Din categoria cuvintelor golite de semnificaţie. Sau care mă confuzează pe mine, mai gâgă din fire.
Ce însemna bursă pe vremea voastră?
Eu una când auzeam de X că a primit bursă mă gândeam 'uite-l nene ce palid e, de la atâta studiat', jos pălăria pentru tocilarul norocos!
Când colo, azi mă confrunt cu următoarea realitate :
- mulţi dintre elevii sau studenţii ce ar merita o bursă în străinătate nu pot pleca, fiindcă n-au părinţii bani să suplimenteze aşa-zisa bursă,
- în schimb te pomeneşti cu nişte plecaţi bursieri ... nu tocmai meritorii.
Aşa că e o singură reţetă ce nu poate da greş : vrei bursă de studii în străinătate, apăi fii sigur că au mami şi tati bănuţi.
N-ai astfel de părinţi ... nu ştiu cum ai să-ţi suplimentezi bursa parţială, ce nu acoperă niciodată toate costurile.
Totuşi, ce înseamnă bursă?
Cum priviţi voi un bursier?
Se afișează postările cu eticheta bani. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bani. Afișați toate postările
Ardeleni vs. munteni sau lasati orice speranta voi care veniti aici
marți, 28 iunie 2011
O povestioară adevărată despre cum ţi se întoarce binele făcut
Acum două zile cineva a făcut un gest frumos pentru un mic grup de indivizi. I-a ospătat. Nu regeşte, căci oricum regii nu sunt la mare stimă zilele astea. Dar i-a ospătat după cum a avut mai bun. Fără să le pretindă nimic în schimb.
Gazda era un proprietar de restaurant.
Oaspeţii mă rog, erau în fapt nişte clienţi. Doar că, vezi bine, erau blogger-i. Adică luptători cu arma feroce a vorbei.
Totul se petrece în Ploieşti. Esenţial, mi se pare mie. Deşi mi se poate mie reproşa că iaaarăşi zic de sudişti.
Descoperirea zilei : Răspunsul de prost-crescut la un gest frumos nu e să pari că nu îl bagi de seamă. E să îi replici omului ce ţi-a dat de băut "tu vrei să câştigi de pe urma mea!".
Ce s-a întâmplat deci, pe scurt?
Un grup de blogger-i şi-a ales o anumită terasă pentru a se întâlni.
Patronul, neavând săracul ce face, a făcut cinste cu seara respectivă şi totul a fost din partea casei. Răspunsurile primite nu ştiu câte mulţumesc au numărat, dar au inclus şi o replică de genul un patron deştept profită de pe urma noastră, a blogger-ilor, pentru a-şi face reclamă gratis.
Mare reclamă o fost şi tare gratuit a primit-o omul !
Ce legătură au ardelenii cu muntenii în povestea asta? Apăi aşa vreau eu, să cred că mai există încă în ţara asta o regionalizare a bunelor-maniere şi că un ardelean, chit că ar fi gândit aşa ceva, măcar ar fi spus-o într-o glumă din celea ardeleneşti.
Bun, poate blogger-ul cu pricina a avut cu totul altă intenţie în minte. Poate o fi vrut să impulsioneze şi alţi patroni să procedeze similar, că doar uite câte articole apar apoi despre restaurantul lui!
Dar a ales o manieră lamentabilă de a demonstra asta.
În fapt, a cam demonstrat opusul.
Iar în locul unui studiu de caz de marketing general a demonstrat doar o lăcomie personală deplasată.
Cum zicea cântecul?
Om bun, deschide-ne poarta,
dă-ne o pâine şi nu ne goni
Şi-n schimb îţi vom alunga tristeţea
Cu vesele cântece şi ghiduşii.
Sau, după caz, îţi vom cere să ne cânţi tot tu, că doar noi suntem obosiţi de drum!
Acum două zile cineva a făcut un gest frumos pentru un mic grup de indivizi. I-a ospătat. Nu regeşte, căci oricum regii nu sunt la mare stimă zilele astea. Dar i-a ospătat după cum a avut mai bun. Fără să le pretindă nimic în schimb.
Gazda era un proprietar de restaurant.
Oaspeţii mă rog, erau în fapt nişte clienţi. Doar că, vezi bine, erau blogger-i. Adică luptători cu arma feroce a vorbei.
Totul se petrece în Ploieşti. Esenţial, mi se pare mie. Deşi mi se poate mie reproşa că iaaarăşi zic de sudişti.
Descoperirea zilei : Răspunsul de prost-crescut la un gest frumos nu e să pari că nu îl bagi de seamă. E să îi replici omului ce ţi-a dat de băut "tu vrei să câştigi de pe urma mea!".
Ce s-a întâmplat deci, pe scurt?
Un grup de blogger-i şi-a ales o anumită terasă pentru a se întâlni.
Patronul, neavând săracul ce face, a făcut cinste cu seara respectivă şi totul a fost din partea casei. Răspunsurile primite nu ştiu câte mulţumesc au numărat, dar au inclus şi o replică de genul un patron deştept profită de pe urma noastră, a blogger-ilor, pentru a-şi face reclamă gratis.
Mare reclamă o fost şi tare gratuit a primit-o omul !
Ce legătură au ardelenii cu muntenii în povestea asta? Apăi aşa vreau eu, să cred că mai există încă în ţara asta o regionalizare a bunelor-maniere şi că un ardelean, chit că ar fi gândit aşa ceva, măcar ar fi spus-o într-o glumă din celea ardeleneşti.
Bun, poate blogger-ul cu pricina a avut cu totul altă intenţie în minte. Poate o fi vrut să impulsioneze şi alţi patroni să procedeze similar, că doar uite câte articole apar apoi despre restaurantul lui!
Dar a ales o manieră lamentabilă de a demonstra asta.
În fapt, a cam demonstrat opusul.
Iar în locul unui studiu de caz de marketing general a demonstrat doar o lăcomie personală deplasată.
Cum zicea cântecul?
Om bun, deschide-ne poarta,
dă-ne o pâine şi nu ne goni
Şi-n schimb îţi vom alunga tristeţea
Cu vesele cântece şi ghiduşii.
Sau, după caz, îţi vom cere să ne cânţi tot tu, că doar noi suntem obosiţi de drum!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
