Te pomeneşti că e semn că nu întineresc, precum Benjamin Button.
Cert e că mai nou descopăr cum îmi pică greu anumite atitudini. Cum devin foarte intolerantă la unele.
De pildă la ipocrizie şi linguşeli.
Iar din seria linguşelilor sau auto-linguşelilor face parte şi o sărbătoare : 1 Decembrie!
Suntem cu toţii români o zi pe an, dar suntem de dăm peste ilic de naţionalism şi mândrie în ziua asta!
În rest, 364 zile pe an căutăm în draci modalităţi de a o tuli din ţară, de a ne căuta oportunităţi de emigrare, de a compara România cu restul ţărilor spre a o 'inferioriza' (îmi place să inventez cuvinte, dacă tot îs din oraşul lui Nichita).
Dar pe 1 Decembrie să curgă nene toată dragostea de ţară, tot dorul - cuvânt care, ştim bine, e intraductibil în orice altă limbă- să ne fălim cu reuşitele, inteligenţa, talentul, perseverenţa etc.
În toată hemoragia asta, numai de caracterul nostru găunos uităm să amintim.
Un paradox totuşi, dacă mă gândesc : suntem discreţi rău în fapte ca popor, suntem mai degrabă apatici, dar suntem excesivi în vorbe, şi în alea bune, şi în alea rele.
Ce ne costă, ce riscăm?
Se afișează postările cu eticheta 1 decembrie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 1 decembrie. Afișați toate postările
Calitatile romanilor urca intr-o zi cat baltesc intr-un an, sau ipocrizia tatuliceana
joi, 1 decembrie 2011
Români dragi, suntem fascinanţi :
364 de zile pe an ne văicărim, ne injuriem, ne auto-compătimim, ne auto-acuzăm,
o zi pe an însă ridicăm ipocrizia la rang de sărbătoare naţională - nu mai suntem nici leneşi, nici proşti, nici hoţi, dispar toate păcatele ca prin farmec.
O zi pe an suntem plini numa' de copii supra-dotaţi (ce sintagmă aiurea!), de români ce le-au lăsat gurile căscate străinilor, de oameni săraci dar virtuoşi sau talentaţi şi altele asemenea, mai ceva ca-n basme cu feţi-frumoşi şi ilene-cosânzene.
Nu cumva într-o asemenea zi să aduci vreo obiecţie, să cârcoteşti cum că nici asta nu-i tocmai o imaginea reală a românilor, la fel cum nici exagerările cotidiene în negativ nu ne reprezintă, nici ele !
E ca şi cum tot anul ne-am îngrăşa pe tăcute orgoliul naţional, pentru a-l tăia pe 1 Decembrie.
Şi-atunci se revarsă nene tot ce-i mai bun şi mai frumos în 'sufletul de român'.
Şi mai ales la televizor tooate crainicele pun tooată seria de întrebări idioate :
sunteţi mândru că sunteţi român ? de ce? şi când mai des, dimineaţa sau pe la prânz? şi ce simţiţi când vedeţi steagul? etc
Patriotismul găunos şi naţionalismul patetic tatulicean (toţi repoterii par astăzi producţia lacrimogenului Tatulici) n-o să ne facă vreodată bine.
Bine ne-am face dacă am fi mai lucizi şi mai ponderaţi faţă de noi înşine, că nu suntem nici ultimii oameni, da' nici buricul Terrei.
Eu nu ştiu cum vă simţiţi voi în legătură cu naţionalitatea voastră, dar eu mărturisesc :
pe mine mă scoate din sărite prostia de orice naţionalitate ar fi,
la fel cum îmi plac oamenii care ştiu să se bucure, să nu se ia foarte în serios dar să ia în serios ceea ce fac, să folosească ironia şi vorba pe-ndelete, să fie generoşi cu simţirea sau cultura lor.
Şi iarăşi oamenii ăştia pot fi de orice naţionalitate. Dar dintre oamenii aceştia ce ştiu să trăiască şi să-i bucure şi pe alţii cu prezenţa lor mulţi sunt români. Sunt zilnic români, nu doar o zi în an!
Nu bătaia cu pumnul în piept face cinste naţiunii, ci simpla ta calitate de om.
Să ne trăiască oamenii frumoşi oriunde au ales să trăiască şi orice ar simţi pentru România!
364 de zile pe an ne văicărim, ne injuriem, ne auto-compătimim, ne auto-acuzăm,
o zi pe an însă ridicăm ipocrizia la rang de sărbătoare naţională - nu mai suntem nici leneşi, nici proşti, nici hoţi, dispar toate păcatele ca prin farmec.
O zi pe an suntem plini numa' de copii supra-dotaţi (ce sintagmă aiurea!), de români ce le-au lăsat gurile căscate străinilor, de oameni săraci dar virtuoşi sau talentaţi şi altele asemenea, mai ceva ca-n basme cu feţi-frumoşi şi ilene-cosânzene.
Nu cumva într-o asemenea zi să aduci vreo obiecţie, să cârcoteşti cum că nici asta nu-i tocmai o imaginea reală a românilor, la fel cum nici exagerările cotidiene în negativ nu ne reprezintă, nici ele !
E ca şi cum tot anul ne-am îngrăşa pe tăcute orgoliul naţional, pentru a-l tăia pe 1 Decembrie.
Şi-atunci se revarsă nene tot ce-i mai bun şi mai frumos în 'sufletul de român'.
Şi mai ales la televizor tooate crainicele pun tooată seria de întrebări idioate :
sunteţi mândru că sunteţi român ? de ce? şi când mai des, dimineaţa sau pe la prânz? şi ce simţiţi când vedeţi steagul? etc
Patriotismul găunos şi naţionalismul patetic tatulicean (toţi repoterii par astăzi producţia lacrimogenului Tatulici) n-o să ne facă vreodată bine.
Bine ne-am face dacă am fi mai lucizi şi mai ponderaţi faţă de noi înşine, că nu suntem nici ultimii oameni, da' nici buricul Terrei.
Eu nu ştiu cum vă simţiţi voi în legătură cu naţionalitatea voastră, dar eu mărturisesc :
pe mine mă scoate din sărite prostia de orice naţionalitate ar fi,
la fel cum îmi plac oamenii care ştiu să se bucure, să nu se ia foarte în serios dar să ia în serios ceea ce fac, să folosească ironia şi vorba pe-ndelete, să fie generoşi cu simţirea sau cultura lor.
Şi iarăşi oamenii ăştia pot fi de orice naţionalitate. Dar dintre oamenii aceştia ce ştiu să trăiască şi să-i bucure şi pe alţii cu prezenţa lor mulţi sunt români. Sunt zilnic români, nu doar o zi în an!
Nu bătaia cu pumnul în piept face cinste naţiunii, ci simpla ta calitate de om.
Să ne trăiască oamenii frumoşi oriunde au ales să trăiască şi orice ar simţi pentru România!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
