Am mai trecut printr-o depresie majoră, acum mai mulţi ani, şi ştiu să recunosc rapid semnele.
- luni, în cele câteva secunde până în momentul în care să iau dicţionarul din raft, am uitat toate cele 3 cuvinte pe care intenţionam să le caut
- marţi nu am reţinut nimic din ce am citit, fiindcă nu puteam fi atentă la mai mult de două rânduri, nu pricepeam o iotă
- miercuri mi-am înroşit ochii de plâns incontrolabil, vreo 6 ore în şir
- joi dimineaţă am confundat orele şi am ajuns cu o oră mai târziu faţă de ora la care trebuia
- iar joi dupa-amiază i-am dat palpitaţii masive unui şofer, fiindcă am traversat cu câţiva metri în faţa maşinii. Nu am avut vrei intenţie sinucigaşă, m-am asigurat înainte de a traversa. Pur şi simplu nu am văzut maşina venind, deşi era mai mult decât vizibilă.
Asta a fost momentul critic.
De joi seară deja am început cu măsurile de redresare,
că ar fi păcat să nu prind măcar lansarea dvd-ului Depeche Mode din turneul la care am asistat şi eu.
Iar lansarea e abia la toamnă.
După ce mă mândream că începeam să îmi revin după dezamăgirea din ianuarie,
acum a mai venit şi porcăria asta de depresie.
Reuşisem să recuperez două kilograme în două luni,
acum, de joia trecută de când cu noua supărare, am pierdut la loc un kilogram.
Aşa că o iau de la capăt cu un program riguros de redresare.
Punct de plecare : 41 de kg, maşina pe care nu am văzut-o, deşi nu de dioptrii noi am nevoie, voinţa de a-mi reveni.
Evoluţie momentană, după ce de două zile am început să recurg la măsurile care trebuie să fie eficiente pentru mine ?
Azi am uitat că la orele 17 trebuia să fiu în centrul oraşului pentru o plimbare cu poveşti.
Ca să glumim puţin, poate că toate astea îs doar un simplu efect al faptului că de trei săptămâni am renunţat total la cafea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Cine a trecut prin depresii(si au trecut multi prin asa ceva) , prin dezamagiri, prin esecuri, prin iluzii (cine o fi scapat de toate astea?) invata pana la urma ca nimic nu trebuie luat prea in serios. Din pacate si aceasta atitudine are pretul ei, caci nu-i asa, totul are un pret. Entuziasmul e primul pierdut dupa care urmeaza si altele.Totusi mai rea decat orice e acreala :(
Cel mai naspa semn al depresiei (...mele) este starea aia de confuzie idioata care nu te lasa sa iei nicio decizie. Orice banalitate devine un razboi mental pentru ca nu ma pot aduna sa ma intorc cu picioarele pe pamant si sa ma decid naiba odata! depresia omoara vointa...cica iti trebuie vointa ca sa iesi din depresie, shit...
Trimiteți un comentariu