Despre pariuri - cum sa nu pierzi nici unul

Intr-un pariu tinut cu cineva miza cea mare nu e niciodata cea la vedere. La urma urmelor majoritate pariurilor oamenilor normali (nu a fraierilor de anvergura precum mi-s eu) se fac pe cate-o bere.
Miza reala a unui astfel de pariu minor e insa doza de orgoliu inclusa.
Un pariu e o inclestare intre dorintele celor doi de a avea dreptate, de a demonstra, fiecare, ca e stapan pe cunostinte, logica, sau ce-o mai fi inclus.

Pe vremea asta acum doi ani un cineva anume imi dadea o lectie, in stilul lui indirect si fara menajamente, despre cum nu trebuie niciodata sa pui vreun pariu. Nici cand logica sau intuitia iti susura ademenitor ca sansele de castig sunt de 100%. Ceva intotdeauna poate sa iti scape, deci nu tine vreun pariu cu nimeni!

Am pierdut atunci. Si, cum ma aruncasem intr-un pariu mult peste potentialul meu, inca nu mi-am onorat pariul pierdut-lectie castigata.

Ieri seara prin urmare am fentat orice tentatie a lui "sigur EU am dreptate", desi orgoliul pisca rau si tentatia e mare si la mine.
Totusi, la fel de rau pisca si curiozitatea.
Asa incat astazi am cautat pe net, sa vad de ce intalneam atata siguranta in contrazicerea spuselor mele.
Si-am vazut !

Waven, ai avut dreptate - un site barfo-monden anunta despartirea lui Lance de Sheryl ca avand loc in 2006.
Iar ultimul TdF castigat de Lance a fost cel din 2005.

De unde rezulta ca eu fie am o relatie proasta cu cronologiile (ceea ce e adevarat), fie nu o asociasem pe Sheryl cu finalul victoriilor texanului. (ceea ce e evident. ca nu adica).

Aditza, uite cum in sfarsit suntem categoric de aceeasi parere. Si uite ca o data nu te pot contrazice nici cu virgula din procentaj! Si doar asta e una din cele mai dulci placeri ale mele!

Ah, da. Si revenind la titlu : cum sa facem sa nu pierdem nici un pariu vreodata? Ce n-a fost clar? Nu pariati !