Există o teorie conform căreia trăirile se estompează în timp, aşa încât ajungem să fim nostalgici, în mod caraghios, inclusiv după evenimente sau aspecte mai dificile pe care le-am lăsat în urmă.
E firesc, sunt parte a experienţei noastre, a ceea ce am fost.
Citind un comentariu mai devreme mi-am dat seama că după ce pleci dintr-un loc imaginea ta despre acel loc rămâne fixată la momentul la care ai plecat tu de acolo.
Schimbările survenite în timp îţi apar drept 'minunăţii'.
Ei, celor plecaţi din ţară de mai mulţi ani le ofer o bucăţică de nostalgie pe care sper să mi-o împărtăşească : trenurile româneşti.
- anul trecut s-au modificat denumiririle trenurile racordându-se, desigur, la cele europene. Avem acum R(regio), IR(interregio) şi IC (intercity). Eu, care mă adaptez mai greu, sunt deranjată de noile denumiri : încă mai confund noul R cu vechiul R, adică tocmai cu Rapid-ul.
Se pare că nu sunt singura care le confundă : nici CFR-ul însuşi nu s-a obişnuit cu ele fiindcă ...
- un tren Regio poate avea întârziere de doar 10 minute, dar un Intercity adună 40 de minute întârziere. Serios, le-am cronometrat pe ambele săptamâna trecută.
- ufff, trenurile pe care le ştiaţi ... De pildă Acceleratul 1745 cu care mă familiarizasem acum câţiva ani în drumurile către Cluj. Apăi avea vreo 8 vagoane de la plecarea din Bucureşti, în Braşov i se mai ataşau vreo 4.
Hai că tre' să fi călătorit şi voi cu vreun tren atât de lung încât dacă aveai bilet la ultimele vagoane coborai prin bălării!
Ei gata! S-au dus trenurile alea.
Mai nou trenul 1745, de la Bucureşti tocmai până la Satu Mare merge cu doar 4 vagoane. Patru!
Mă uitam şi nu-mi venea să cred. Şi nici de la Braşov nu s-a mai împlinit trenul ăsta.
Mi-e dor de vremurile de aur ale CFR, mi-s atât de dragi trenurile încât decăderea asta a lor o resimt ca o degradare personală, a unei copilării glorioase în care număram la marfare chiar şi 50 de vagoane!
