Uite însă că Disney a început să ofere reinterpretări ale basmelor clasice, mult mai realiste.
Am văzut Frozen la cinema şi, pentru toate adolescentele care cresc azi cu modele ca Miley Cyrus sau Bianca Drăguşanu şi alte corpuri cu nume publice (!) Frozen ar trebui să fie obligatoriu, poate mai echilibrează balanţa normalităţii.
În primul rând, prinţul se dovedeşte a fi mai găunos decât băiatul de rând. Dovadă că nu epoleţii permanenţi de pe umeri fac un om respectabil, ci calităţile omului cu pricina.
Poveştile de până acum spuneau că musai un prinţ adevărat, adică tipul cu moştenirea, calul şi castelul şi chipul arătos, e un bărbat deasupra celorlalţi din toate punctele de vedere.
Frozen le spune fetelor că e posibil ca renul şi sania să fie de preferat unui 4X4.
Şi mai e o chestie, încă şi mai faină. Iar aici mi s-a demonstrat că omul care mi-a decriptat în mod frust basmele a avut dreptate. De cum iese pentru prima oară din castel, prinţesuca se îndrăgosteşte de primul individ impozant ce îi iese în cale. Şi nu doar că se îndrăgosteşte, că asta e normal şi frumos, dar crede că îndrăgostirea de un purtător îngrijit de epoleţi e chiar dragostea adevărată. Deci îi şi acceptă propunerea.
Nu vă dezvălui ce se întâmplă mai departe în film, vă spun doar că şi eu cred în faptul că dragostea înseamnă întâmplări comune, râsete şi spaime împreună, încercări, enervări, ajutor reciproc. Şi nu un chip frumos pe care îţi face plăcere să-l priveşti!
Un film plăcut, cu valenţe educative, un film de văzut !
