A fost o săptămână nebună. Şi va continua la fel , asta-i sigur. Mai vine şi răcirea vremii anunţată pentru sâmbătă. Va fi nevoie de căldură. Inclusiv umană.
A fost o săptămână nebună, ca într-un parc de distracţii : accelerată, surprinzătoare, cu spaime şi bucurii, dezamăgiri şi accese de entuziasm, printre temeri şi optimism.
Ar fi multe de povestit.
Deocamdată însă atât :
într-o zi de 5 octombrie se lansa primul album Depeche Mode.
Într-o zi de 5 octombrie, cea a lui 1981.
Acum 30 de ani.
Vineri voi bea un pahar în cinstea anilor ăstora. Pentru că, pe undeva, pot să mă aniversez şi eu, să-mi sărbătoresc norocul de a fi ajuns fan DM, bucuria de a vibra la muzica lor şi la tot ceea ce înseamnă Depeche.
Se afișează postările cu eticheta istorie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta istorie. Afișați toate postările
Cat nu esti de monarhist, nu poti contesta nobletea lor
joi, 8 septembrie 2011
Citeam ieri seară un pic despre Regina Maria, iar cum azi e sărbătoarea Mariilor şi cum vorbele ei m-au emoţionat teribil, am să vă las şi vouă un mic fragment.
Da, sunt eu socialistă, dar am şi mult respect pentru Casa Regală a României şi multă simpatie (nu găsesc cuvântul potrivit) pentru vremurile acelea.
Cuvintele de mai jos sunt extrase din testamentul Reginei Maria, iar după ce le-am citit n-am rămas decât cu o tandreţe infinită suspendată deasupra hăului unei întrebări : 'Doamne, cum or fi decăzut atât conducătorii ţării ăsteia?' :
"Ţării mele şi Poporului meu, Când veţi ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veşnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Şi totuşi, din marea dragoste ce ţi-am purtat-o, aş dori ca vocea mea să te mai ajungă încă o dată, chiar de dincolo de liniştea mormântului. [...] Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veşnicie vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare. Te binecuvântez, iubită Românie, [...] Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută. Am credinţa că v'am priceput: n'am judecat, am iubit... "
Da, sunt eu socialistă, dar am şi mult respect pentru Casa Regală a României şi multă simpatie (nu găsesc cuvântul potrivit) pentru vremurile acelea.
Cuvintele de mai jos sunt extrase din testamentul Reginei Maria, iar după ce le-am citit n-am rămas decât cu o tandreţe infinită suspendată deasupra hăului unei întrebări : 'Doamne, cum or fi decăzut atât conducătorii ţării ăsteia?' :
"Ţării mele şi Poporului meu, Când veţi ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veşnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Şi totuşi, din marea dragoste ce ţi-am purtat-o, aş dori ca vocea mea să te mai ajungă încă o dată, chiar de dincolo de liniştea mormântului. [...] Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veşnicie vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare. Te binecuvântez, iubită Românie, [...] Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută. Am credinţa că v'am priceput: n'am judecat, am iubit... "
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
