotat al cărui creier a devenit un simplu cititor de ecrane !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
just!
Nu auzisem de chestia asta pana azi cand am citit pe bloguri. Lasa d deoparte nefericitul eveniment, sunt total de acord cu tine. Visul meu era (si a mai ramas oarecum) sa ajung sa traiesc undeva departe de toate astea, fara tehnologie, fara betoane, natural.
Slava Domnului ca inca mai avem mesteri care stiu meseriile vechi, padurari si batrani intelepti, dar se imputineaza. Oare ce ne vom face in viitor? Mi-e frica zau!
Eu îţi vorbesc din perspectiva ăluia care consideră cel mai bun prieten al omului telefonul mobil, smartphone-u' mai exact. Şi da, oriunde aş fi, dacă am baterie la telefon şi ceva mb de trafic la dispoziţie, îţi pot găsi orice, în câteva secunde. Ştiu să citesc o hartă, ştiu ce să caut şi unde să caut.
Aşa că nu prea-ţi înţeleg doleanţa cu privire la o uşoară ignorare a tehnologiei. Să foloseşti tehnologia e bine, dar este foarte bine dacă faci asta folosindu-ţi cum trebuie creierul, un creier antrenat în prealabil.
Cât despre accident, las', nu te mai agita... eu am gândit/zis/scris că nu se va rezolva nimic după el... şi ghice ce. ;)
Trimiteți un comentariu