Ganduri pe-o margine de bine pornite de la Leapsa de bine

Anul asta am aflat si eu ca binele urmeaza traiectorii de bila pe teren denivelat de golf - stabilesti tinta, ochesti linia dreapta, dar bila deviaza la un moment dat si nu mai ajunge nicicum la tinta.
Am mai aflat tot anul asta ca poti sa faci bine si fara sa-ti dai seama (am beneficiat de fapt de asa ceva.)

Stiam de mult timp ca binele nu e intotdeauna povestibil. Ca de multe ori e de gasit printre fapte, la fel ca si geamanul sau vitreg, raul.
Si stiam ca-s multe feluri de-a face bine, nu neaparat gesturile pe care poti sa le enumeri in "am donat atat" sau "am imprumutat cu atat" sau "am ajutat atatea batrane sa treaca strada".

Binele e mai ales in lucruri care nu se pot numara si nu se pot enumara. E sa fii langa cineva la greu, sa fii sincer cu cineva, sa oferi o parere sau chiar un sfat cand ti se cere, sa faci pe cineva sa rada, sa distragi gandurile cuiva, sa scoti pe cineva din casa, sa dai incredere cuiva, sa nu-l menajezi cu vorbe false, sa nu-i incurajezi iluziile, sa-i spui simplu si fara floricele exact ceea ce gandesti.
Toate astea sunt formele binelui discriminate de societatea lui "mai mult, mai vizibil" in care traim.

Anul asta am aflat si ca binele poate porni ca bine, dar pana se rostogoleste total se poate transforma intr-un bulgare de rau. Eu, caraghioasa de mine, am reusit si asta. Am vrut sa menajez pe cineva si am facut acest bine intr-un fel atat de intortocheat incat am sfarsit prin a face rau unei alte persoane tare dragi. Si care sper ca stie ca nu am avut asta in intentie, fiindca oricum nu mai pot indrepta vreodata intamplarea la care am contribuit.

Asa ca momentan sunt intr-o relatie de distanta fata de bine - cum ar veni ma tin departe de bine fiindca risc sa-i fac rau.

Iar cand astazi am citit de la Dragos leapsa pe care mi-a inaintat-o am stat putin sa ma gandesc. Cititi la el de unde a pornit totul. Ideea e urmatoarea : ar trebui sa povestim cate un lucru bun pe care l-am facut, ceva marunt, nu neaparat faptul ca suntem cu totii Superman in visele noastre.

Desi lucrurile marunte sunt cele care pot schimba lumea, de la Depeche citire !

Acum ma gandeam de pilda ca in lumea asta a blogosferei chiar exista un exemplu de om care face bine fara sa para, fara sa fie dulceag sau pozitiv. E pur si simplu atent la ce se intampla si e sincer in pareri. Dar o sa vedem cat rezista el, Waven, in postura asta.

O cam dau cotita cu faptele mele de bine, asa-i?
Un cineva anume mi-a atras atentia ca nu spun mai niciodata multumesc. Si da, avea dreptate.
Dar am decis sa-l ascult in felul meu.
Am inceput sa raspund cu multumesc zilnic. Multumesc cand imi cumpar paine, cand primesc o informatie, cand obtin un formular etc
Si daca vi se pare putin lucru sau inutil, pardon s-avem !
O data ca e un act de vointa sa iti exersezi zambetul si calmul replicand cu un simplu multumesc atunci cand esti luat la pertu de catre un functionar acru sau cand ti se tranteste ostentativ biletul de autobuz pe tejghea.
Apoi fiindca poate, prin contagiune, se va raspandi odata si-odata o atitudine civilizata, daca nu chiar una detasat-zambitoare.

Leapsa asta de bine eu cred ca ar putea merge mai departe la Mihaeladr, la FJ13, la Florin, la Sorin, la Aditza. Si mi-ar placea mie sa mai stiu si parerile lui Raul si Schtiel, dar pana la urma preia gandul cine doreste, daca pofteste.