Anul asta am aflat si eu ca binele urmeaza traiectorii de bila pe teren denivelat de golf - stabilesti tinta, ochesti linia dreapta, dar bila deviaza la un moment dat si nu mai ajunge nicicum la tinta.
Am mai aflat tot anul asta ca poti sa faci bine si fara sa-ti dai seama (am beneficiat de fapt de asa ceva.)
Stiam de mult timp ca binele nu e intotdeauna povestibil. Ca de multe ori e de gasit printre fapte, la fel ca si geamanul sau vitreg, raul.
Si stiam ca-s multe feluri de-a face bine, nu neaparat gesturile pe care poti sa le enumeri in "am donat atat" sau "am imprumutat cu atat" sau "am ajutat atatea batrane sa treaca strada".
Binele e mai ales in lucruri care nu se pot numara si nu se pot enumara. E sa fii langa cineva la greu, sa fii sincer cu cineva, sa oferi o parere sau chiar un sfat cand ti se cere, sa faci pe cineva sa rada, sa distragi gandurile cuiva, sa scoti pe cineva din casa, sa dai incredere cuiva, sa nu-l menajezi cu vorbe false, sa nu-i incurajezi iluziile, sa-i spui simplu si fara floricele exact ceea ce gandesti.
Toate astea sunt formele binelui discriminate de societatea lui "mai mult, mai vizibil" in care traim.
Anul asta am aflat si ca binele poate porni ca bine, dar pana se rostogoleste total se poate transforma intr-un bulgare de rau. Eu, caraghioasa de mine, am reusit si asta. Am vrut sa menajez pe cineva si am facut acest bine intr-un fel atat de intortocheat incat am sfarsit prin a face rau unei alte persoane tare dragi. Si care sper ca stie ca nu am avut asta in intentie, fiindca oricum nu mai pot indrepta vreodata intamplarea la care am contribuit.
Asa ca momentan sunt intr-o relatie de distanta fata de bine - cum ar veni ma tin departe de bine fiindca risc sa-i fac rau.
Iar cand astazi am citit de la Dragos leapsa pe care mi-a inaintat-o am stat putin sa ma gandesc. Cititi la el de unde a pornit totul. Ideea e urmatoarea : ar trebui sa povestim cate un lucru bun pe care l-am facut, ceva marunt, nu neaparat faptul ca suntem cu totii Superman in visele noastre.
Desi lucrurile marunte sunt cele care pot schimba lumea, de la Depeche citire !
Acum ma gandeam de pilda ca in lumea asta a blogosferei chiar exista un exemplu de om care face bine fara sa para, fara sa fie dulceag sau pozitiv. E pur si simplu atent la ce se intampla si e sincer in pareri. Dar o sa vedem cat rezista el, Waven, in postura asta.
O cam dau cotita cu faptele mele de bine, asa-i?
Un cineva anume mi-a atras atentia ca nu spun mai niciodata multumesc. Si da, avea dreptate.
Dar am decis sa-l ascult in felul meu.
Am inceput sa raspund cu multumesc zilnic. Multumesc cand imi cumpar paine, cand primesc o informatie, cand obtin un formular etc
Si daca vi se pare putin lucru sau inutil, pardon s-avem !
O data ca e un act de vointa sa iti exersezi zambetul si calmul replicand cu un simplu multumesc atunci cand esti luat la pertu de catre un functionar acru sau cand ti se tranteste ostentativ biletul de autobuz pe tejghea.
Apoi fiindca poate, prin contagiune, se va raspandi odata si-odata o atitudine civilizata, daca nu chiar una detasat-zambitoare.
Leapsa asta de bine eu cred ca ar putea merge mai departe la Mihaeladr, la FJ13, la Florin, la Sorin, la Aditza. Si mi-ar placea mie sa mai stiu si parerile lui Raul si Schtiel, dar pana la urma preia gandul cine doreste, daca pofteste.
Ganduri pe-o margine de bine pornite de la Leapsa de bine
vineri, 17 iunie 2011
Publicat de
Mihaeladm
la
19:39
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Etichete:
bine si rau,
de'ale mele,
leapsa de bine,
prietenie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
11 comentarii:
tu ce crezi? oamenii, prin constructie, sunt buni sau rai?
Raul, tare grea intrebare mi-ai pus. Pana anul asta ti-as fi spus fara ezitare - ne nastem buni, societatea, contextele, celelalte ne pervertesc.
Acum sunt pur si simplu debusolata, am vazut atat de mult egoism in jurul meu anul asta cat n-am sesizat pana acum toata viata !
Tu ar trebui sa fii mai realist decat mine probabil, eu am convingeri de naiva.
Chiar interesant : esti mai echilibrat sau si tu crezi ca ne nastem buni?
Mulţumesc pentru leapşă.
O preiau zilele astea.
Cred că de fapt ne naștem neutri și familia ne face sistemul de valori. E cea mai prgmatică și mai simplă explicație. Cțt despre făcutul de bine trebuie să fim cu grijă, pentru că ni se poate întoarce nouă.
Multumesc ca ai preluat leapsa ! :)
Un multumesc spus cu zambet poate shimba atitudinile cele mai reci. Chiar cred asta. Si mai cred ca lucrurile bune, fie ele cat de mici, pot schimba multe, pas cu pas.
Imi plac ideile tale si imi place cum scrii. :)
M-ai facut sa zambesc... pentru ca da, si eu il am pe multumesc cu mine tot timpul. Tot asa, cineva m-a tras de maneca. :)
eu zic sar'mana mereu ...
iar leapsa , hm ... am onorat cu greu , vreo 2 ... iar asta e dificila rau ... sa vedem ...
suntem buni si credem ca asta ne da dreptul de a fi rai. echilibru necesar subconstientului. pune un om in situatie limita si vei vedea daca e bun sau rau. eu cred ca oamenii se nasc buni, dar, pe masura ce incep sa gandeasca, devin rai. concluzia mea-oamenii sunt rai
Treaba cu bine/rau cred ca e maxim de subiectiva De ex la scoala erai bun daca il lasai pe un coleg sa copieze (din perspectiva colegului) sau daca ii spuneai profesorului ca un coleg copiaza (din perspectiva profesorului) - si asta e un exemplu foarte simplu, sunt milioane de nuante de gri.
Dar nu prea sunt de acord cu abordarile: toti oamenii sunt bun / rai. De ex, @Raul, daca pleci de la premisa ca toti oamenii sunt rai, o sa te feresti de toata lumea. Daca reusesti (in functie de sistemul tau de valori) sa ii cataloghezi in buni/rai, poti sa ii apropii doar pe cei buni.
Ma rog, nu sunt un filosof, doar ma bucur ca leapsa lui Dragos ia amploare :D
@Dan: nu o lua ca atare. oamenii nu sunt rai, in sensul exact. eu vorbeam din perspectiva unei situatii ce impune o decizie. cu exceptii, oamenii aleg sa fie rai, daca asta le face lor bine.
Trimiteți un comentariu