Ceausescu a inceput, ONG-urile au continuat si aici am ajuns

Cifra auzita de dimineata la radio : 130 de ploiesteni muscati de caini de la inceputul anului. Abia am dat gata luna ianuarie.
Se pare ca si cainii gandesc cam la fel, dar invers : deja sfarsitul lui ianuaria si abia de-am dat gata 30 de picioare de ploiesteni.

Daca mai aud de ligi de aparare a cainilor ... pun pisicile pe ei !

Egiptul vazut din Romania - sau evolutia unei stiri

Saptamana trecuta, luni
La teve aud o stire mai scurta decat un spot publicitar - in Albania sunt manifestari de strada, 3 oameni impuscati. Un pic socant, totusi, o tara europeana.
In zilele urmatoare ciulesc urechea, nimic despre Albania, manifestatii, morti, nici macar despre Albania, impacari, invieri.

Joi seara
Cu ochii la Gadea pe Antena 3 ma frapeaza o reclama la Egipt. Reclama, absolut superba, mi-e cunoscuta de anul trecut de pe Eurosport. Dar nu-mi amintesc de cand a inceput Antena 3 sa faca reclama la turism, mi se pare ironica optiunea adverstiser-ilor.

Vineri la amiaza
Pe Antena 3 stirile anunta revolte de strada in Egipt. In primul moment cred ca nu am auzit bine si ca in sfarsit s-a reluat firul stirilor despre bietii albanezi.
Cand colo nu, cica acum e Egiptul.
Nu mai inteleg nimic.

Sambata
Pe toate canalele se discuta despre miscarile de strada si protestele violente din Egipt. Ba chiar mai mult, se pare ca revolte sunt in tot Nordul Africii, Tunisia, Algeria, Iordania ...

Ce inseamna dom'le stirile dinamice si informare in timp real, acoperire informationala globala si toate cliseele progresului tehnic de azi ! Carevasazica pleci la inceputul saptamanii cu revolte in Albania si, din una in alta, pana la sfarsitul saptamanii, afli ca revoltele au ajuns in Egipt. Despre cele europene nu ti se mai spune nimic, probabil n-au fost atat de spectaculoase!

Acum partea nasoala e sa zicem pentru cei ce au calatorii de efectuat in zone turbulente. Cam nasol sa te sui in avion catre o tara care mocneste, iar de la teve sa nu afli decat o saptamana mai tarziu. E drept, o sa-mi spuneti, pentru informare avem net-ul.

Totusi, regret stirile comuniste : durau juma de ora, mai putin decat acum, aveam 20 de minute cu tovarasul comandant suprem si tovarasa sa, e drept si asta, insa aveam si 10 minute de externe.
Altfel cum as fi stiut eu de Mobutu Seseseko si de Yasser Arafat si cum ai fi stiut cum arata un arab cu turban in patratele??

Acum avem stiri de o ora, ii vedem (in functie de televiziune) 45 de minute fie pe Gheorghita si oasele Vasilicai, fie pe tovarasul comandant si mini-tovarasul sau, fie pe contestarii tovarasului comandant de tara si nava. Avem 10 minute de publicitate. Si mai avem 5 minute de externe, de unde aflam cum arata o vedeta batuta, un actor la o gala de premiere, un catelus de la Casa Alba.

p.s. revenind un pic la Egipt, cu ocazia revoltelor astora am aflat ca ar exista 500.000 romani acolo. Juma de milion?! S-au dus vremurile cand turcii erau cata frunza, cata iarba, vad ca acum romanii sunt cat buruienile peste tot. Totusi, cum 500.000 romani in Egipt? Unde? Si de ce? Si daca e adevarat, atunci pe cand estimam ca o sa mai avem 500.000 romani ... in Romania?

Isi mai aminteste careva?

Mie imi plac coincidentele. Si-acum daca tot am dat peste o astfel de coincidenta frumoasa, cum as putea eu sa n-o transform in postare pe blog?

Ieri noapte am motait cu radioul deschis. Cu Wyl fm, desigur. Ii ascult mereu cu surprindere, ma banuiesc de dedublare din pricina radioului asta - difuzeaza fix muzica care-mi place mie, multe cantece care imi sunt dragi si cu care am crescut, de parca eu le-as face play-list-ul, doar ca nu imi amintesc sub nici o forma cand il intocmesc.

Ei, si ieri noapte m-a trezit din somnoreala un alt cantecel uitat, din cele pe care le consideram "usurele" pe cand le ascultam in anii '90 si pe care acum le ascult cu mirare constatand ca ... "nu se mai face muzica asa ca altdata". (se pare ca am ajuns la varsta la care trecutul e ridicat la rang de glorie.)

Iar adineauri am gasit pe blogul lui Eduard un alt cantec dintre nostalgiile mele.

Asa ca nu ma mai abtin si va las si eu cantecelul meu nostalgic de ieri noapte. Sper sa va placa!
Interesant e ca la mine nostalgia se cupleaza cu ritmurile alerte si cu pofta de dans. E clar - toate sunt aiurea la mine!
http://www.youtube.com/watch?v=eBLHGOcv7rw&feature=related

Dragul meu Orange nu e foarte transparent

Eu sunt printre persoanele din pricina carora furnizorii de servicii continuie sa taie padurile - n-am vrut sa renunt la facturile pe hartie.
(cine ma cunoaste stie si problemele cu tehnica pe care le tot am, insa cred ca furnizorul de net nu m-ar intelege daca i-as motiva neplata facturii prin imposibilitatea de a-mi deschide mail-ul).

Astazi insa Orange s-a intrecut pe sine : mi-a trimis doua (2) foi.
Pe cea de-a doua scrie dupa cum urmeaza
"Prin programul Orange Thank You ai cumulat pana in prezent 137 de puncte Thank You, din care ai consumat 137 puncte. Acum ai 0 puncte Thank You pe care le poti folosi dupa regulile acestui program."

Oare or fi vrut sa imi atraga finut atentia ca prea ma infrupt din punctele Thank You? E un mesaj criptat?
Ma tot gandesc de cand am citit foaia si inca nu i-am descifrat intelesul.

Gandul saptamanii

M-am uitat ieri, pentru a nu mai stiu cata oara, la Stapanul Inelelor. Am sa scriu o data despre trilogia asta, pentru mine e mitologie mai pura decat toate legendele Olimpului.

Insa acum as vrea sa cadeti pe ganduri macar 30 de secunde la una din vorbele lui Gandalf, e o intreaga filosofie de viata aici :
"There was never much hope. Only a fool's hope."

Sa fim nebuni dara, daca e singurul mod de a indrazni!

Zi-mi cum te exprimi, ca tot nu pot sa-ti zic cum esti!

Politia a iesit iarasi la produs bani in marginea trotuarului. Infractorii vanati astazi - cei ce aveau pasageri copii fara centuri de siguranta cuplate.

Normal ca n-am inteles exact care e legea, daca centura e obligatorie si pe locurile din spate, sau daca e obligatorie doar pentru copii. Reportajul era cam haotic.
De fapt la noi asa arata stirile : 75% caterinca si 25% dezinformare. Informatia trebuie intuita, jurnalistii de azi se feresc ca de gripa anagramata sa furnizeze o stire simpla, exacta si utila.

Jurnalistii sunt insa tari in demonstratiile de entertainment, fara vreo utilitate pentru mine, privitor.
Prin urmare am muscat si eu momeala azi si m-am amuzat la stiri (!), iar acum v-o pasez mai departe, sa va amuzati si voi cu un nene din reportajul cu amenzile rutiere :
Reporter: Aveti un copil pe bancheta din spate. Care nu poarta centura. Stiti ce i se poate intampla unui copil daca dumneavoastra puneti o frana brusca?
Infractorul rutier proaspat amendat: ... iiihh, se tranforma in ghiulea!

Curiozitate personala - omul era mucalit?, cinic?, avea o problema de exprimare?, sau era pur si simplu poet?
Cate mistere intr-o singura replica !

Ploiesti-ul meu personal

Nascuta in Ploiesti, crescuta tot pe-aici, dependenta de Ploiesti. Cu toate astea ...
Acum imi dau seama ca nu pot recomanda nici un locsor din orasul meu.

In urma cu ceva ani frumosi un prieten banatean ma intreba ce vreau sa spun prin "sunt ploiesteanca, desigur!" - sunt mandra de asta sau, din contra, sunt nemultumita?

PARADOX PRIM :
Eram, si am ramas, incantata de orasul meu. Cu toate astea nu pot recomanda nimic de-aici vreunui strain.

PARADOX SECUND :
Pe cand eram mica Ploiesti-ul imi parea mare si important. Si-mi placea asta. Cu cat ... ma maturizez (ce-mi mai plac cuvintele astea eufemistice pentru realitatile incomode) Ploiesti-ul mi se pare mai mic si mai provincial. Si-mi place asta si mai mult.

DECADEREA ORASULUI :
Adevarul e ca Ploiesti-ul e orasul unde nu se intampla niciodata mai nimic, orasul in care oportunitatile nu se inghesuie pe nici o latura : nici oferte de job-uri, nici cine stie ce oferte de petrecere a timpului liber, nici parcuri senzationale, nici privelisti panoramice, nici evenimente culturale.
Maxim 3 concerte pe an, maxim un film rulat pe zi intr-un cinematograf de maxim ger, maxim un meci de baschet pe saptamana si cam atat, maxim un festival de folk pe an.
S-a dus el hipodromul, s-a dus cinematograful plin, o formatie precum Urma tranziteaza cel mult centura Ploiesti-ului in drum catre vreun oras mai mare, mai potent in public si in banet.

DEPERSONALIZAREA GENERALA:
Evolutia obiceiurilor, progresul mentalitatilor, ah, dezvoltarea urbanistica!
Acum o luna de zile mergeam la pas pe strada pe care merg de ani de zile si bagam de seama cate case noi s-au ridicat. Si-mi dadeam seama ca nu imi mai pot aminti nici sub hipnoza probabil care au fost casutele sacrificate, cum aratau ele, cat de degradate erau.
Desi, repet, trec de ani de zile pe-acolo.

Lunar mai dispare cate o casa ce are sigur o poveste, mai dispare cate un barulet, mai da faliment cate un magazin de unde obisnuiam sa-mi cumpar cine stie ce nimic.
Normal, asta se intampla in toata tara, Ploiesti-ul e in tendinte aici, daca la capitolul oportunitati facea nota distincta.

Cu toate astea, sunt atasata de "satucul" meu ca de nici un altul. Si e normal sa fie asa.
Fiecare e atasat de locurile in care a copilarit, de stradutele pe care s-a plimbat in adolescenta. Ne leaga de orasul in care crestem amintirile noastre, stradute banale ce ne spun multe, baruletul unde ne-am imbatat de pomina, clubul in care am dansat de-am uitat de noi, parcul in care ne plimbam de mana cu iubirea cea mare.

Fiecare oras are barulete, multe poate mai alese decat cele de-acasa.
In orice oras gasesti parcuri, multe poate mai impresionante decat cele de-acasa.
Oriunde exista stradute frumoase, multe poate mai pitoresti decat cele de-acasa.
Cu toate astea nici unele nu-s ale noastre, toate sunt straine si ne vor ramane distante.

Singurele locuri personale sunt cele din orasul natal, fiindca le-am individualizat prin intamplarile noastre.
De-asta e trist cand vezi ca s-a inchis si barul unde obisnuiai sa iesi cu colegii, ba chiar acum nu mai exista nici cladirea, s-a demolat casuta pentru o cladire semeata, urata si neutra de birouri.
Si tocmai de-asta e important sa iti pastrezi Ploiesti-ul cu tine, ca nu se stie maine daca il mai poti revedea sau arata altora.

Eu una asa fac. Am si eu, ca fiecare, un Ploiesti personal, numai al meu.
Doar ca Ploiesti-ul meu nu poate fi vandut, inchiriat, demolat : il am in minte.
Ce ziceam la inceput? Ca nu pot recomanda nimic din oraselul meu? Nici nu vreau.
Gasiti-va mai bine orasul vostru personal si, dupa ce l-ati conturat, purtati-l bine cu voi, ca eu n-am de gand sa vi-l imprumut pe al meu !

Evenimentele de pe Facebook - promovare fara folos

Am facut o baie relaxanta intinsa pe-o ora, doua fantezii si trei planuri.
Insa dupa n-am avut ce face si mi-am deschis mail-ul, la orele 22.

Fix cat sa gasesc o invitatie la o seara Depeche Mode intr-un club din Ploiesti pentru seara asta la orele 19.30.
Eu sa lipsesc la o astfel de seara? Nici daca am febra! Cu conditia sa aflu de evenimentul DM macar inainte sa inceapa.

Bun, e foarte utila promovarea evenimentelor prin intermediul fb-ului in contextul in care anuntul vine direct la tine, nu tre' sa-l cauti. Numai ca daca anuntul nu e facut din timp promovarea serveste doar drept motiv de oftica pentru potentialii doritori carora li s-a fluturat pe sub nas ce au pierdut.

Cu atat mai rau pentru clubul cu pricina, au pierdut o dansatoare de Depeche pentru seara asta.

Stire de ultima ora

Pentru ca un cineva anume nu isi mai incape in pene de modestie si n-as vrea sa se umfle in halul asta tocmai din pricina mea, sunt nevoita sa postez vestea asta.

Va anunt ca omuletul de zapada creat ieri a rezistat, spre surprinderea mea, peste noapte.
Ba chiar a rezistat si peste tentatiile cainilor si pisicilor vagaboande din preajma blocului.

Dovada e in stanga, azi pe la orele 13. Intact, cu tot cu caciula, cravata, catarama si frunza, cum a fost dotat.

Din pacate insa am descoperit ca este betiv. L-am gasit cu nasul in zapada, iar dupa ce l-am ridicat n-a stat drept nici macar pentru poza, dupa cum se vede.

Cel putin are ochii mai rotunzi decat ai mei momentan.
Eu una trec la un ceai cald, ceea ce va doresc si voua, daca nu cumva trisati cu un vin fiert la care n-am primit invitatie.

p.s. creatia din chenarul rosu nu imi apartine, rog sa nu ma felicitati. E opera unui artist intr-o devenire continua. De a carui generozitate putem beneficia si noi fiindca am primit acceptul lui de publica pozisoara de fata.
Din pacate artistul normal ca si-a lasat opera incompleta (dupa cum mi-a explicat mie cineva ca obisnuiesc sa procedeze asiaticii si ii multumesc ca mi-a povestit ideea asta), asa incat Omuletul betivan de zapada nu are nume.

Snowball fight, holiday feeling, a walk in the park

Asa a aratat Ploiesti-ul azi dimineata. Eu zic ca frumos.

Am avut parte de doua ore de plimbare prin zapada, vant taios la obraji (ca altceva nu i-am lasat la dispozitie), zapada cazuta din copaci peste capul meu fix cand barfeam eu vremea, zloata pe la traversari si-un pic de viscol.

Am avut si-un moft de a merge pe unde era zapada mai neumblata. Si mi l-am facut. Asa incat pentru prima oara dupa multi ani, din copilarie, am ajuns acasa cu sosetele umede si a trebuit sa-mi plasez cizmele direct sub calorifer. Pana maine se usuca umezeala si se crapa si pielea de atata uscat. Dar cel putin mi-am facut placerea. Ca totusi nu-mi permit sa ma trantesc in zapada. Desi as vrea.

Am avut parte si de-un omulet de zapada cu echipament complet si cu un strop de culoare, ba chiar si cu centura la catarama. Da' nu pot demonstra ca nu mint fiindca n-am acceptul autorului sa ii postez opera. Am doar acceptul de a-l lauda, ca de obicei.

Am avut parte pe drumul de intoarcere, pe la inserat, si de-o iluzie cu sunete de sanie cu clopotei. Era doar viscolul, desi daca vedeti vreo sanie trasa de cai sa-mi ziceti, ma inscriu pentru o plimbare.

Intr-un cuvant, am avut parte de multe azi. Sper ca drept urmare sa nu am parte si de-o raceala. Sa nu ma intrebati apoi de la ce mi s-a tras.

Voua cum v-o fi fost zilele astea?

p.s. daca titlul vi s-a parut foarte dulceag in formulez si in romana : Tablou de iarna ploiesteana - romantism si caini vagabonzi.