Da, serios. Cu ce performanţă deosebită te poţi tu lăuda în 16 secunde?
Fiindcă în ciclism, în plictisitorul, rutinantul, banalul sport de învârtit spiţe, se câştigă un titlu cu 16 secunde.
Ştiu prea bine că sunt sporturi în care se câştigă un titlu cu mult mai puţin. În atletism (pe care îl ador) poţi ajunge campion pentru o sutime de secundă. În baschet (care e o plăcere vizuală deosebită) clujenii ajung campioni într-o secundă, cât aruncă disperat la întâmplare un trei puncte de la o jumătate de teren.
Ştiu toate astea. Dar la ele confruntările durează câteva minute, maxim o oră.
Pe când în ciclism câştigi, pentru nişte amărâte glorioase de 16 secunde, o confruntare ce s-a desfăşurat timp de trei săptămâni.
Un sport cu final barbar de brusc!
Un pahar deci în cinstea cicliştilor, a picioarelor şi a caracterelor lor stoice !
Se afișează postările cu eticheta il giro 2012. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta il giro 2012. Afișați toate postările
Final de Giro, re-inceput de memorie
sâmbătă, 26 mai 2012
Am avut şi eu atâta timp liber ieri încât m-am putut uita la o întreagă etapă în Il Giro.
Captivantă etapa, dar şi mai captivantă cifra ei : deja etapa numărul 19 !!
Eu eram convinsă că suntem abia în a doua săptămână de cursă şi deci mai am timp să prind şi eu munţii pe care îi ştiam că vor veni în ultimele etape.
Când colo, munţii-s trecuţi, Giro pe final şi confuzia mea pe val.
Asta reflectă cât de captivată sunt, cât de puţin timp liber am şi cât de obosită am ajuns, de anul ăsta nu numai că n-am apucat să văd mai nimic din marele tur ciclist al Italiei, dar n-am apucat nici să-mi dau seama că s-a desfăşurat.
Ar fi timpul să mă mai reintegrez şi eu în timpul prezent şi în realităţile plăcute din jur.
p.s. Oricum nu-mi va câştiga Turul nici unul din cei doi favoriţi, aşa că poate pe undeva e mai bine că m-am trezit direct la final, să nu sufăr zi de zi alături de eşecurile lui Basso şi Scarponi.
Captivantă etapa, dar şi mai captivantă cifra ei : deja etapa numărul 19 !!
Eu eram convinsă că suntem abia în a doua săptămână de cursă şi deci mai am timp să prind şi eu munţii pe care îi ştiam că vor veni în ultimele etape.
Când colo, munţii-s trecuţi, Giro pe final şi confuzia mea pe val.
Asta reflectă cât de captivată sunt, cât de puţin timp liber am şi cât de obosită am ajuns, de anul ăsta nu numai că n-am apucat să văd mai nimic din marele tur ciclist al Italiei, dar n-am apucat nici să-mi dau seama că s-a desfăşurat.
Ar fi timpul să mă mai reintegrez şi eu în timpul prezent şi în realităţile plăcute din jur.
p.s. Oricum nu-mi va câştiga Turul nici unul din cei doi favoriţi, aşa că poate pe undeva e mai bine că m-am trezit direct la final, să nu sufăr zi de zi alături de eşecurile lui Basso şi Scarponi.
De la Giro la Snooker, insirand voturile
duminică, 6 mai 2012
Fix zilele astea îmi găsesc şi eu să stau pe net, când la teve sunt atâtea chestii interesante :
a început Il Giro şi se termină Campionatul Mondial de Snooker.
Plus alegerile din Franţa.
În ce-i priveşte pe francezi mi-e greu să spun care din cei doi candidaţi îmi pare mai caraghios - Sarkozy sau F. Hollande. Dar cel puţin nu par a fi ticăloşi precum candidaţii români. Deşi ... am urmărit singura lor confruntare televizată şi de-acolo am concluzionat că pretutindeni politicienii sunt demagogi teribili, însă Sarkozy a fost atât de agresiv de parcă ar fi mâncat numai paprika.
La snooker finala între Ronnie şi Ali Carter. Nu mi-a ajuns deci nici un favorit în finală. Dar, mergând pe principiul pe care îl respect întotdeauna în viaţă, susţin şi acum cauza celui cu şansa a doua. Deci hai Ali !
Lucrurile sunt clare doar la Il Giro în ce mă priveşte : ţin cu Basso fiindcă e om la locul lui (şi tip drăguţ) şi cu Scarponi, că-mi aminteşte de un amic ce-şi petrece acum timpul cu un festival de film.
Trăiască subiectivitatea, fără ea nici Eurosport-ul n-ar mai fi un canal interesant !
a început Il Giro şi se termină Campionatul Mondial de Snooker.
Plus alegerile din Franţa.
În ce-i priveşte pe francezi mi-e greu să spun care din cei doi candidaţi îmi pare mai caraghios - Sarkozy sau F. Hollande. Dar cel puţin nu par a fi ticăloşi precum candidaţii români. Deşi ... am urmărit singura lor confruntare televizată şi de-acolo am concluzionat că pretutindeni politicienii sunt demagogi teribili, însă Sarkozy a fost atât de agresiv de parcă ar fi mâncat numai paprika.
La snooker finala între Ronnie şi Ali Carter. Nu mi-a ajuns deci nici un favorit în finală. Dar, mergând pe principiul pe care îl respect întotdeauna în viaţă, susţin şi acum cauza celui cu şansa a doua. Deci hai Ali !
Lucrurile sunt clare doar la Il Giro în ce mă priveşte : ţin cu Basso fiindcă e om la locul lui (şi tip drăguţ) şi cu Scarponi, că-mi aminteşte de un amic ce-şi petrece acum timpul cu un festival de film.
Trăiască subiectivitatea, fără ea nici Eurosport-ul n-ar mai fi un canal interesant !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
