Cel mai neobisnuit cadou

Da, l-am primit deja. Ieri.

A constat într-un supliment de 600 de pagini ce mi-au fost oferite ca studiu suplimentar.
Pentru că am manifestat interes şi abilităţi pentru acel domeniu.

Cu alte cuvinte recompensa priceperii este ... încă o cogeamite de exerciţii.
Dar nu oricum, ci oferite cu drag pe post de cadou.
E ca şi cum un bucătar ar primi cadou o căruţă de cartofi, să-i gătească el cu drag cum ştie el.

Ştiu că mai am lepşe restante de la Vladimir şi nu numai.
Dar nu mă pot abţine să nu îmi manifest curiozitatea, dacă vor vrea să-mi răspundă
Rudolph (una din lepşele pe care mi le-a oferit e foaaarte pe gustul meu, deci aştept să fiu într-o zi foarte proastă că să răspund la ea, pentru a-mi echilibra starea)
Florin,
Andrei (ştie el de ce îl întreb tocmai despre asta acum),
Adelin şi
Radu.
Care a fost pentru voi cel mai neobişnuit cadou primit?

Eu una văd că în ultimii 3 ani tot am parte de cadouri inedite, dar ăsta a fost al doilea (după blog) ce m-a pus la treabă. Îmi doresc să continue seria cadourilor ce mă scot din rutină (mentală sau fizică).

Aaaah! Adica functionarele bancare si umorul sec. Si inimioara mea

Întâmplare reală de-a mea, n-are importanţa banca, ci domnişoarele adorabile.

În septembrie am mers de 3 ori la bancă să primesc un card nou în locul celui care expirase. Prima oară am şi martor că am stat peste jumătate de oră la birou şi nu din cauza pretenţiilor mele, ci din cauza confuziei funcţionarei.

Duminică am vrut să-mi cumpăr bilet la concertul Depeche şi, supriză, site-ul mi-a scris că tranzacţia nu se poate efectua. În condiţiile în care tocmai îmi alimentasem contul special pentru biletul ăsta, cu suma necesară.

Astăzi merg la bancă şi, norocoasa de mine, mi s-a oferit gratuit o senzaţie de înmuiat picioarele :
de la bancomat mi se arată că soldul meu e 0 roni.

Intru să întreb ce s-a întâmplat cu banii mei şi aflu :
'Păi banii îi aveţi în contul celălalt.'
Care dracu' cont celălalt??? deja mă şi gândeam că vreun unghi bogat (şi aproape putred) pe care nu-l cunosc mi-o fi deschis vreun al doilea cont ...
Mă lămureşte domnişoara :
'Când v-am dat cardul cel nou v-am deschis un nou cont.'

Ufff, bate-le-ar inteligenţa să le bată pe fetele Moşului !
Deci donşoarele mi-au deschis un cont nou fără măcar să-mi spună :
'şi prostovanco de clientă ce eşti, vezi că nu-ţi dăm card pentru contul pe care ai banii,
dar îţi facem un cont nou pe care ai 0 lei şi pentru ăsta îţi dăm card.'

Îmi vine greu să înţeleg logica fetelor ce lucrează la bănci :
probabil de la atâtea programări la coafor li s-o mai fi stricat ceva din soft!
Sau o fi de la frustările generate de salariile mici din bănci.

Lectie de viata, din viata unei proaste

Sunt o fire atât de blândă că îs luată de proastă. Fiecare cunoaşte pe cineva de felul ăsta :
o persoană atât de calmă încât ai impresia că te poţi purta cu ea oricât de urât că oricum nu îţi va reproşa nimic, nu îşi va schimba comportamentul şi, mai ales, nu îţi va răspunde cu aceeaşi monedă.

Toate ca toate, până mă jigneşti. Am şi eu o limită dincolo de care nu pot trece.
Iar atunci când m-am supărat, apăi clar o să-mi schimb atitudinea.
Mă enervez rar, dar bine. Şi sigur atunci motivul meu e unul serios.

Nu ştiu dacă aţi constatat vreodată, dar persoanele blânde ca mine au parte de un tratament bizar în societate.
Mai întâi lumea ştie că îţi poate turna oricâte 'zoaie' (cuvinte sau comportamente) şi chiar se distrează pe seama asta.
Când în cele din urmă dai replica şi răspunzi că nu accepţi un tratament injust ... atunci lumea brusc îţi reproşează 'impertinento! Cum îndrăzneşti să deschizi gura? Cum îţi permiţi?'

Morala :
pentru cei calmi ca mine - Nu îi lăsaţi pe ceilalţi să vă ia de proşti, o să vă fie tare greu să ieşiţi din atitudinea asta!
pentru cei ce cred că pot jigni oricând o persoană calmă - Feriţi-vă de mâţele blânde!

Eu de ce sa nu ma laud?

Stăteam un pic să-mi dau seama unde mi-au zburat ultimele 50 de zile.

Şi-am contabilizat astfel :
- două porţii de răceli, din acelea frumoase, cu dureri de oase şi frisoane
- o porţie de nervi datorată marilor noştri conducători care iar, din nou şi încă o dată au schimbat ceva la legea învăţământului românesc
- două bucăţi examene, ambele (şi cel de care mi-era frică, şi cel pe care abia-l aşteptam) luate cu 9
- 4 cărţi citite (record absolut pentru viteza mea de lectură).

E drept, la capitolul minusuri am strâns şi-acolo :
- întorsul de cinste cu care eram datoare la 3 prieteni este amânat (momentan pare chiar sine die)
- răspunsul la mail-uri - ăsta aşteaptă cam de o lună de zile
- cititul de plăcere - el chiar am uitat ce-o mai fi.

Şi încă urmează două săptămâni de foc.
De vor rezulta încă 3 de 9 n-ar fi rău. Teamă mi-e că o să fiu cam zombie cu lipsa de somn până pe la 1 Decembrie.

Vouă cum de vă ajunge timpul???

Hai sa vad psihanalistul din voi!

Apăi am şi eu o problemă. Desigur, e vorba de problema ce mă arde zilele astea, că nu-s eu chiar atât de minimalistă încât să mă mulţumesc c-o singură problemă.

Bun, deci am 2 'adicţii', 2 chestii de la care nu mă pot abţine, devin şopaholică de prim rang :
balerii şi eşarfele.
Bărbaţi, Nu-mi spuneţi că nu vă interesează subiectul! Deschideţi doar şifonierul soţiei şi-o să vă daţi seama în ce hal vă interesează de fapt!

Chestia e că nu-mi pot da seama care din cele două impulsuri de cumpărare în prostie e mai caraghios.
Balerini eu nu prea folosesc, fiindcă sar din sandale direct în bocanci. Aşa-s eu, o extremistă ... moderată.
Iar eşarfe ... am deja suficiente cât să înfofolesc 10 balauri cu 5 capete! (faceţi voi calculul).

Deci? Ce părere aveţi? De ce nu mă pot opri??
Eu am o explicaţie ce îmi place :
eşarfe atât de multe încât să-mi ajungă să urce pe ele Făt-Frumos până la cel mai înalt turn unde-aş îmbătrâni,
iar balerinii ... să pot fugi fără să fac zgomot.

Îmi rămâne o singură nedumerire : la ce îmi trebuie şi balerini roşii, şi negri, şi mov?

Cum sa obtii o bursa ... care nu prea mai e bursa

Din categoria cuvintelor golite de semnificaţie. Sau care mă confuzează pe mine, mai gâgă din fire.

Ce însemna bursă pe vremea voastră?
Eu una când auzeam de X că a primit bursă mă gândeam 'uite-l nene ce palid e, de la atâta studiat', jos pălăria pentru tocilarul norocos!

Când colo, azi mă confrunt cu următoarea realitate :
- mulţi dintre elevii sau studenţii ce ar merita o bursă în străinătate nu pot pleca, fiindcă n-au părinţii bani să suplimenteze aşa-zisa bursă,
- în schimb te pomeneşti cu nişte plecaţi bursieri ... nu tocmai meritorii.

Aşa că e o singură reţetă ce nu poate da greş : vrei bursă de studii în străinătate, apăi fii sigur că au mami şi tati bănuţi.
N-ai astfel de părinţi ...   nu ştiu cum ai să-ţi suplimentezi bursa parţială, ce nu acoperă niciodată toate costurile.

Totuşi, ce înseamnă bursă?
Cum priviţi voi un bursier?

Realitatea e (pe) invers sau manipularea mass-media

Se dă urmatoarea ştire iniţială :

Poliţia din Republica Moldova a oprit în trafic o maşină cu număr diplomatic.
La volan era un diplomat cu alcoolemie mult peste limita legală.

Întrebare-întrebătoare :
cine va fi penalizat, verbal măcar, în urma acestui incident?

Indiciu ajutător, desprins din continuarea ştirii difuzate pe Pro tv :
'întrebaţi de ce au oprit în trafic o maşină cu număr diplomatic, poliţiştii au răspuns ...' (n-am reţinut ce-au răspuns, dar bine că au fost întrebaţi)
'nu se ştie de ce diplomatul a acceptat alcooltestul, deşi statutul de diplomat îi permitea să refuze'.

Fi-mi-ar scârbă de ipocrizia, dubla-măsură şi tupeul cu care Pro tivi-ul ne învaţă mereu jurnalism!