Da, bun, bun! N-am copii, e drept - eu imi sunt de ajuns. Cu toate astea am citit de curand inca o carte din cele considerate literatura pentru minori. Nu mai citisem asa ceva de vreun an, deci a mers bine.
Din cate va dati seama, inca nu mi-am anchilozat intr-atat imaginatia incat sa nu-mi mai placa aiurelile. Si asta nu doar in literatura, desi probabil ca nu-i un lucru cu care ar trebui sa ma laud.
Ramanand totusi la domeniul asta literar, cea mai recenta patanie a mea se numeste "Viclesuguri de-a dreptul ucigatoare", scrisa de o tanti pe nume Debi Gliori.
Autoarea are o imaginatie lasata libera, numai buna pentru a scrie carti de copii.
E insa la fel de adevarat ca, asa dupa cum arata chiar titlul, si cartea asta are de-a face cu vrajitoria intr-o anumita masura, precum are majoritatea cartilor scrise dupa "Harry Potter".
Scrisa cu umor si imaginatie, "Viclesugurile" lui Gliori se citesc rapid fiindca au formatul plin de suspans al unei carti politiste.
Bine, tocmai aici intervine constatarea mea mirata.
Altdata cartile de copii erau pline de istorioare moralizatoare, erau dulcele si oarecum rupte de lumea moderna.
Avem aici insa de-a face pe de o parte cu o mama cu aspiratii la studii de vrajitoare, dar si cu o echipa de muncitori cam interlopi, cum ar veni, din mafia imobiliara, cu un castel de sapte sute de ani, dar si cu o masina de nivelul saloanelor internationale actuale.
Si binoamele extremiste pot continua.
Totusi , nu ma asteptam sa gasesc chiar informatii despre bio-inginerie si chestii ce tin de etica ingineriei genetice. Gasim in cartea lui Gliori informatii despre crearea clonelor, dar si efectele secundare in cazul utilizarii iresponsabile a procedurilor. Totul desigur, in modul inventiv, umoristic si aiuristic al unei carti pentru copii.
GLORIE SI RECUNOSTINTA LUI J.K. ROWLING DIN PARTEA CELOR PE CARE I-A IMBOGATIT
Spuneam ca dupa aparitia lui "Harry Potter" cartile de copii au virat-o toate inspre fantastic si magie.
Nu am de gand sa scriu aici un elogiu la adresa scriitoarei britanice, desi l-ar merita, pentru "remagnetizarea" cartilor in lumea copiilor de azi.
Insa cred ca toti cei ce i-au calcat pe urme in aceasta literatura ii sunt mult mai datori decat se vede initial.
Pana si economia unei carti precum e cea a lui Debi Gliori a avut de castigat. Autorea n-a mai trebuit sa explice cum stau lucrurile cu abilitatile magice, cu Incuiatii, cu potiunile si toate celelalte pe care J K Rowling le-a insirat pe pagini intregi.
Pur si simplu epigonii ei au preluat conceptele, regulile si metodele de functionare ale lumii magice gandite de catre britanica.
EVOLUTIE, CA SA NU-I ZICEM INVOLUTIE, IN LITERATURA PENTRU COPII
Interesant cum astazi literatura puberilor poate fi chiar "imbulinata", cu tot atatea avertismente pentru cei mai slabi de ingeri. Sau de scarba.
Desigur, asta e un alt drum deschis tot de "Harry Potter".
Caci si aici, in "Viclesugurile de-a dreptul ucigatoare", avem de-a face cu tentative de crime, ba chiar cu morti nu tocmai naturale.
Si, tot precum in cazul aventurilor baiatului cu cicatricea, daca va ingretosati mai usor, atunci in timpul lecturii va sfatuiesc, ba chiar insist sa va abtineti de la orice "bite to eat", vorba unui personal de film.
Bine, acum si eu nostalgica si neadaptata. Daca am crescut cu basmele nemuritoare ale diferitelor popoare (asa era colectia de carticele, nu eram eu poliglota) ma astept ca lumea sa fi stat in loc!
Totusi, finalul cartii cu Viclesuguri ucigatoare (ambele cuvinte isi gasesc acoperire) consta in faptul ca personajele se imbogatesc pe neasteptate si cu nemiluita. Si-apoi se imbogatesc inca o data.
Ceea ce ... da-o'ncolo, ca-i prea de tot!
Deci nu tu morala "binelui mereu invingator" si nu tu optimistul "si-au trait fericiti pana la adanci batraneti".
In locul astora "banul invinge totul", plus "si-or putrezi bogati pana in zilele noastre!".
Generatia de maine promite mult, mi-am dat seama inca de pe cand am vazut desenele cu Dexter : eu, care mi-am dorit mereu protectia unui frate, am ramas marcata de revelatia "ahh, idioata de sor'mea!!".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Nu stiu ce sa zic... Daca o fi bine sau nu incotro se indreapta literatura pentru copii si nu numai. Eu una, daca as avea acum un copil, as alege foarte atent ce citeste si ce nu. In definitiv,aceste povesti te marcheaza "pe viata", cresti cu ele, ba poate chiar iti gasesti si un model in viata... Asa cum nu sunt de acord nici cu desenele animate cu roboti, avatare si diverse aratanii care se casapesc intre ele de mama focului.
Da, vorba ta, morala e cam aiurea. Nu stiu cat au de invatat din asemenea carti. In fine, nu-mi bat capul.
Am fost protejata fratelui mai mare si nu am auzit niciodata replica lui Dexter, stiu, a fost frati'miu de treaba. Dar s-a intors roata. Am si un frate mai mic, numai ca eu nu-s asa de treba :)))
Da, si el citeste balarii din categoria prezentata de tine.
Irina, din pacate nu prea stiu in ce masura un parinte mai are astazi atata control asupra lucrurilor cu care vine in contact copilul, fiindca nu e vorba doar de lecturi.
Cum spuneai si tu, un model conteaza enorm, iar de modele vai de mama lor suntem bombardati zilnic.
Lillee, am citit la tine ca ai fost norocoasa avand un asa frate mai mare.
Insa pentru fratele tau mai mic, chiar daca citeste sau se uita la alde Dexter, nu-mi fac probleme : e suficient sa mosteneasca umorul familiei si are suficienta detasare fata de tampenii.
@Mihaeladm: merci, sper sa fie asa. Este un pusti inteligent si pana acum nu am motive sa ma indoiesc de asta. :)
Trimiteți un comentariu