N-o fi Sinaia cel mai curat oraş, n-o fi cel mai impozant, n-o fi cel mai fistichiu.
Dar pentru mine, Sinaia poate fi numită fără ezitări 'Capitala Verde a României', dacă tot ne-a întrebat Umbrela Verde cu cine votăm.
S-ar putea crede că mă afectează patriotismul local.
Dincolo de componenta asta însă, dincolo de întânirile mele cu ea, există argumente pentru fiecare dintre voi să regăsiţi verdele Sinăii.
În mod atipic pentru destinaţii montane, Sinaia nu e propriu-zis o staţiune montană. E mai degrabă un orăşel în munţi.
O poveste întreagă întinsă între gara din Sinaia şi cota 1400 !
Apăi se vedem pentru ce se face Sinaia îndrăgită :
începe blajin şi glumeţ, cu o fostă fabrică din celea comuniste, Mefin-ul după care mă ghidez eu că trebuie să-mi pregătesc bagajele.
Continuă însă cu o adevărată provocare pentru organismul unui călător : Sinaia e atât de teresată încât de la gară urci un rând de trepte până la primul hotel. De unde mai urci un set de trepte până la Mănăstirea Sinaia. De unde urci iară până la Peleş. De unde ... hai că v-aţi prins, fiecare palier vă oferă o altă privelişte a oraşului ăsta.
Ce mai e Sinaia ?
- e orăşel al munţilor şi brazilor, e verde jur de-mprejur cât cuprinde, la propriu
- e orăşel al artizanilor şi al unor tradiţii româneşti, câte mai pot fi ele regăsite prin târgurile cestea
- e însă şi-un orăşel al cosmopolitismului, prin mulţimea turiştilor străini pe care-i auzi pretutindeni
- e drum către cotă pentru alpinişti
- e drum către istoria vremurilor elegante pentru una ca mine : fosta Gară Regală, Peleşul şi Pelişorul
- e drum către copilul din tine : expoziţia de mini-trenuleţe din cadrul fostei Gări Regale.
Faci sport, călătoreşti în timp, te visezi prinţesă, te răsfeţi în natură, te murdăreşti cu fructe de pădure în coşulete împletite vara, hrăneşti veveriţe lacome, încerci să afli misterul cazinoului mai mereu închis, te plimbi cu titi-carul,
ohooo, câte încă pe care vroiam să vi le spun ! Dar concluzia rămâne :
Sinaia e verde prin toată viaţa asta pe care ţi-o oferă, tu numai deschide-ţi simţurile pentru ea !
Se afișează postările cu eticheta sinaia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sinaia. Afișați toate postările
Sinaia fie nu ma poate suferi, fie prea ma vrea inapoi
duminică, 4 decembrie 2011
Dintotdeauna dintre staţiunile montane de pe Valea Prahovei preferata mea a fost Sinaia.
Fiindcă e orăşel, nu chiar staţiune montană precum Buşteni şi, încă şi mai abitir, Azuga.
(Predealul şi Poiana Braşov îmi sunt străine).
Şi fiindcă încă mai păstrează ceva din aritocraţia din vremurile glorioase ale monarhiei - nu doar Peleşul ci întreaga ei arhitectură şi amplasare.
Însă cu Sinaia am avut, de vreo 4 ani încoace, cea mai bizară relaţie pe care o pot avea cu vreun oraş.
Şi încă nu m-am decis ce semnificaţie să dau întâmplărilor pe care le tot păţesc prin Sinaia.
Bon, prima pe listă - o păpuşă din aceea vrăjitoare.
Am ochit-o acum 4 veri la tarabele ce conduc drumul spre Peleş. Avea vreo 25 de cm înăţime şi costa, ţin minte, 25 de roni. Mi s-a părut scumpă atunci şi mi-am zis că rămâne pe altădată.
N-am mai găsit niciodată de atunci nici o păpuşă vrăjitoare precum aceea - fie sunt miniaturi acum, fie sunt înfrumuseţate, în timp ce aceea era urâţică foc, aducea bine cu ideea mea de vrăjitoare uscată de atâta răutate. Era tare haioasă călare pe mătura aia, cu părul ei gri zburlit.
Am revenit an de an de atunci la tarabele alea, dacă mai trebuia să precizez.
A doua întâmplare - acum 3 veri, am văzut prima veveriţă pe drumul spre Peleş.
Am pozat-o rapid de două ori, în ziua aia am făcut vreo 39 de poze la Sinaia în vreo câteva ore pentru ca, încercând cea de-a 40-a poză, să apăs şi într-o secundă să-mi şterg toate pozele făcute cu greu în ziua aia, rugând vreo 5 necunoscuţi să mă pozeze şi pe mine.
Întâmplarea numărul 3 - vara-toamna asta.
Un târg de bunătăţi şi suveniruri, desigur. La una din tarabe o gravură pe lemn (foarte frumoasă) cu celebra scenă a despărţirii din Casablanca (scena celor două profile, Ingrig purtând cu pălăria şi impermeabilul). Era 25 roni şi asta.
Şi iar mi s-a părut scumpă. După zece minute de rotit prin târg am descoperit că îmi rămăsese gândul la scena aceea gravată atât de expresiv pe lemn. Aşa încât m-am întors să o cumpăr.
Era singura ce se vânduse. (sunt unicat frumuseţile astea artistice, normal).
Şi cea mai recentă întâmplare - iarna asta, că deja suntem în iarnă.
Am mers special pentru un anume cocktail ( ce poartă chiar numele casei) dintr-un anume local din Sinaia.
Ghiciţi ce le lipsea ieri seară din meniul servit clienţilor !
Şi-acum nu ştiu cum să interprez toate bizareriile astea care mi se întâmplă la Sinaia, toate lucrurile pe care le ratez acolo, pe lângă care trec, le ignor iniţial şi-apoi încep o poftă nebunească pentru ele.
Ar putea să însemne că Sinaia nu mă are la suflet şi tot vrea să mă întristeze.
Sau din contră. Că Sinaia tot vrea să mă întorc la ea şi atunci îmi oferă încă un motiv şi-apoi încă unul şi tot aşa pentru care să-mi rămână gândul la staţiunea asta regală şi să-mi tot plănuiesc următoarea excursie.
?! ...
Fiindcă e orăşel, nu chiar staţiune montană precum Buşteni şi, încă şi mai abitir, Azuga.
(Predealul şi Poiana Braşov îmi sunt străine).
Şi fiindcă încă mai păstrează ceva din aritocraţia din vremurile glorioase ale monarhiei - nu doar Peleşul ci întreaga ei arhitectură şi amplasare.
Însă cu Sinaia am avut, de vreo 4 ani încoace, cea mai bizară relaţie pe care o pot avea cu vreun oraş.
Şi încă nu m-am decis ce semnificaţie să dau întâmplărilor pe care le tot păţesc prin Sinaia.
Bon, prima pe listă - o păpuşă din aceea vrăjitoare.
Am ochit-o acum 4 veri la tarabele ce conduc drumul spre Peleş. Avea vreo 25 de cm înăţime şi costa, ţin minte, 25 de roni. Mi s-a părut scumpă atunci şi mi-am zis că rămâne pe altădată.
N-am mai găsit niciodată de atunci nici o păpuşă vrăjitoare precum aceea - fie sunt miniaturi acum, fie sunt înfrumuseţate, în timp ce aceea era urâţică foc, aducea bine cu ideea mea de vrăjitoare uscată de atâta răutate. Era tare haioasă călare pe mătura aia, cu părul ei gri zburlit.
Am revenit an de an de atunci la tarabele alea, dacă mai trebuia să precizez.
A doua întâmplare - acum 3 veri, am văzut prima veveriţă pe drumul spre Peleş.
Am pozat-o rapid de două ori, în ziua aia am făcut vreo 39 de poze la Sinaia în vreo câteva ore pentru ca, încercând cea de-a 40-a poză, să apăs şi într-o secundă să-mi şterg toate pozele făcute cu greu în ziua aia, rugând vreo 5 necunoscuţi să mă pozeze şi pe mine.
Întâmplarea numărul 3 - vara-toamna asta.
Un târg de bunătăţi şi suveniruri, desigur. La una din tarabe o gravură pe lemn (foarte frumoasă) cu celebra scenă a despărţirii din Casablanca (scena celor două profile, Ingrig purtând cu pălăria şi impermeabilul). Era 25 roni şi asta.
Şi iar mi s-a părut scumpă. După zece minute de rotit prin târg am descoperit că îmi rămăsese gândul la scena aceea gravată atât de expresiv pe lemn. Aşa încât m-am întors să o cumpăr.
Era singura ce se vânduse. (sunt unicat frumuseţile astea artistice, normal).
Şi cea mai recentă întâmplare - iarna asta, că deja suntem în iarnă.
Am mers special pentru un anume cocktail ( ce poartă chiar numele casei) dintr-un anume local din Sinaia.
Ghiciţi ce le lipsea ieri seară din meniul servit clienţilor !
Şi-acum nu ştiu cum să interprez toate bizareriile astea care mi se întâmplă la Sinaia, toate lucrurile pe care le ratez acolo, pe lângă care trec, le ignor iniţial şi-apoi încep o poftă nebunească pentru ele.
Ar putea să însemne că Sinaia nu mă are la suflet şi tot vrea să mă întristeze.
Sau din contră. Că Sinaia tot vrea să mă întorc la ea şi atunci îmi oferă încă un motiv şi-apoi încă unul şi tot aşa pentru care să-mi rămână gândul la staţiunea asta regală şi să-mi tot plănuiesc următoarea excursie.
?! ...
La Sinaia m-as vrea acum
vineri, 14 octombrie 2011
Ufff, vreau la munte cu atâta poftă de parcă ar fi cald şi bine afară.
Ba chiar mă gândeam zilele astea, cu frigul de afară, cum o mai fi oare în Vila de vânzare 'Cutare' din Sinaia, că la ei era frig bine încă din septembie, iar căldură nu se dădea. Nah, casă veche din celea ce-mi plac mie, camere spaţioase cu tavanul înalt, de-ţi dau impresia ori că eşti prinţesă într-un palat, ori pitic într-o casă de uriaşi.
Eh, şi cum am dat eu de stres săptămâna asta, la mine remediul e în dor de ducă, de fapt în plecare către munte, dacă prin străinătăţuri nu-s posibilităţi.
Cu cât cresc frustrările şi anxietăţile în mine, cu atât mai mult simt nevoia organică de munte. Nu-i de mirare deci reacţia mea prin zilele astea.
Ei, şi-n contextul ăsta, dimineaţă tocmai ce aud la Wyl fm la ştiri : 'târgul bunătăţilor între 14 şi 16 octombrie la Sinaia'.
În primă fază am crezut că anunţă ceva pentru săptămâna următoare.
Apoi mi-am dat seama şi m-au apucat nervii : apăi acum spun şi ei?, că doară azi deja e 14!
Ei, la târgul bunătăţilor mi-a rămas gândul. Acolo mi-ar fi locul. Adică printre must şi o plăcintă caldă cu mere, unul din mult-poftit-anul-ăsta şi cealaltă din cu-poftă-amintită-din-septembrie-ăsta.
Ba chiar mă gândeam zilele astea, cu frigul de afară, cum o mai fi oare în Vila de vânzare 'Cutare' din Sinaia, că la ei era frig bine încă din septembie, iar căldură nu se dădea. Nah, casă veche din celea ce-mi plac mie, camere spaţioase cu tavanul înalt, de-ţi dau impresia ori că eşti prinţesă într-un palat, ori pitic într-o casă de uriaşi.
Eh, şi cum am dat eu de stres săptămâna asta, la mine remediul e în dor de ducă, de fapt în plecare către munte, dacă prin străinătăţuri nu-s posibilităţi.
Cu cât cresc frustrările şi anxietăţile în mine, cu atât mai mult simt nevoia organică de munte. Nu-i de mirare deci reacţia mea prin zilele astea.
Ei, şi-n contextul ăsta, dimineaţă tocmai ce aud la Wyl fm la ştiri : 'târgul bunătăţilor între 14 şi 16 octombrie la Sinaia'.
În primă fază am crezut că anunţă ceva pentru săptămâna următoare.
Apoi mi-am dat seama şi m-au apucat nervii : apăi acum spun şi ei?, că doară azi deja e 14!
Ei, la târgul bunătăţilor mi-a rămas gândul. Acolo mi-ar fi locul. Adică printre must şi o plăcintă caldă cu mere, unul din mult-poftit-anul-ăsta şi cealaltă din cu-poftă-amintită-din-septembrie-ăsta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
