Facem toţi, mai mult sau mai puţin conştient asta :
continuăm discuţii ce ne enervează, ne uităm la filme doar ca să ne treacă seara, purtăm haine pe care vrem de mult timp să le aruncăm la coş.
E un soi de masochism mental inexplicabil, complăcerea asta în situaţii care nu ne aduc nici beneficii, ba chiar ne produc disconfort.
Eu tot exersez atracţia asta dezagreabilă cu literatura concentraţionară.
Nu mă face să mă simt bine deloc citind cărţi despre viaţa deţinuţilor politici.
Cu toate astea, continui să citesc astfel de cărţi.
Am început azi 'Întuneric la amiază' a lui Arthur Koestler. De ce o fac oare?
De ce, dacă se presupune că noi căutăm plăcerea prin toate acţiunile noastre, de ce nu putem să ne abţinem ferm de la tot ceea ce ne induce stări tensionate?
E atâta bine în jurul nostru încât simţim nevoia să îl compensăm cu nişte senzaţii neplăcute?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Facem pentru ca trebuie, incercam sa ne depasim limitele cat mai mult, as ar fi unele din motive.
Bine unii sunt si mai nebuni, sunt obligati!
Probabil este nevoia subconstienta a omului de a stii ca altii au trait sau traiesc mai rau decat el.
Aleena, tocmai asta, ca nu sunt obligata sa citesc astfel de literatura. Nu trebuie, nu imi place, si totusi continui sa o fac.
Inteleg sa tragi din dinti sa mergi la un serviciu ce nu iti face placere : trebuie.
Dar pe mine tot nu ma inteleg. :)
Vienela, poate ca o fi un motiv ascuns si asta.
Desi nu simt nevoia sa ma compatimesc in vreun fel, ba chiar mi se pare ca trec printr-o perioada de optimism. :)
Defapt tie-ti place sarazi
De-aia vii tu pe blogul meu :D
Doamne cum am scris.....
Te rog, desparte cuvintele
Si nu, nu e o rugaciune catre Cel de sus, ma adresez tie :)
Hapi :))) cum sa despart cuvintele scrise de tine? Pai tu chiar ai vrut sa ilustrezi mesajul, e amuzant asa, e un soi de ghicitoare.
Dar ai dreptate, da, imi place sa rad si da, stiu ca la tine e aproape garantata portia. ;)
Trimiteți un comentariu