Pentru hipotensivi ca mine tratament cu fructe de padure

Sunt un fenomen rar, unii şi-au dat seama, alţii încă se străduie să priceapă de ce nu-s tocmai în rând cu lumea.
În cazul de faţă e vorba despre uşoara mea hipotensiune în condiţiile în care beau câte un ness pe zi cel puţin.

Cum sufăr şi de tot soiul de carenţe de vitamine, minerale şi alte musai din lista organismului sănătos, am decis să le reglez pe cât posibil natural, prin ceaiuri sau alimentaţie (asta cu alimentaţia e totuşi o glumă bună la mine).

Am găsit următoarele remedii pentru hipotensivi : cafea desigur, rozmarin (îhhh), afine (mai merge, mai ales dacă-s în ciocolată însă), coacăze negre şi coacăze roşii.

Iar azi mi-a luat maică-mea cele două seturi de coacăze bi-colorate.
E prima oară când mănânc aşa ceva.
Ca impresii deci ...
coacăzele negre cam dulci, cam struguroase la gust,
în schimb coacăzele roşii foarte acre, lemonide şi nimic mai puţin.

Vă las să ghiciţi care mi-au plăcut !
Dar spre surprinderea mea coacăzele au sâmburi. Micuţi, precum seminţele de vânătă.
Aşa încât am mâncat toate coacăzele, dar am scuipat cam 80% din coji şi din seminţe. Au mai şi lunecat înăuntru din greşeală.

Acum să nu credeţi că-s eu de vină pentru că nu mânânc fructul întreg. Sunt doar precaută.
În felul ăsta nu-mi va creşte fructul respectiv în burtă, aşa cum mi-a demonstrat mie tata încă de când eram mică :
'vezi că dacă înghiţi seminţele de pepene o să crească unul în burta ta!' şi hop cu pumnul lângă burta mea, iar când îl deschidea, într-adevăr, avea în palmă sămâţa de o înghiţisem eu mai devreme.

Da' mă întreb şi eu acum : oare la câtă pulpă de coacăze oi fi mâncat cu metoda asta, hipotensiunea mea are să se deranjeze cu vreo pulsare măcar?