Se afișează postările cu eticheta lumea de azi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta lumea de azi. Afișați toate postările

Casniciile azi, o apa de ploaie. Devin din ce in ce mai cinica.

sâmbătă, 5 aprilie 2014

De unde până anul trecut visam să fie posibilă în realitate faza cu 'şi-au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi',
acum văd că uşor-uşor devin un fel de Sfânta Miercuri, o creatură cinică pe care n-o mai 'momeşti' cu basme şi cu vise de dragoste, că nu le mai crede.

Aterizarea mea în realitate de pe ziua de azi are legătură cu acel job de care v-am spus mai ieri.
Dacă accept postul, asta înseamă program de 8 ore de luni până sâmbătă, inclusiv.

Şi mă gândeam la ce înseamnă slujbele astea pentru cei ce au un partener, nu mai spun de cei ce au chiar o familie, adică şi copii.
Nu e cazul meu, dar acum încep să-mi explic.

Practic, dacă ai un astfel de job la care eşti pe drum şi la muncă timp de 11 ore în total zilnic,
înseamnă că îţi vezi colegii de muncă mai mult decât îţi vezi partenerul.

Dacă mai şi munceşti sâmbăta, iar el /ea  e  liber/ă atunci,
asta înseamnă că nici măcar 2 zile nu le ai pentru cuplu, ci doar una într-o săptămână întreagă.

Şi mă mai mir că nu rezistă căsniciile ?
Că nici cuplurile în faza romantică nu pot rezista ?

Try as hard as you can,
I've tried as hard as I could 
To make you see
How important this is for me ...

Depeche, pentru că azi am chef de ei
şi pentru că versurile lor pot atinge esenţa noastră.

E ceva în neregulă cu lumea de azi,
cu ritmul ei,
cu accentul pus pe alte lucruri şi nu pe esenţial.
În măsura în care mai consideră cineva familia drept esenţială pentru sănătatea personală şi pentru sănătatea societăţii.




Sunt barbat. Ce sport sa fac ca sa arat mai bine?

luni, 17 martie 2014

E drept, titlul e mincinos, dar încerc să gândesc din postura unui bărbat.

Îs două sporturi pe lumea asta pe care nu le pricep : boxul / k1 şi culturismul / bodybuilding.

De ce ar alege vreodată vreun băiat să practice aşa ceva ?
Boxul care, pentru mintea mea de femeie e doar o cafteală cu arbitri.
Iar culturismul ...

De ce, vreodată, un băiat ar vrea să aibă bicepşii cât borcanul cu murături ?
De ce ar vrea să arate ca un grăsun, dar s-ar numi 'trup conturat' ?
De ce ar vrea să-i rămână capul disproporţionat de mic în raport cu gâtul cât buşteanul ?

Chiar există bărbat care să aibă impresia că un corp deformat e arătos?

Nu mai spun de femeile ce aleg să practice boxul sau culturismul.
Că deja devin total incorectă politic, numai bună de ars pe rug
dacă mărturisesc că mă îndoiesc de feminitatea bio-chimiei lor.

Nu-mi amintesc să fi citit vreodată prin presa sportivă editoriale despre sportul ăsta.
De când îl tot citesc de pildă pe Adrian Georgescu în ziarele pe la care a scris, dar chiar şi pe blogul său, îmi amintesc articole interesante, ba chiar unele să-ţi meargă la suflet, în funcţie de simpatiile sportive, desigur, despre snooker, despre formula 1, ba chiar şi despre box, dar nimic despre culturism.

Care-i deci explicaţia pentru atracţia asta de a te transforma în grotesc ?
Cei de la circurile de altădată baremi nu aveau de ales : se năşteau cu boli, erau pitici sau erau albăstrui fără contribuţia sau dorinţa lor.
Azi circurile au dispărut, iar grotescul nu mai e nativ şi nemeritat, ci asudat din greu.