Săptămâna asta am avut o rană la deget ce a necesit un plasture purtat cam tot timpul.
În scurtele răgazuri cât îmi eliberam degetul constatam că nu mai am nici un soi de simț prin acel deget. Era ca și amorțit. Dar nu fiindcă fusese legat prea strâns, nu împiedicasem buna irigare sangvină. Ci pur și simplu fiindcă nu-l mai folosisem timp de câteva ore.
Atrofierea funcției tactile se petrecuse rapid, ca urmare a nefolosirii ei.
Și așa m-am gândit ca n-ar fi deloc rău ca în viață să nu lăsăm să treacă timpul fără să ne folosim toate organele !
- să nu mergem mereu pe roțile inventate de alții când am fost creați cu picioare
- să ne folosim capul de pildă când privim la tivi
- să ne folosim și urechile când purtăm o discuție, nu doar gura
- să ne folosim degetele și ca să iubim, nu doar palma ca să pedepsim
- să ne folosim buricele degetelor, nasul și încheietura mâinii de pildă pentru a simți conturul fin al lucrurilor, pentru a ne bucura de toate formele, pentru a îmblânzi asperitățile, pentru a ne delecta cu diversități invizibile goanei rapide a privirii
Luați-mi îndemnurile cât de concret sau de metaforic vreți, eu am de gând să nu-mi mai neglijez nici un simț !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
ai dreptate, bune sfaturi!!!
Mi-a placut mult sfatul cu folosirea buricelor degetelor, a nasului si a incheieturii mainii pentru a simti conturul fin al lucrurilor. Nasul mi l-am folosit mereu, mai ales pentru a simti pielea si mirosul fin al copiilor mei, dar incheietura mainii recunosc a cam "shomat", dar m-ai facut curioasa asa ca am sa incerc :)
Trimiteți un comentariu