Din categoria cuvintelor golite de semnificaţie. Sau care mă confuzează pe mine, mai gâgă din fire.
Ce însemna bursă pe vremea voastră?
Eu una când auzeam de X că a primit bursă mă gândeam 'uite-l nene ce palid e, de la atâta studiat', jos pălăria pentru tocilarul norocos!
Când colo, azi mă confrunt cu următoarea realitate :
- mulţi dintre elevii sau studenţii ce ar merita o bursă în străinătate nu pot pleca, fiindcă n-au părinţii bani să suplimenteze aşa-zisa bursă,
- în schimb te pomeneşti cu nişte plecaţi bursieri ... nu tocmai meritorii.
Aşa că e o singură reţetă ce nu poate da greş : vrei bursă de studii în străinătate, apăi fii sigur că au mami şi tati bănuţi.
N-ai astfel de părinţi ... nu ştiu cum ai să-ţi suplimentezi bursa parţială, ce nu acoperă niciodată toate costurile.
Totuşi, ce înseamnă bursă?
Cum priviţi voi un bursier?
Se afișează postările cu eticheta respect. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta respect. Afișați toate postările
Urasc asta! Cum sa nu fii ca parinte!
marți, 12 iunie 2012
Urăsc ca părintele să te vrea altfel de cum eşti !
Să tot încerce nu să te sfătuiască, ci să te schimbe !
Să ţi se tot spună pe ton de reproş 'semeni cu taică-tu!' dar şi 'semeni cu maică-ta!'.
Urăsc să nu ţi se acorde dreptul de a fi tu însăţi, cu propriile defecte, cum sunt ele.
Ce principiu educaţional e acela când nu vrei decât să schimbi personalitatea propriului copil, de parcă ţi-ai fi dorit oricând un alt copil, nu cel pe care îl ai ?
E o traumă permanentă şi o frustrare teribilă pentru copil să i se tot reproşeze felul de a fi.
Sunt cea care sunt.
Nu vreau să fiu altfel !
Problema e când părinţii vor să fii altfel de cum eşti, când practic vor un alt copil deci.
Problema e că primii care te respectă ar trebui să fie tocmai părinţii.
Să tot încerce nu să te sfătuiască, ci să te schimbe !
Să ţi se tot spună pe ton de reproş 'semeni cu taică-tu!' dar şi 'semeni cu maică-ta!'.
Urăsc să nu ţi se acorde dreptul de a fi tu însăţi, cu propriile defecte, cum sunt ele.
Ce principiu educaţional e acela când nu vrei decât să schimbi personalitatea propriului copil, de parcă ţi-ai fi dorit oricând un alt copil, nu cel pe care îl ai ?
E o traumă permanentă şi o frustrare teribilă pentru copil să i se tot reproşeze felul de a fi.
Sunt cea care sunt.
Nu vreau să fiu altfel !
Problema e când părinţii vor să fii altfel de cum eşti, când practic vor un alt copil deci.
Problema e că primii care te respectă ar trebui să fie tocmai părinţii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
